Iadul din paradis: Trei ani de groază pentru zeci de naufragiați blocați într-o bază militară secretă din mijlocul Oceanului Indian

La zece zile după ce au plecat pe mare, barca a început să ia apă. Zeci de bărbați, femei și copii erau înghesuiți într-o barcă de pescuit, toți fiind refugiați tamili care fugeau de persecuție din Sri Lanka, încercând să ajungă tocmai în Canada, relatează The Guardian. Înainte să se scufunde cu totul, grupul a fost salvat din mijlocul oceanului de nave ale marinei militare britanice, dar acela a fost doar începutul unei experiențe infernale care nu s-a încheiat nici până acum, trei ani mai târziu.

Pentru cei de la bord, operațiunea de salvare a fost văzută ca un semn de bun augur. „Când am văzut steagul britanic, m-am gândit: 'Suntem în siguranță acum'”, a spus unul dintre naufragiați.

Grupul a fost transportat în baza militară secretă de pe Diego Garcia, o insulă izolată din mijlocul Oceanului Indian folosită de SUA și Marea Britanie.

Din multe privințe, peisajul de pe insulă - cu al ei nisip auriu impecabil, palmieri exotici și ape azurii - arată ca un paradis. Aici se găsesc țestoase verzi, crabi de cocos și măgari sălbatici care sunt destul de blânzi pentru a fi mângâiați.

Dar pentru cei 60 de solicitanți de azil care au rămas blocați aici, dintre care 16 sunt copii, acest scenariu idilic era cât se poate de departe de realitate.

Inițial, grupului i s-a transmis că barca lor va fi reparată în câteva zile și că își vor putea continua lunga călătorie spre Canada.

„Mi s-a spus că voi fi trimis într-o țară sigură”, a spus unul dintre pasageri. „Aceea a fost cea mai bună zi din viața mea. Am ajuns doar cu hainele pe care le purtam și a trebuit să port același lucru două săptămâni. Mi-am dat repede seama că ceea ce se întâmpla cu mine era opusul a ceea ce mă așteptam.”

La aproape trei ani după ce au ajuns pe Diego Garcia, ei rămân în continuare blocați pe insulă.

Refugiații trăiesc într-o tabără de corturi de mărimea unui teren de fotbal înconjurată cu un gard de metal de 2 metri, neavând voie să se îndepărteze prea mult de zona lor.

„Am fost pus într-o închisoare pe insula asta, deși nu am comis nicio crimă”, a spus unul dintre naufragiați. „Starea mea mintală se deteriorează. Trăiesc într-un corp care nu are nicio viață în el.”

„Trăim împreună cu șobolanii”

Corturile lor, care se inundă când plouă, sunt infestate cu șobolani, șoareci și gândaci. „Trăim împreună cu șobolanii”, a spus o mamă. „Ei ne gustă mâncarea de pe farfurii, se urcă pe copiii noștri când dorm și ne mușcă.”

Tamilii au voie să părăsească tabăra doar pentru vizite la doctor, dentist sau în plimbări scurte pe plajă. În zona centrală a insulei, există săli de bowling, magazine, baruri unde personalul militar dansează, petrece sau joacă biliard și darts. Există, de asemenea, terenuri de softball, tenis și mai multe parcuri.

„Un copil de trei ani și-a spart dinadins dintele ca să poată merge la dentist și să primească alimente moi. A vrut să mănânce o banană, ceea ce de obicei nu primim.”

De ce au fost abandonați în acest fel? Și de ce nu s-a găsit până acum o altă țară unde ar putea fi trimiși?

Nimeni nu a mai încercat până acum să primească azil pe insula Diego Garcia, iar teritoriul este unul disputat. Insula se află la mijlocul distanței între coasta de est a Africii și coasta de vest a Indoneziei. Marea Britanie își revendică teritoriul, în timp ce Mauritius, o țară insulară aflată la sud-vest de Diego Garcia, susține că îl deține.

Marea Britanie a colonizat insula la finalul secolului al XVIII-lea, iar, în 1965, a creat Teritoriul Britanic din Oceanul Indian (BIOT), care include alte 57 de insule din arhipelagul Chagos.

Britanicii au închiriat insula Statelor Unite, unde sunt staționați acum între 3.000 și 5.000 de militari. După atacurile teroriste din 11 septembrie, bombardierele americane au lansat atacuri asupra Afganistanului de pe insulă; în 2003, baza militară din Diego Garcia a fost folosită pentru a ataca Irakul.

O delegație a Agenției ONU pentru Refugiați a vizitat tabăra și a spus că detenția celor 16 copii este „profund îngrijorătoare”, menționând chiar cazuri de abuzuri sexuale.

„Am făcut greva foamei pentru cinci zile pentru că nu se făcea nimic”, a spus un bărbat. „Am fi recunoscători să trăim în orice parte a lumii unde putem trăi în pace. Îmi vreau libertatea și viitorul.”

„Este vina noastră că ne-am născut tamili în Sri Lanka? Nu ne-am așteptat vreodată că vom fi prinși în această cușcă”, a spus o refugiată. „Uneori mă gândesc dacă noi, ca părinți, ne-am face ceva nouă, le-ar permite asta copiilor noștri să fie luați de pe insulă? Îi auzim pe copii vorbind între ei, spunând: 'O să murim aici'.”

În acest moment, atât copiii, cât și adulții sunt blocați pe insulă: nu se pot întoarce în țara de origine, unde ei spun că viețile lor sunt puse în pericol, și nici mai departe spre alte țări unde ar fi în siguranță.

Solicitanții de azil își pun speranțele în echipele lor de avocați pentru a-i scoate de pe insulă ca să poată trăi în siguranță, într-un loc unde copiii lor să aibă un viitor. „Sperăm că ne vor lăsa să scăpăm din iad.”

În timp ce refugiații din Sri Lanka sunt blocați pe Diego Garcia, celor peste 1.500 de locuitori originali ai insulei, care au fost evacuați cu forța în perioada 1968-1973, nu li s-a permis să se întoarcă nici până acum la casele lor.

Editor : Raul Nețoiu