Analiză De ce este Orientul Mijlociu prins la mijloc în rivalitatea dintre SUA și China. „Regiunea a devenit teatru al competiției geopolitice”
Într-un an care a adus schimbări profunde în mare parte din lume, Orientul Mijlociu devastat de conflicte părea să întoarcă în sfârșit pagina. O desfășurare diplomatică de forțe care a căutat să repare rupturile create de-a lungul timpului a dat roade. Irakul s-a transformat din epicentrul de violență al regiunii într-un stat care progresează, intermediind discuții între vechii rivali precum Arabia Saudită și Iran.Afectate de pandemia de COVID-19 și de patru ani de turbulențe globale cauzate de mandatul prezidențial al lui Donald Trump în fruntea Casei Albe, multe dintre națiunile Orientului Mijlociu au dat semne că actualul nivel de conflict pur și simplu nu mai poate continua. O analiză a CNN arată însă că, pe măsură ce anul se încheie, a apărut o altă problemă geopolitică: Orientul Mijlociu a devenit un câmp de luptă politic și economic între SUA și China, în ciuda încercărilor continue ale țărilor situate între Mediterană și Golful Persic de a se ține departe de această rivalitate puternică.
Mai multe comentarii recente ale oficialilor din Orientul Mijlociu evidențiază lipsă de speranță față de evitarea zonei de a fi o regiune a confruntării dintre SUA și China.
„Ceea ce ne îngrijorează este această linie fină dintre competiția acută și un nou Război Rece”, a declarat Anwar Gargash, consilier diplomatic al conducerii Emiratelor Arabe Unite, într-o declarație adresată săptămâna trecută Institutului Arab al Statelor Golfului din Washington.
Emiratele Arabe Unite, un stat prin între înfruntarea geopolitică dintre Washington și Beijing
Gargash cred că Emiratele Arabe Unite „sunt un stat mic, care va fi afectat negativ” de o accentuare a confruntării dintre Washington și Beijing. „Nu avem capacitatea de a influența în niciun fel această competiție, chiar și în mod pozitiv”, a mai transmis Anwar Gargash.
Totodată, Gargash a confirmat și informațiile potrivit cărora Emiratele Arabe Unite, un aliat regional cheie al SUA, au suspendat construcția unui proiect secret în portul chinez din Emiratele Arabe Unite după presiunile din partea SUA. Oficialul a precizat că guvernul de la Abu Dhabi nu a vrut să supere un aliat strategic.
Întrebat despre suspendarea proiectului, un purtător de cuvânt al Ministerului chinez al Afacerilor Externe a transmis că „nu cunoaște” detaliile prezentate, dar a adăugat că autoritățile chineze se opun ferm practicilor de „hărțuire” ale SUA, care exercită presiuni nejustificate asupra autorităților de la Abu Dhabi și intervine în cooperarea Chinei cu Emiratele Arabe Unite.
„China și Emiratele Arabe Unite desfășoară o cooperare normală în domeniul suveranității, care este rezonabilă și legală și nu vizează sau nu are nimic de-a face cu vreo altă țară”, se mai arată în declarația oficialului MAE chinez.
Dar SUA nu vor câștiga întotdeauna bătălia pentru influență în această monarhie federală din Orientul Mijlociu. La câteva zile după remarcile lui Gargash, autoritățile din Abu Dhabi au decis să nu mai favorizeze guvernul american. Astfel, Emiratele Arabe Unite au suspendat o achiziție de aeronave F-35 fabricate în SUA, estimată la câteva miliarde de dolari, primul acord de acest gen cu o țară arabă.
SUA condiționaseră inițial vânzarea avioanelor de luptă de scoaterea de către Emiratele Arabe Unite a companiei chineze Huawei Technologies din rețeaua sa de telecomunicații. Washingtonul a susținut că tehnologia reprezintă un risc de securitate pentru sistemele sale de apărare, în special pentru o aeronavă ca F-35. Guvernul de la Abu Dhabi nu a fost însă de acord cu această poziție și a anulat tranzacția.
Un oficial al guvernului de la Abu Dhabi le-a declarat jurnaliștilor de la CNN că o „analiză cost/beneficiu” a stat în spatele deciziei oficiale a țării de a rămâne cu Huawei în detrimentul F-35-urilor.
Și în timp ce oficialii americani au încercat să minimizeze semnificația evenimentului, insistând că vânzarea nu a fost compromisă, guvernul de la Abu Dhabi a stabilit un nou ton al relației bilaterale, potrivit unor experți: Abu Dhabi nu intenționează să plece capul și să fie întotdeauna de acord cu cererile SUA în ceea ce privește China. De asemenea, prin poziția adoptată, Emiratele Arabe Unite au respins poziția Washingtonului conform căreia acordurile comerciale ale țării cu China sunt, de fapt, activități militare sub acoperire demarate de Beijing.
Acest eveniment, notează CNN, ar putea pune bazele unei noi realități în Orientul Mijlociu. Una în care Emiratele Arabe Unite și țările din întreaga regiune, care au relații comerciale aflate în continuă și rapidă creștere cu China, depășesc vechile rivalități geopolitice. Acest lucru ar face ca supremația americană construită de-a lungul deceniilor în regiune să se sfârșească.
„Orientul Mijlociu a devenit un teatru al competiției geopolitice”
Orientul Mijlociu a fost zguduit de tensiuni geopolitice, probabil, de când puterile coloniale occidentale au împărțit regiunea bogată în resurse, în sfere de influență, în urmă cu peste un secol.
Însă în această regiune s-a văzut rar o violență manifestată într-un mod atât de brutal precum în ultimul deceniu, când războaiele simultane din patru țări, Siria, Yemen, Libia și Irak, precum și violențele de lungă durată din Israel și teritoriile palestiniene ocupate, au transformat o mare parte a lumii arabe într-o baie de sânge.
Perioada a coincis cu o schimbare politică importantă: SUA au început să nu mai acorde prioritate principală Orientului Mijlociu. În aceșai timp, regiunea a început să intre ușor în sfera de influență a Chinei. Haosul care a urmat a fost fără precedent și părea să anticipeze un vid major de putere lăsat în urmă de Washington.
Diplomații Orientului Mijlociu au anticipat că în cele din urmă SUA va scoate din câmpul vizual al priorităților Orientul Mijlociu. În tot acest timp, China, cândva criticată de puteri precum Arabia Saudită, a lucrat în umbra pentru a-și spori influența și relațiile cu țările Orientului Mijlociu.
Beijingul a creat astfel parteneriate economice ample cu autoritățile de la Riad (Arabia Saudită) și Teheran (Iran), iar pe de altă parte și-a accentuat locul în anumite economii care erau deja parteneri comerciali puternici ai Beijingului, cum ar fi Emiratele Arabe Unite, stat care este pe cale să devină punctul de sprijin al rețelelor de telecomunicații ale Chinei.
Obișnuit să fie vizat de acuzații de încălcare a drepturilor omului, Beijingul a promis că va rămâne tăcut cu privire la ceea ce fac statele din Orientul Mijlociu și că se va ține departe de conflictele acestora. Asta a făcut din Orientul Mijlociu o parte cheie a inițiativei chineze Belt and Road, un proiect de infrastructură masiv care leagă Asia de Est de Europa (Canalul Suez al Egiptului este singura conexiune maritimă a proiectului) și pe care unii în numesc „noul drum al mătăsii”.
„Avem în față scenariul în care SUA, o putere extra-regională preponderentă pare că pleacă din regiune, iar China devine un partener comercial de top”, a declarat Jonathan Fulton, cercetător la organizația Atlantic Council. Acesta mai spune că „regiunea arată ca un teatru al competiției geopolitice între SUA și China".
Analiștii argumentează că dacă administrația de la Washington forțează regiunea să aleagă între SUA și China, vor exista mișcări geopolitice. Prietenii SUA din regiune nu sunt dornici să atragă furia Casei Albe, mai ales în timp ce prezența sa militară în Orientul Mijlociu rămâne vie. Dar, în cele din urmă, regiunea s-ar putea îndrepta către China. Orientarea regiunii către China, susține Fulton, este „în legea naturii”. „Asta se va întâmpla probabil în următorul secol”, precizează Jonathan Fulton.
SUA au nevoie să „pună bani pe masă”
Principala slăbiciune în propunerea SUA cu privire la China în Orientul Mijlociu este că Washingtonul nu oferă alternative la tranzacțiile profitabile ale Beijingului, mai subliniază CNN.
SUA pot încerca să constrângă Emiratele Arabe Unite, de exemplu, să se retragă din acordul său cu Huawei, dar nu sunt dispuse să le ofere o a doua opțiune competitivă.
De altfel, la începutul crizei financiare din Liban, în 2020, SUA au făcut presiuni pe autoritățile de la Beirut să reziste în fața promisiunilor de investiții ale Beijingului în infrastructura în degradare a Libanului, ambasadorul american Dorothy Shea fiind pusă chiar în situația de a emite avertismente televizate despre pericolele „capcanelor datoriilor” chineze. Guvernul fostului prim-ministru Hassan Diab s-a supus presiunilor americane, deși SUA au considerat că guvernul Diab este susținut de Hezbollah.
„Presiunea SUA s-a intensificat în ultimii ani în Orientul Mijlociu, și mai ales de la începutul Inițiativei Belt and Road, în 2013”, a declarat Tin Hinane El Kadi, membru asociat al think-tank-ului Chatham House din Londra. „Cu toate acestea, în politica internațională, poți exercita presiuni asupra țărilor doar atunci când ai putere substanțială și mijloacele pentru a oferi cu adevărat o alternativă la ceea ce spui că nu e corespunzător și dăunează”.
Tin Hinane El Kadi a adăugat că „dacă SUA vor cu adevărat să facă presiuni asupra țărilor din regiune și să câștige acest așa-zis nou război rece, ar trebui să se îndepărteze de jocul declarativ și să înceapă cu adevărat să pună proiecte reale și niște bani reali pe masă”.
Nici SUA nu pot pretinde că au o abordare mai morală în privința chestiunilor legate de drepturile omului sau în privința spionajului pe care îl acuză că îl exercită companiile chineze, precum Huawei. Scandalurile recente din jurul Facebook, de exemplu, dovedesc să SUA au un mod de abordare asemănător, a argumentat cercetătorul american Jonathan Fulton.
Unii dintre analiști cred că rădăcinile Chinei în regiune vor deveni mai profunde și urmează să se extindă. Țările care au fost implicate în conflicte în mare parte risipitoare vor alege opțiuni care le servesc interesele economice. Prin urmare, apetitul pentru conflict se risipește rapid, așa cum a arătat anxietatea autorităților de la Abu Dhabi de a fi prinse în mijlocul tensiunilor tot mai mari dintre cele mai mari două puteri ale lumii.
„Chiar dacă SUA în acest moment, cu o influență regională în scădere pe zi ce trece, forțează țările din Orientul Mijlociu să aleagă între ea și China, faptul că țările au mai multe opțiuni, adică pot lua mai multe împrumuturi dintr-o varietate de opțiuni, este un lucru bun”, a declarat Tin Hinane El Kadi. Aceasta a mai subliniat că „a avea mai multe alternative pe scena globală nu poate fi decât un lucru bun pentru o regiune și stabilitatea acesteia”.
Editor : Marco Badea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
