Video „Este un erou”. Soldatul ucrainean fără un picior putea să aibă o viață nouă, departe de război, dar a ales să se întoarcă pe front
Igor Olinik, în vârstă de 20 de ani, este un soldat ucrainean care a luptat în prima linie, a fost rănit și a rămas fără un picior. El a decis să se întoarcă pe front, la unitatea lui, cu o proteză și convins că face exact ce trebuie. Între timp, a acceptat o ofertă din Norvegia, pentru o proteză mai bună, care îl va face mai rapid pe câmpul de luptă. Așa că Igor primește îngrijiri undeva în apropierea capitalei Norvegiei și se pregătește să se întoarcă la camarazii lui.
Mergând cu o canoe pe lac, în Norvegia, Igor și Dima simt că sunt foarte departe de războiul din Ucraina. Dar în gândurile lor, războiul e încă foarte aproape - chiar și aici, în centrul lor de reabilitare. Amândoi și-au pierdut câte un picior pe frontul din Ucraina. Chiar și așa, Igor tot vrea să se întoarcă în curând la război.
„După tot ce s-a întâmplat și prin ce am trecut, nu prea îmi mai e frică. Atâta timp cât nu mai pierd și altceva - un braț sau alt picior. Atunci mă voi mai gândi”, spune Igor.
„Dacă Igor mai vine aici și a doua oară.... Va sta așa, metal pe metal”, spune prietenul lui, Dmitro Sobolievski (Dima).
Pe Dima, de 39 de ani, glumele îl ajută să facă față experiențelor sale. A decis că nu se mai întoarce pe front. „Timpul trece și te obișnuiești cu viața civilă. Am un fiu de crescut. Sunt o mulțime de lucruri de făcut. Trebuie să ne îndepărtăm puțin de acest război”, spune el.
Dar pentru Igor, în vârstă de 20 de ani, războiul este încă un factor decisiv în viața sa. L-am întâlnit pentru prima dată în mai, în estul Ucrainei. „Trebuie să fi fost o mină antipersonal. Erau împrăștiate în jur; am călcat pe ea, am căzut și nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat. M-am uitat la piciorul meu, dar nu mai era la locul lui”, povestește el.
Partea inferioară a piciorului nu a putut fi salvată. Și-a petrecut următoarele șapte luni în spital. A trebuit să învețe cum să meargă cu proteză. Împotriva sfatului medicilor și a dorinței familiei, a decis să se întoarcă la luptă.
În Norvegia, specialiștii încearcă să-l ajute. I-au montat o nouă proteză care îi permite să facă mai multe mișcări. „Această proteză e mai flexibilă. Pot să fac asta. Șocurile sunt absorbite mai bine și nu e zdruncinat osul. E grozav”, spune Igor.
„E ca și cum ar exista două lumi foarte diferite”
Igor și Dima stau cinci săptămâni în această clinică, aflată la o sută de kilometri nord de Oslo. În ciuda barierei lingvistice, au fost primiți cu căldură de colegii lor norvegieni și se simt bine aici. „E ca și cum ar exista două lumi foarte diferite. Acolo este război, iar aici e pace. Totul este liniștit, în timp ce în partea cealaltă e haos total”, spune Igor.
Schimbarea le face foarte bine. Zilele în clinică sunt pline de antrenamente de forță și gimnastică, printre altele. Terapeuții se concentrează pe nevoile specifice ale soldaților.
„Pentru o persoană în vârstă, de exemplu, ar putea fi mai important să fie capabilă să aibă grijă de ea, să facă lucruri simple, cum ar fi să meargă la baie, să urce scările sau să meargă la cumpărături. Pentru soldați, e vorba mai mult de cum se pot deplasa pe câmpul de luptă. Și, astfel, am ales exerciții mai avansate. Ceea ce vedeți acum nu este ceea ce facem cu pacienții noștri obișnuiți”, a spus psihoterapeutul Arne Müller.
Igor face progrese, dar Dima nu e mulțumit de noua sa proteză. „Nu se mai potrivește deloc. La început, era în regulă. Când am ajuns la clinică, mă durea piciorul. A fost montată proteza ucraineană și a funcționat. Pot să stau toată ziua cu ea”, explică Dima.
Medicii de aici spun că o nouă operație ar putea ajuta. Dar pacientul are alte planuri. Intenționează să se întoarcă acasă, să obțină externarea oficială și să-și caute de lucru. Iar Igor se va întoarce direct la unitatea din Donbas.
Ține legătura cu camarazii lui și cu mama sa:
Igor Olinik: Bună!
Oksana Olinik: Bună, fiule!
Igor Olinik: Care mai sunt noutățile de acasă?
Oksana Olinik: M-am întors de la serviciu, am cules cireșe, iar acum gătesc. Mâine revin la muncă.
La început, mama s-a împotrivit întoarcerii la război a unicului său fiu, dar acum familia a acceptat decizia. „E de neclintit. Toată familia îl consideră așa. Datoria bărbaților e să nu se ascundă. Dacă ar fi mai mulți oameni ca Igor, ca prietenii și ca frații lui, am câștiga mai repede. Pentru noi, el este un erou. Noi îl susținem. Nu avem altă variantă”, spune mama lui Igor.
Fiul ei a avut de ales. Putea alege să rămână în Norvegia, să studieze, să muncească și să își construiască o viață nouă. Dar el se întoarce pe frontul ucrainean - în țara natală, la camarazii săi și la toți cei față de care Igor simte că are o datorie - în ciuda sacrificiilor deja făcute.
Editor : C.L.B.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
