La fiecare câteva minute, șeful poliției din Bucha, Vitali Lobas, primește câte un telefon. Stând într-o bancă, într-o școală abandonată din localitate, el adună informații despre cadavrele găsite ale civililor torturați și uciși de ruși. Înainte de venirea rușilor, Lobas era un polițist obișnuit, care se confrunta cu infracțiuni minore. De la eliberarea orașului, el coordonează ampla operațiune de găsire a morților și de identificare a lor. Zona a fost ocupată de forțele ruse timp de o lună, iar după retragerea lor a început un proces lent și dureros de descoperire a ororilor.
De fiecare dată când sună telefonul, Lobas consultă harta din fața lui, iar pe o foaie notează informațiile primite. În doar o singură zi, pe foaie notase informații despre 64 de cadavre. În ziua următoare se aștepta la mai multe, deoarece fusese găsită o groapă comună. Lobas se ocupă doar de această regiune, dar multe alte cadavre sunt găsite în afara jurisdicției sale.
În dimineața în care o echipa BBC a fost în Bucha, tocmai primise un telefon în legătură cu un cadavru care fusese găsit pe terenul din spatele unui bloc. Alături de corpul pus pe o plapumă albă murdară erau doi bărbați care purtau mănuși chirurgicale albastre. Erau Volodimir și Serhiy Brejnev, tatăl și fratele mortului. Întins pe pătură, era Vitali Brejnev, în vârstă de 30 de ani.
Volodimir și Serhiy nu mai știau nimic de Vitali de o lună. Nu puteau ajunge în zonă, așa că au încercat să afle informații despre el pe rețelele sociale. Doreau să afle dacă este în viață.
"Puteai să vezi că un bărbat fusese ucis acolo, dar nu era niciun cadavru"
La o săptămână după ce s-au retras, iubita lui Vitali i-a sunat și le-a povestit ce s-a întâmplat. Rușii au atacat blocul în care locuiau, au intrat în case peste oameni și le-au luat telefoanele și cheile. Pe ea și pe Vitali i-au luat în camere separate, i-au bătut și le-au împușcat câinele. Apoi, pe ea au dus-o la subsol, iar pe Vitaly l-au luat cu el, spunându-i că nu îl va mai vedea niciodată.
În urma acestui apel telefonic, Volodimir și Serhiy au venit la blocul unde s-au petrecut ororile. Înăuntru, au găsit sânge pe podea și pe scări, și toate lucrurile oamenilor împrăștiate. În fiecare ușă rămăseseră urme de gloanțe. Una dintre ele avea o gaură mare în mijloc.
Când au intrat în dormitorul lui Vitali, au găsit pe pernă o pată mare de sânge. Pereții erau mânjiți cu sânge, iar pe podea erau gloanțe.
"Puteai să vezi că un bărbat fusese ucis acolo, dar nu era niciun cadavru", a spus Serhiy. Așa că el și Volodimir au început să-l caute pe Vitali, știind că acum nu mai căutau un fiu și un frate pe care să-l țină în brațe, ci doar un trup.
În spatele clădirii, lângă pădure, au găsit ceea ce părea a fi un mormânt de mică adâncime și au început să sape. A fost nevoie de timp pentru a exhuma rămășițele de acolo. Mai întâi au văzut o plapumă cu model de flori pe care nu o recunoșteau și au avut o mică speranță că poate acolo nu e Vitali. Au văzut însă că trupul găsit era înfășurat cu o perdea din apartamentul lui Vitali.
"A fost ultima atingere. I-am scos pantofii și i-am văzut picioarele. Le-am văzut forma. Apoi ne-am uitat la forma nasului și a mâinilor", a spus Serhiy îndurerat, în timp ce aștepta cu Volodimir, în ploaie, sosirea dubei care urma să ia trupul.
"Chiar dacă am avea mai mulți oameni, unde am pune cadavrele?"
Două dintre departamentele de poliție din Bucha au fost distruse în atacul rusesc, iar polițistul Lobas încerca să facă rost de saci pentru cadavre. Din echipa de anchetatori au plecat mulți, deoarece oamenii nu au putut face față acestor tragedii.
Înainte de invazie, la morgă veneau zilnic aproximativ trei cadavre, majoritatea fiind oameni care muriseră din cauze naturale. După retragerea rușilor, legiștii trebuiau să facă autopsia a aproximativ 50 de cadavre pe zi, dintre care 80% aveau urme ale unor morți violente, a declarat Semen Petrovici, expert criminalist.
Morga tocmai a achiziționat două camioane frigorifice și ambele sunt pline. Lângă ele sunt așezați alți câțiva saci cu trupuri. "Nu avem suficient personal și nu este suficient loc. Și chiar dacă am avea mai mulți oameni, unde am pune cadavrele?", a afirmat Petrovici.
Al 552-lea cadavru
Chemați la morgă pentru a-l recunoaște pe Vitali, Volodimir și Serhiy au început să aibă îndoieli că cel pe care l-au găsit este Vitali. Printre atâtea cadavre pe podea și pe tărgi sperau că cel pe care îl vedeau în fața lor nu este totuși tânărul pe care îl căutaseră atât. Au încercat să găsească cicatricile pe care le știau.
Volodimir nu a mai rezistat șocului și a ieșit afară plângând. Cadavrul lui Vitali a fost scos într-o geantă etichetată cu numărul 552. Era al 552-lea cadavru care ajunsese la această mică morgă de la începutul anului. Criminaliștii luaseră amprentele și le-au spus celor bărbați că identificarea oficială va dura aproximativ o lună, dar că dacă doresc îl pot duce la cimitir pentru a-l înmormânta.
Volodimir și Serhiy l-au urcat din nou pe Vitali în spatele mașinii lor și au condus o oră și jumătate înapoi spre Bucha, pe lângă case distruse și locurile unde cadavrele zăcuseră pe străzi timp de săptămâni. La cimitir, care era deja plin, în afara gardului erau săpate morminte noi pe o fâșie subțire de pământ. Un preot oficia slujbele de înmormântare.
Deoarece Vitali fusese deja identificat și urma să fie îngropat în Bucha, el a fost așezat într-un sicriu simplu de lemn și depus într-o capelă. Peste două zile urma să fie îngropat.
Volodimir încă se lupta cu îndoiala. "Încă sper că amprentele vor arăta că acesta nu a fost fiul meu", spune el în timp ce aprinde o lumânare la mormânt.
Editor : G.M.
