Povestea soldatului ucrainean care și-a pierdut un picior, dar s-a întors în prima linie: „Simt multă furie, o dorință de răzbunare”

Ucraina ține piept invaziei ruse de peste un an și trei luni. În regiunea Donețk, trupele ucrainene par să fi lansat o contraofensivă. Imagini filmate în țară arată o evoluție dramatică a conflictului în sudul Ucrainei, în apropiere de Herson. Pentru soldații de pe front, fiecare zi vine cu riscul de a fi răniți sau chiar de a muri. O realitate care lasă urme - cu atât mai vizibile la cei mai tineri militari. Așa cum este Yehor Olinik, de 20 de ani, care luptă încă din primele zile ale războiului. L-am întâlnit pe linia frontului, în regiunea disputată Donețk. Acolo, în tranșee, inamicul e adesea la o aruncătură de băț. Acolo vrea Yehor să lupte în continuare, chiar dacă se reface după o rană gravă. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vineri la ora 22:30 și în reluare sâmbătă, de la ora 19:30.

Ambasadorul Ucrainei la București, la 1.000 de zile de la război: Nu putem lăsa Rusia să ajungă la granița României, la gurile Dunării

A început sezonul petardelor, iar internetul este plin de oferte ilegale

Înotători lăsați fără bazin, după ce căldură și apa caldă au fost sistate din cauza unor datorii de sute de mii de lei

Câți bani reușesc să economisească, în medie, românii de la o lună la alta și ce fac cu ei

Vreme extremă în România. Vântul puternic a făcut prăpăd în mai multe județe

Mai mulți copii de la o grădiniță din Timișoara au ajuns la spital cu simptome de toxiinfecție alimentară

Mașini vandalizate într-o parcare din Constanța. Șoferii și-au găsit cauciucurile sparte

Doi nevăzători, agresați într-o biserică din București, după ce au intrat cu câinii ghizi. „Ne-au amenințat că ne taie picioarele”

Proprietarii de cafenele și Fiscul se luptă în instanță pentru TVA la cafea și ceai

Luptele în tranșee sunt grele și mulți soldați poartă urmele războiului. O explozie a distrus o parte din piciorul lui Yehor Olinik. Și totuși, ucraineanul s-a întors la unitatea sa, gata să lupte din nou, deși emoțiile nu-i dau deloc pace.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Știți, sunt emoții puternice, simt din plin adrenalina. Ce vrea sufletul, asta primește. Mi-am direcționat furia ca să nu o folosesc pe frații mei. Am ieșit și am ripostat, apoi lucrurile s-au liniștit din nou și m-am relaxat.

Yehor este militar de carieră. S-a înrolat când avea 18 ani - inițial la artilerie, înainte de a lupta mai târziu în prima linie.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Pe 29 septembrie am recucerit pozițiile. Acestea au fost trofeele noastre - vizoare, ochelari de vedere pe timp de noapte, pistoale, toate dintr-o singură captură. Mai sunt și niște echipamente distruse. Emoțiile au fost la cote ridicate. Am capturat chiar și arme automate: atât de multe trofee... au lăsat totul în urmă.

Dar cel mai interesant lucru este acolo jos, în tranșee: un „eliberator” rus.

Misiunea i-a schimbat viața.

Într-o zi, Yehor și echipa sa au cucerit o poziție a soldaților ruși. În timp ce mergea să verifice zona, a călcat pe o mină. A fost cuprins de teama că ar putea fi capturat.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Mi-am acordat imediat primul ajutor și apoi m-am așezat la pământ. Dar s-a instalat frica și aveam de gând să mă împușc, dar apoi mi-am adus aminte de părinții mei. Și m-am gândit că e doar un picior, că genunchiul este la locul lui și pot merge."

Uneori, ciotul îl doare și se umflă, lucru care devine frustrant. Dar Yehor spune că nu se consideră un invalid. Învață să accepte noua situație.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Vedeți, am avut un tatuaj aici, mi-au tăiat piciorul chiar deasupra lui. Am fost rănit de schije și la acest picior. Și trei fragmente au lovit osul aici, în aceste locuri.

Dar pentru a reveni pe front ca infanterist, picioarele lui trebuiau să funcționeze și ele. Yehor spune că medicii nu au fost mulțumiți de decizia lui de a se întoarce în prima linie, iar familia și prietena lui s-au opus cu înverșunare.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Părinții mei - nu, de fapt rudele mele în general - de fapt nu - absolut toată lumea era împotrivă, inclusiv prietena mea. Dar le-am spus tuturor că mă duc. Am o datorie față de țara mea - să o apăr. Pentru că Ucraina are nevoie de mine. Când eram în vacanță, foștii mei prieteni nu făceau nimic altceva decât să stea acasă, să bea, nu făceau nimic.

Yehor s-a întors deja în prima linie. Dar lupta parcă e mai grea ca înainte. Trebuie să se miște rapid prin noroi și să treacă peste obstacole. Yehor spune că ceilalți soldați îl ajută, iar comandanții lui sunt bucuroși că îl au înapoi.

Vitali Bokal, ofițer ucrainean: Totul este decis de comisia medicală. Dacă un luptător vrea să se întoarcă, nu ne opunem. În ceea ce îl privește pe Yehor, credeți-mă, toată lumea este mândră că nu și-a pierdut spiritul, că se descurcă bine și că a revenit la luptă. Nimeni nu s-a plâns de el. Îl cunosc din august și e un luptător extraordinar.

Nu există date oficiale, dar Yehor nu este singurul rănit care a revenit pe front. Mărturisește că ultimele luni l-au schimbat.

Yehor Olinik, soldat ucrainean: Simt mai multă furie, o dorință de răzbunare. E important să ne întoarcem. Părerea mea este că după ce îți revii, trebuie să te întorci, să le arăți că poți face mai mult, că vei supraviețui tuturor, că vei reuși.

După ce echipa noastră a plecat, Yehor a acceptat o invitație în Norvegia pentru tratament suplimentar. Vrea să se întoarcă în curând ca să-i înfrunte pe ruși cu o proteză nou-nouță.