Unde te duci atunci când ai ajuns la capătul drumului? E o întrebare care a devenit subiect aprins de discuţie în Marea Britanie - nu pentru filozofi, ci pentru o echipă de descoperitori de cărări. Ei şi-au asumat misiunea de a recupera drepturile publice de liberă trecere peste proprietăţi private până când vechile drumuri nu dispar de pe hartă pentru totdeauna. Mii de trasee s-au pierdut sau, în unele cazuri, au fost ascunse în mod intenţionat. Acum, David Ormond şi armata sa de voluntari au pornit într-o cursă contra cronometru pentru a scoate din nou la lumină străvechea reţea de cărări a Marii Britanii. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 18:30.
David şi prietenii săi fac muncă de detectiv în Norfolk, un ţinut din estul Angliei. Ei caută vechi drumuri publice şi cer dreptul de liberă trecere, temându-se că acesta ar putea dispărea pentru totdeauna.
„Acesta e, în mod evident, un vechi drum pentru turme şi cirezi. Se vede după mărimea sa şi complexitatea arborilor şi a gardului viu. Şi veţi vedea că drumul e mai jos faţă de câmpurile care se întind pe ambele laturi, ceea ce arată că e într-adevăr un drum foarte vechi”, spune David Ormond.
Brusc, drumul se termină.
„Acesta e Watham Road...”
Aici începe strădania căutătorilor de drumuri. Ei caută dovezi că drumul a fost închis în mod ilegal. Organizaţiile amatorilor de drumeţii estimează că peste 10 000 de kilometri de drumuri publice sunt inaccesibili.
„Nu se poate trece pe aici, nu? Deci oamenii vin numai până aici”, spune Sue Pannell.
Cu mulţi ani în urmă, un fost proprietar a plantat un gard viu în mijlocul traseului.
„Înainte, pe acest drum se ajungea de la o biserică la alta. Şi e, probabil, drumul pe care ar fi mers preotul paroh şi enoriaşii săi”, explică Sue Pannell. „Aceste cărări au existat, probabil, aici, înaintea actualilor proprietari. Unele dintre ele sunt vechi de mii de ani. Niciun proprietar nu are dreptul de a opri oamenii să traverseze ţinutul, pe acolo pe unde l-au traversat atâta amar de ani, pe unde au trecut romanii şi toată lumea, de atunci încoace”, mai spune amatoarea de drumeții.
David vrea să documenteze acest caz.
Actualul proprietar nu vrea un drum care să-i traverseze proprietatea, aşa că va fi o luptă pentru putere. Într-un final, consiliul comunal va fi cel care va decide.
„Mai avem foarte multe de făcut. Ar trebui să mă duc înapoi şi să mă uit la imagini luate din satelit. Ca să obţin, poate, o imagine de ansamblu care să arate pe unde trecea drumul”, spune David Ormond.
David a depus, în total, 27 de cereri. A cerut ca pe o singură proprietate, să fie făcute accesibile 30 de drumuri publice. Şeful serviciului de cadastru spune că asta nu se va întâmpla niciodată, deoarece drumurile publice pot ridica probleme legate de securitate şi pot stârni incidente frecvente de aruncare ilegală de deşeuri.
„Trebuie să văd dovezile. E posibil să cădem de acord asupra unui drum sau două. Există unele drumuri pentru turme care au o istorie foarte îndelungată. Însă mai sunt şi alte drumuri, ca acesta de aici, care a fost făcut de fermă, a făcut parte dintr-un teren, nu e un drum pentru turme consacrat. Probabil că nu i-am acorda dreptul de liberă trecere”, spune șeful de la cadastru.
David nu s-ar mulţumi niciodată cu asta. Pentru el, e o chestiune de principiu.
„Ne împinge din spate cerinţa ca toate aceste lucruri să fie documentate până la 1 ianuarie 2026. După ce trece acest termen, pierdem capacitatea de a găsi drepturi de liberă trecere pierdute. Deci drumuri pe care oamenii ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa liber - şi care sunt închise în mod ilegal - vor dispărea cu totul”, arată David.
Aşa că David, Ann, Sue şi Ian vor continua să caute. Ei vor să lupte până în pânzele albe pentru dreptul lor de a cutreiera peisajul rural englez.
Editare web: Luana Păvălucă