La 20 decembrie anul trecut, Statele Unite au obținut din partea Venezuelei eliberarea a 10 cetățeni americani - șase dintre aceștia fiind reținuți pe nedrept - în schimbul unui aliat apropiat al președintelui autoritar Nicolas Maduro și al unui angajament din partea Caracasului că nu va mai reține americani pentru a-i folosi ca pioni de negociere, notează CNN.
„Administrația și-a exprimat foarte clar așteptările ca alți americani să nu mai fie reținuți și a obținut angajamente în acest sens”, a anunțat la acea vreme un oficial american care își exprima bucuria.
Acest acord, care a inclus, de asemenea, extrădarea unui fost contractor militar cunoscut sub numele de „Fat Leonard”, care a orchestrat cel mai mare scandal de corupție din istoria Marinei americane, a fost salutat ca o dezghețare a relațiilor în îndelungata confruntare dintre cele două țări, care a determinat SUA să impună sancțiuni Venezuelei și să îl acuze pe liderul acesteia de uzurpare ilegală a puterii, de abuz asupra drepturilor omului și de trafic de droguri.
Dar, la aproape un an distanță, situația s-a schimbat.
Venezuela a anunțat recent că a reținut cel puțin patru cetățeni americani, împreună cu o mână de alți străini, susținând că aceștia fac parte dintr-o conspirație internațională pusă la cale de CIA și serviciile secrete spaniole pentru a-l răsturna pe Maduro.
Această afirmație a fost puternic negată atât de guvernul SUA, cât și de cel spaniol.
Departamentul de Stat al SUA a declarat că afirmațiile sunt „categoric false” și a sugerat că reținerile sunt legate de criticile americane la adresa alegerilor prezidențiale disputate din Venezuela, pe care Maduro susține că le-a câștigat în ciuda scepticismului general. Statele Unite „continuă să sprijine o soluție democratică la criza politică din Venezuela”, a declarat Departamentul de Stat, în mod clar, atunci când a comentat acuzațiile.
Un scenariu hollywoodian și un „bau-bau” convenabil
Detaliile presupusului complot se citesc ca scenariul unui thriller de la Hollywood. Ministrul de interne al lui Maduro, Diosdado Cabello, susține că străinii reținuți - printre care se numără și doi spanioli și un ceh - făceau parte dintr-o unitate obscură care a călătorit în Venezuela pentru a-l ucide pe Maduro, aparent motivată de recompensa de până la 15 milioane de dolari oferită de Departamentul de Justiție al SUA în 2020 pentru informații care să conducă la arestarea sau condamnarea acestuia.
Potrivit lui Cabello, complotul nu a implicat doar CIA, ci a fost condus de un membru activ al US Navy Seal și a implicat un transport de 400 de puști și alte arme de foc fabricate în SUA, care acum sunt confiscate.
Alți doi cetățeni americani, susține Cabello, erau „hackeri” care intenționau să întrerupă serviciul de electricitate al Venezuelei, cronic ineficient. Nu este prima dată când Cabello se plânge de pene de curent; el a susținut că „acțiuni teroriste” ale opoziției au fost în spatele unei pene de curent de la sfârșitul lunii august, care a afectat cel puțin nouă state venezuelene și zeci de orașe, inclusiv capitala Caracas.
În mod ciudat, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a confirmat că bărbatul identificat de Caracas drept presupusul lider - Wilbert Castañeda - este un membru activ al Marinei SUA care, potrivit lui Kirby, a mers în Venezuela în „călătorie personală”. Alte mass-media au raportat că Castañeda, care are dublă cetățenie, mexicană și americană, a servit ca Navy Seal, dar a fost privat de statutul său cândva în trecut.
Dată fiind natura acuzațiilor, afirmațiile Venezuelei sunt aproape imposibil de verificat independent.
Dar scepticii ar putea spune că tocmai aceasta este ideea - că pentru Maduro, CIA este doar un „bau-bau” convenabil și testat.
În trecut, Maduro a susținut, de asemenea, fără dovezi, că guvernul SUA și fostul președinte american Donald Trump au fost în spatele unei tentative de asasinat din 2018, în care o dronă încărcată cu explozibil a detonat în aer în timpul unuia dintre discursurile sale (un „atac” pe care procurorii au încercat inițial să îl atribuie președintelui columbian de atunci, Juan Manuel Santos). De asemenea, Maduro a afirmat, tot fără dovezi, că CIA și Washingtonul în general ar fi de vină pentru insurecția din aprilie 2019, iar în luna septembrie a anului următor guvernul său l-a reținut pe cetățeanul american Matthew Heath sub acuzația de spionaj al rafinăriilor de petrol din statul Falcon. Heath a fost eliberat ulterior în cadrul unui schimb de prizonieri, iar guvernul SUA a negat întotdeauna implicarea în oricare dintre presupusele scheme.
Acestea fiind spuse, Maduro știe că există un public receptiv la astfel de relatări, tocmai pentru că CIA are o istorie bine documentată de amestec în regiune. Și probabil că nu i-a scăpat faptul că SUA erau la curent cu un complot de răsturnare a predecesorului său, Hugo Chavez, cu câteva săptămâni înainte de tentativa de lovitură de stat din 2002.
Totuși, chiar și printre cei din guvernul venezuelean care cred că serviciile de securitate au dat peste un fel de complot, există unii care sunt sceptici cu privire la afirmațiile lui Cabello privind implicarea CIA.
„Toată lumea știe că înlăturarea lui Maduro prin forță nu ar face decât să escaladeze conflictul din jurul Venezuelei”, a declarat o sursă guvernamentală care, la fel ca alte persoane consultate de CNN, a cerut să nu fie numită din cauza naturii confidențiale a subiectului. „Dar nu puteți subestima farmecul recompensei (de 15 milioane de dolari a Departamentului de Justiție) în special pentru aventurierii nebuni, sau chiar credeți că un Navy Seal aflat în serviciu activ a călătorit în Venezuela pentru o idilă de vară?”, a spus sursa.
Un scenariu care nu pare să fie luat în considerare în cadrul puterii de la Caracas este dacă un complot ar fi putut proveni din interiorul țării.
Acest lucru poate părea surprinzător, având în vedere că Maduro a înstrăinat o mare parte a populației prin „victoria” sa electorală și represiunea ulterioară împotriva opoziției. De asemenea, Maduro i-a îndepărtat probabil pe unii dintre cei din propriul său guvern, având obiceiul de a schimba personalul cheie după bunul plac.
Dar, deși nu este imposibil să ne imaginăm că foști chaviști complotează pentru a-l da jos pe Maduro, o explicație mai probabilă ar putea fi pur și simplu aceea că liderul venezuelean a inventat întreaga poveste pentru a obține un avantaj politic împotriva vechiului său dușman, SUA.
Dacă este așa, ce crede Maduro că are de câștigat?
O tactică de negociere?
Răspunsul evident duce înapoi la alegeri. Așadar, există ceva în afirmațiile Venezuelei? În octombrie anul trecut, înainte de eliberarea lui „Fat Leonard”, Maduro a promis SUA că alegerile din Venezuela vor fi libere și corecte. Și încă de acum șase luni, comunitatea economică din Caracas spera că acestea vor fi cel puțin suficient de corecte pentru ca SUA să ridice sancțiunile petroliere restante și să readucă Venezuela în rândul democrațiilor lumii.
Alegerile falsificate ulterioare și abandonarea de către Maduro a angajamentelor sale de a restabili democrația au spulberat aceste speranțe și au făcut clar faptul că orice pași suplimentari către reconciliere vor trebui să fie negociați în condiții grele de către diplomați.
Se pare că Maduro îi vede pe americanii recent reținuți ca pe niște pioni care să fie folosiți în aceste negocieri, cu scopul de a reduce la tăcere criticile SUA despre alegeri și ca pârghie în orice negocieri privind sancțiunile.
Este o abordare care trimite un mesaj calculat președintelui american Joe Biden, a cărui administrație a acordat prioritate eliberării cetățenilor americani deținuți pe nedrept în străinătate - ajungând la acorduri similare cu președintele rus Vladimir Putin pentru eliberarea vedetei WNBA Brittney Griner și a jurnalistului Evan Gershkovich de la Wall Street Journal.
Dar, dincolo de Biden, detențiile sunt, de asemenea, un mesaj pentru noul șef de la Casa Albă, fie că este vorba de Kamala Harris sau Donald Trump.
De la votul contestat din Venezuela, Departamentul de Stat a acționat doar minimal împotriva țării, impunând sancțiuni personale pentru 16 oameni și solicitând Venezuelei să facă publice toate buletinele de vot pentru a clarifica rezultatul.
În timp ce SUA impunea sancțiuni economice asupra exporturilor de petrol ale Venezuelei de ani de zile, o autorizație specială care permite companiei petroliere Chevron să opereze în țară este încă valabilă, în ciuda protestelor internaționale din această vară.
Indiferent cine va câștiga alegerile americane din noiembrie, soarta deținuților va cântări asupra sa atunci când se va confrunta cu decizia de a continua această abordare minimală sau nu.
„Nici măcar nu se poate vorbi de un proces, ca să fiu sincer”, a declarat un avocat care a reprezentat în trecut cetățeni americani deținuți pe nedrept în Venezuela. „În cele mai multe cazuri, nu există niciun dosar cu acuzațiile prezentate împotriva clientului tău, nu ai acces la anchetă, nu există martori și nu poți prezenta noi dovezi, toate aceste proceduri au loc într-o instanță, dar sunt o farsă.”
„Este frustrant, practic te duci la tribunal și știi că nimic din ceea ce se decide acolo nu va schimba nimic pentru clientul tău”, a declarat un alt avocat, al cărui client a fost eliberat după ce a petrecut mai mult de doi ani în închisoare fără să fie condamnat.
Chiar și pentru cei convinși că Maduro a pus la cale complotul pentru a obține un avantaj în fața SUA, mai există un mister: ultima sa mișcare pe care o va alege.
În cadrul negocierilor anterioare privind schimburile de prizonieri, Maduro a reușit să obțină eliberarea presupusului său intermediar financiar, Alex Saab, și a doi nepoți ai soției sale, care executau pedepse pentru încercarea de a introduce ilegal 800 de kilograme de cocaină în Statele Unite.
De asemenea, el a reușit să obțină retragerea unora dintre sancțiunile petroliere impuse de SUA Caracasului în ultimii ani.
De data aceasta, neavând asociații săi apropiați în mâinile SUA, nu este clar ce ar putea cere Maduro la masa negocierilor, în afară de legitimitate și retragerea în continuare a sancțiunilor.
De asemenea, nu este clar cum o nouă administrație americană ar putea accepta ideea de a ceda - și de a fi văzută ca cedând - în fața unui agresor autoritar.
Negocierea ostaticilor este un subiect delicat pentru orice guvern, cu atât mai mult pentru Statele Unite, care, în trecut, au refuzat să colaboreze cu răpitorii.
Pe de altă parte, SUA ar putea decide că libertatea cetățenilor săi merită orice concesii limitate pe care Maduro le solicită.
După cum a spus una dintre persoanele implicate în negocierile de anul trecut: „Societățile libere decid că niciun om nevinovat nu ar trebui să fie în închisoare. Atunci când accepți ca un criminal să fie liber, dar niciun deținut să nu fie nevinovat, aceasta este adevărata libertate.
Editor : A.C.
