Regimul din Coreea de Nord a trimis la Olimpiada de Iarnă, care are loc în Coreea de Sud, o delegație în care majoretele sunt mai numeroase decât sportivii. Tinerele au pus în scenă aceeaşi reţetă pe care o vedem la toate festivităţile comuniste: sincronizare perfectă şi entuziasm exagerat. E un spectacol care fascinează şi şochează, în acelaşi timp.
Seamănă cu un detaşament militar pentru că acţionează la comandă şi după reguli stricte. Nimic nu e la întâmplare pentru cele 229 de tinere trimise de regimul comunist să-i susţină pe sportivii nord-coreeni la Olimpiada de Iarnă.
În tribune, fiecare gest e calculat, toate se mişcă în acelaşi ritm şi de aceea i-au fascinat pe ceilalţi spectatori. La primele lor apariţii, au captat atenţia mai mult decât sportivii. Sud-coreenii s-au grăbit să le fotografieze, dar nu au putut interacţiona cu ele.
Fiecare grup de majorete e flancat de bărbaţi nord-coreeni care se asigură că fetele nu sunt luate la întrebări despre ţara lor. Iar dacă, totuşi, cineva le adresează o întrebare, singurul răspuns e un zâmbet cumva forţat.
Fetele au fost alese cu mare grijă de regim. Prima condiţie: să nu aibă niciun fel de legătură cu disidenţi, ca să nu existe riscul că s-ar putea gândi să nu mai revină acasă. Iar ceea ce au văzut în Coreea de Sud nu vor povesti niciodată.
În 2005, 21 de majorete care se întorseseră de la o competiţie sportivă din sud au fost arestate şi trimise într-o tabără de detenţie pentru că au povestit cum e în ţara vecină.
Pentru mulţi sud-coreeni, spectacolul tinerelor din nord are un gust amar. E dovada prăpastiei dintre cele două Corei, la nivel de mentalitate, atitudine şi percepţie.