Foto Eșecul guvernului ucrainean: Mărturiile persoanelor strămutate intern care sunt nevoite să se întoarcă în teritoriile ocupate de Rusia

După aproape trei ani de război, tot mai mulți ucraineni strămutați aleg să se întoarcă în teritoriile ocupate de Rusia, din cauza lipsei de suport adecvat din partea statului ucrainean. Guvernul nu oferă destule locuințe, iar ajutoarele financiare sunt insuficiente pentru cei care au fost forțați să-și părăsească casele. În contextul șomajului ridicat, al reducerii sprijinului guvernamental și al condițiilor dure de trai, pe măsură ce Rusia bombardează infrastructura energetică a Ucrainei, Kyiv Independent a surprins realitatea trăită de migranții interni.

Se estimează că o treime din populația Ucrainei, adică aproape 14 milioane de oameni, și-au părăsit casele în 2022, în urma invaziei pe scară largă a Rusiei. Mulți s-au întors de atunci, dar cel puțin 3,5 milioane rămân strămutate intern în acest moment, conform ONU.

Iarna trecută, Olena Morozova se pregătea să călătorească spre teritoriul controlat de Ucraina, părăsind casa ocupată de ruși din Lysychansk, în timp ce o familie cu doi băieți pleca în direcția opusă.

Familia s-a întors la casa lor din Lysychansk pentru că nu își mai permiteau să plătească chiria în Dnipro, capitala regională din regiunea Dnipropetrovsk, care găzduiește cel mai mare număr de persoane strămutate intern din Ucraina.

„Mi-au spus că era foarte greu și (să trăiești) în teritoriul controlat de Ucraina”, a spus Morozova, „Dar nici nu am vrut să ascult, pentru că eram hotărâți să plecăm (din Lysychansk) după Anul Nou.”

Ministerul Politicii Sociale a înregistrat 1.262 de persoane strămutate care s-au întors în teritoriile ocupate în ultimele nouă luni, dar numărul ar putea fi mai mare, având în vedere accesul limitat la date.

Acest fapt este susținut și de parlamentarul ucrainean Maksym Tkachenko, membru al partidului aflat la guvernare, Servitorii Poporului. El crede că 150.000 de persoane au părăsit teritoriile controlate de Ucraina, pentru a se întoarce în zonele ocupate de Rusia. După ce anunțul a circulat în mass-media, Tkachenko și-a retras afirmația, dar mai mulți oficiali au comentat despre eșecul statului în fața strămutaților.

La începutul războiului, guvernul Ucrainei a răspuns fluxului de persoane strămutate prin anunțarea unor ajutoare financiare, compensarea angajatorilor care ofereau locuri de muncă persoanelor strămutate și subvenții parțiale sau integrale pentru costurile de trai, conform Oficiului Ombudsmanului. De asemenea, a ordonat administrațiilor locale să le ofere cazare gratuită, ceea ce s-a dovedit a fi dificil de obținut.

„Acum (prietenii mei) plâng și vor să se întoarcă (în Ucraina)”, a spus Morozova, în vârstă de 48 de ani, a cărei familie este mulțumită de alegerea lor de a se muta la Kiev, în ciuda dificultăților de a-și acoperi nevoile fără niciun sprijin de la stat.

Viață pe muchie

Mulți dintre strămutați trăiesc pe muchia sărăciei. 40% dintre ei depind de ajutoarele umanitare din partea statului și organizațiilor internaționale pentru a-și satisface nevoile de bază, potrivit unui sondaj realizat de ONU în noiembrie 2024.

Greutățile lor s-au agravat și mai mult în martie 2024, după ce guvernul a revizuit reglementările privind ajutoarele financiare pentru cheltuielile de trai ale persoanelor strămutate intern — stabilite la aproximativ 45 de dolari pe lună pentru adulți și 70 de dolari pentru copii și persoane cu dizabilități.

Conform noii decizii, numărul persoanelor care primesc aceste plăți a scăzut sub jumătate. De la 2,5 milioane în 2023 la peste 1 milion în august 2024, conform Ministerului Politicii Sociale. 

Plățile vor fi revizuite la fiecare șase luni, urmând să fie excluse mai multe persoane, deoarece guvernul urmărește să ajute în primul rând pe cei cu cele mai mici venituri.

Dar pentru mulți dintre cei strămutati, acest ajutor nu este „doar o asistență parțială pentru plata chiriei, ci, de fapt, una dintre puținele surse de subzistență”, a declarat Oficiul Ombudsmanului pentru sursa citate.

„Am închiriat orice era disponibil”, a spus Antonina Palamarchuk, în vârstă de 64 de ani, care a fugit din Myrnohrad, regiunea Donetsk, și s-a mutat prin Ucraina până s-a stabilit în Kiev împreună cu fiica ei.

Costul apartamentului lor este de 280 de dolari și depășește pensia Antoninei, care este cu doar 2 dolari peste minimul legal pentru a putea primi ajutor financiar de la stat. 

Cazările de stat stau goale, în timp ce oamenii nu au adăpost

Chiar dacă guvernul susține că oferă cazare gratuită pentru strămutați, mulți așteaptă luni întregi pentru a fi cazați. Activiștii spun că motivul pentru care timpii de așteptare sunt atât de mari este cauzat de gestionarea inadecvată a cazărilor la nivel local și național.

„Cu siguranță este puțin ajutor din partea statului sub formă de cazare”, a spus deputatul Tkachenko, care a cofondat și un ONG care ajută persoanele strămutate.

La 1 iulie, doar 2.995 de persoane strămutate intern din țară locuiau în cazările municipale temporare, iar 13.048 erau pe lista de așteptare, potrivit Ministerului Dezvoltării Infrastructurii.

În plus, condițiile din cazările date de guvern sunt precare, cum ar fi „un singur duș pentru 50 de femei și copii”, în timp ce oamenii sunt adesea nevoiți să-și plătească utilitățile, spune Tkachenko.

Între timp, facilități de stat locuibile stau goale. Potrivit lui Andriushchenko, Ministerul Educației nu a cazat niciun strămutat intern în căminele universitare, chiar dacă acestea au rămas goale, deoarece studenții învață de la distanță din cauza războiului.

„(Comunitățile locale) pun o întrebare logică: De ce să dăm clădirea noastră (strămuților) dacă există o clădire de stat goală?” a spus el.

Un alt motiv pentru ceea ce Andriushchenko numește „politica inexistentă” a guvernului față de cetățenii strămuți ar putea fi implicarea puternică a societății civile din Ucraina.

„Voluntarii ne-au luat (după ce am traversat granița)”, a spus Morozova, descriind călătoria familiei sale de la granița Rusiei până la cel mai apropiat oraș, Sumy, în nordul Ucrainei, iarna trecută.

Voluntarii i-au ajutat, de asemenea, să găsească primul loc în care să stea într-un sat de lângă Kiev și mai târziu — un apartament cu o singură cameră pe care Morozova îl închiriază acum împreună cu soțul și fiul ei.

„Apartamentul este într-adevăr deteriorat, dar măcar acoperișul nu picură și nu bate vântul”, a spus ea. „Am trăit în frig timp de doi ani (sub ocupație).”

Cât de dificilă e întoarcerea acasă

Nu există puncte de trecere a frontierei între zonele controlate de Ucraina și cele ocupate de Rusia. Singurul loc unde se poate trece este un punct folosit pentru revenirea oamenilor în Ucraina, a spus Iryna Vereshchuk, adjunct al șefului biroului prezidențial, într-un interviu TV.

Ea crede că lipsa punctelor de trecere a frontierei împiedică guvernul să țină evidențe oficiale despre câți oameni se întorc în teritoriile ocupate.

Singura opțiune pentru ucraineni de a ajunge în Rusia este cu avionul din alte țări până la aeroportul Sheremetyevo din Moscova, unde Rusia a amenajat un „filtru” unde persoanele sunt supuse unui control din partea serviciilor speciale.

Această rută este lungă și costisitoare, costul biletelor începând de la aproximativ 1.000 de dolari, susține Vereshchuk. „Filtrarea” poate dura zile întregi, în timp ce membrii Serviciului de Securitate al Rusiei interoghează oamenii despre loialitatea lor și le verifică telefoanele.

Autoritățile ruse au declarat în octombrie că 83.000 de ucraineni au intrat în țară prin Sheremetyevo în ultimul an, în timp ce alți 24.000 au fost respinși.

Dar și acest număr pare a fi mai mare. Andriushchenko și alți activiști estimează că 200.000 de ucraineni au fost respinși și 150.000 au reușit să intre, pe baza surselor din Mariupolul ocupat.

„Ei pur și simplu merg acolo unde au un loc unde să trăiască”, a spus Andriushchenko. „Pentru că aici pur și simplu nu au nimic de cheltuit sau cu ce să-și cumpere mâncare”

Viața sub ocupație

În timp ce propaganda rusă folosește numărul ucrainenilor care se întorc pentru a susține că viața sub ocupație este mai bună decât în teritoriile controlate de Ucraina, rapoartele mass-media internaționale și poveștile spuse de ucraineni din zonele controlate de ruși arată o altă realitate.

În Lysychansk, Morozova a declarat că nu a văzut pâine proaspătă timp de jumătate de an după ocuparea orașului în iulie 2022. Ea a supraviețuit din vânzarea de colțunași, în timp ce soțul ei câștiga puțini bani livrând apă potabilă vecinilor vârstnici.

După ce a rezistat doi ani fără utilități, în afară de gaz, Morozova s-a îmbolnăvit grav și nu a mai putut să se ridice din pat. Nu exista asistență medicală disponibilă în oraș. Soldații ruși la care familia ei a cerut ajutor i-au spus că „nu au treabă cu civilii.”

O vecină a dus-o la spitalul din Luhansk, ocupat din 2014, unde a primit ajutor medical.

„M-au injectat cu medicamente ucrainene. Deși erau expirate,” a adăugat Morozova.

Când a vorbit în octombrie cu prietenii care s-au întors în Lysychansk-ul ocupat anul trecut, aceștia i-au spus că puține lucruri s-au schimbat: nu exista aprovizionare cu apă sau încălzire centrală, iar electricitatea era instabilă.

„Copiii au lecții de 20 de minute” a spus Morozova. „Și șoarecii îi bântuie. Sunt mulți șoareci în apartamente, pentru că sunt multe apartamente goale — mulți oameni au plecat.”

Povestea lor reflectă unele dintre condițiile dezastruoase cu care se confruntă ucrainenii sub ocupația rusă. Pe lângă persecuții, detenții și ucideri ale activiștilor pro-ucraineni, aceste condiții includ și rusificarea forțată. Servicii de bază, precum școlile pentru copii, sunt disponibile doar pentru cei care dețin pașapoarte rusești.

Persoanele fără act de identitate rusesc nu își pot dovedi drepturile de proprietate conform unui decret din 2023. Începând cu 1 iulie 2024, aceștia pot fi evacuați din propriile lor case, fiind considerați „străini.”

Conform lui Andriushchenko, decretul a stârnit un val de întoarceri în teritoriile ocupate în ultimele luni, deoarece oamenii s-au întors acasă doar pentru a se asigura că proprietățile lor nu vor fi confiscate, urmând să revină ulterior în Ucraina.

Dar activiștii spun că ucrainenii strămutați nu pot primi nici măcar compensații de stat pentru proprietățile avariate dacă locuințele lor sunt în zone ocupate, deoarece ajutoarele financiare sunt acordate doar proprietarilor de case din zonele controlate de Ucraina.

„Guvernul tratează persoanele strămutate ca pe niște oameni invizibili,” a spus Andriushchenko, care și-a dat demisia recent din funcția de consilier al primarului.

Editor : Andreea Stanciu