Video Ce ne învață criza provocată de Rusia și cum va arăta lumea după război?
Lumea se confruntă cu mai multe crize simultane. Se simte însă tot mai accentuat lipsa de încredere pe care oamenii, indiferent de ţara în care trăiesc, o au în politicienii care ar trebui să-i reprezinte. Democraţiile sunt cele mai afectate, pentru că felul în care liderii din lumea liberă iau decizii, adică democratic, este perceput de public ca fiind unul mai degrabă slab. Prin comparaţie, autocraţii îşi consolidează imaginea de puternici care luptă pentru binele poporului, oricare ar fi acela. Ce au de făcut politicienii care ţin la democraţie pentru a reintra în contact cu cetăţenii care au aşteptări de la ei şi se simt dezamăgiţi? Jeff Lightfoot, director de program pentru Europa la unul dintre cele mai mari think-tankuri americane, Centrul pentru Întreprinderi Private Internaționale (CIPE), explică într-un interviu pentru Digi24 ce este de învățat din războiul Rusiei contra Ucrainei.
Cristina Cileacu: Jeff, războiul din Ucraina subliniază încă o dată cât de importante sunt valorile democratice. Dar, în același timp, privim și vedem că liderii europeni au avut o abordare destul de naivă în privinţa Rusiei. Ce ar trebui să învețe politicienii lumii occidentale, din Europa în mod specific, din această lecție, până acum?
Jeff Lightfoot, director de program Europa, la Centrul pentru Întreprinderi Private Internaționale: Cred că este important să înveți lecții și este important să te adaptezi și să înveți dintr-o situație. Evident, o serie de țări au legături energetice și economice profunde cu Rusia, care se dovedesc acum a fi o răspundere nu numai din punct de vedere economic, ci și strategic. Așa că vedem politicieni încercând să se adapteze rapid, din mers, și să reziste mai bine. Și acest lucru va crea un impuls pentru unitatea europeană și solidaritate democratică între țările din Europa Centrală și de Est, care sunt foarte expuse Rusiei, și țările din Europa de Vest, care şi-ar putea limita dependență energetică, de exemplu. Și este, la fel, un moment pentru ca această solidaritate europeană să nu fie construită în opoziție cu relațiile transatlantice puternice, ci în cooperare cu acestea. Este momentul pentru o mai mare transparență a legăturilor de afaceri dintre guvernele autoritare și guvernele democratice. Am văzut în Germania, de exemplu, dar nu în Germania, în Bulgaria și alte locuri unde legăturile energetice rusești au avut, sincer, un impact corupt asupra politicii democratice, care corodează democrațiile din interior și creează dependențe de o putere externă precum Rusia. Deci, trebuie să privim și pe plan intern. Cu toții, țara mea procedează la fel în privinţa fluxurilor cleptocratice de bani, canalizate prin afaceri imobiliare în Statele Unite. Cu toții trebuie să ne curățăm economiile pentru că vedem aceste conexiuni atât în economie, cât și în domeniul energetic, care ne-au slăbit sincer rezistența față de puterile autoritare, care nu ne provoacă doar pe câmpul de luptă, ci și în alte domenii precum cibernetica și economia.
„Fascinantul” caz al Ungariei
Cristina Cileacu: Dacă ne uităm la politică așa cum este acum, mai au oamenii încredere în politică? Pentru că avem acest exemplu al Ungariei, unde oamenii, deși majoritatea spun că nu le place de Viktor Orban, l-au votat tot pe Viktor Orban pentru că reprezintă stabilitatea. Ce trebuie să schimbe politicienii ca să atragă mai mulți oameni, să fie mai de încredere în relația cu oamenii obișnuiți?
Jeff Lightfoot: Aceasta este o întrebare la care trebuie să se răspundă pe mai multe niveluri diferite, probabil la nivel european, la nivel național și apoi la nivelul guvernanței locale. Ce încercăm noi să facem la CIPE , unul dintre lucrurile pe care încercăm să le facem este să recunoaștem că - locuiesc în Slovacia şi conduc acolo acest ONG american, iar când călătoresc prin mediul rural, mi se pare că oamenii de acolo şi din orașele mai mici simt că democrația nu le oferă ceea ce a promis, că și guvernul lor național este cam îndepărtat, nici nu mai spun nimic despre Bruxelles. Sumele enorme de bani pe care UE le pune la bătaie în Europa Centrală și de Est nu sunt considerate ca având un impact la nivel local. Aceasta este o provocare pentru Bruxelles în privinţa modului în care își elaborează politica regională, în privinţa felului în care adoptă o abordare de jos în sus, ca să implice mai mult cetățenii în democrație.
Cazul Ungariei este unul cu adevărat fascinant, nu? Pentru că (n.r. Orban) a câștigat o majoritate enormă. Și, bineînțeles, sistemul electoral a fost puternic în favoarea sa. Dar ne confruntăm cu o mulțime de oameni care simt că mesajul său despre imigrație, despre război a fost sincer, destul de eficient. Sunt şi foarte eficienți în a împinge beneficiile economice și subvențiile într-o manieră care să aducă beneficii cetățenilor. Dar vedem, dacă ne uităm la Franța, care tocmai a avut alegeri, este o diviziune enormă între oamenii din nucleele urbane și cei de la periferie care, sincer, obțin mult mai puține beneficii. Și bineînțeles, peste tot, în țara mea, în Europa Centrală, oamenii se luptă cu creșterea costurilor alimentelor, energiei, ceea ce va exercita o mare presiune asupra bugetelor, pentru că este o cerere uriașă în Uniunea Europeană, în Statele Unite, ca guvernele să ajute la ușurarea poverii acestor creșteri de prețuri asupra consumatorilor, care nici măcar nu lărgește sentimentul că democrația nu dă rezultate, că democrația este doar pentru elite bine conectate și pune multă presiune asupra politicienilor locali să fie într-adevăr conectați la viața de zi cu zi, la experiențele oamenilor lor, astfel încât să nu aprară acest tip de deconectare.
Cazul Franței. Personalitate versus partid
Cristina Cileacu: Din moment ce menționați Franța, în recentele alegeri, oamenii din Franța, francezii, au spus că trebuie să aleagă între "ciumă şi holeră". România este țara care mereu, sau în ultimii câţiva ani, a ales întotdeauna între "ciumă şi holeră" sau să spunem răul cel mai mic. Dacă o țară precum Franța, la un moment dat, va merge în direcţia greșită, ce s-ar putea întâmpla cu Uniunea Europeană, pentru că Franța este a doua putere economică a Uniunii Europene?
Jeff Lightfoot: Putem simţi un oftat de uşurare colectiv, în întreaga Uniune Europeană şi familia transatlantică, că Emmanuel Macron a fost reales ca președinte acolo. Cred că trebuie să ne preocupăm de gradul în care structurile partidelor politice din Franţa au ajuns, în esenţă, pe marginea drumului. Ceea ce vedeți este politica condusă de personalitate (n.r. a politicianului). Le Pen este o personalitate. Macron a apărut de nicăieri ca personalitate. Chiar şi Melenchon a distrus într-adevăr partidele tradiționale și stânga politică și a ridicat un fel de construcţie în jurul său, care are fundamental o natură oarecum populistă. Macron va fi cu noi în încă cinci ani. Extrema dreaptă probabil va fi şi ea prezentă cumva și așa că este o chestiune reală. Vom vedea acum ce se întâmplă în alegerile legislative, cum va reuşi de fapt Macron să fie capabil să guverneze. Sunt foarte sceptic că poate face asta în colaborare cu o stânga tot mai radicalizată, în Franța. Deci, este o chestiune uriașă.
Cred că Uniunea Europeană ar fi arătat foarte diferit, politica transatlantică față de Rusia ar fi arătat foarte diferită dacă Marine Le Pen ar fi câștigat. Cu siguranță toată lumea a urmărit Franța foarte atent și Germania anul trecut. Voi spune asta, oamenii au spus "ciuma şi holera", dar oamenii au avut, de asemenea, dreptul în prima rundă, să îşi exprime votul pentru mai mulți candidați decât avem noi de obicei, de exemplu, în Statele Unite, unde este un sistem primar, dar, la final te duci să votezi pentru doi candidați. Și în Franța, cei care denigrează democrația au avut atât de multe opțiuni în prima rundă, poate mai puțin decât a doua rundă, dar au avut de ales. Iar unii cetățeni au ales să nu se exprime, ceea ce este nefericit.
Un risc: politicienii nu sunt conectaţi la realitate
Cristina Cileacu: Problema pe care o vedem acum în Europa, în diferite țări, a fost o problemă și pentru Statele Unite în privinţa politicii. De ce politicienii nu descoperă mai repede aceste probleme pe care le au oamenii?
Jeff Lightfoot: Aceasta este o întrebare interesantă, care atinge întrebarea dacă politicienii petrec prea mult timp în capitalele naționale, dezbatând legislație, şi nu suficient timp cu alegătorii, sau politicienii sunt într-un birou prea mult timp și pierd legătura cu realitatea. Am văzut asta cu nişte senatori din Statele Unite, care încep să devină foarte confortabili cu viaţa din Washington DC, își petrec mai mult timp acolo, se simt foarte confortabil în "circuitul de cocktailuri" (n.r. evenimente) şi uită de nevoile fermierilor din Indiana, în ciuda eforturilor lor cele mai bune, ei devin puțin deconectaţi. Deci, aceasta este cu siguranță o provocare. Cred că vedem asta nu doar la nivel politic, ci unul dintre lucrurile pe care le-am observat în țara mea, înainte de veni aici, și nu cred că este probabil unic pentru Statele Unite, este gradul în care clasele diferite nu se mai înțeleg fundamental, la modul în general. Un alegător Trump, într-un loc ca Indiana are atât de puține lucruri în comun în privinţa a ceea ce mănâncă, citeşte, urmăreşte la televizor, genul de sport pe care îl urmăreşte, hainele pe care le poartă, cu cineva care locuiește în New York și este cu adevărat progresist. În mod fundamental, nu ne înțelegem reciproc ca societate și cred că politicienii cad într-o capcană asemănătoare. Pentru mine este un pericol, este un element foarte periculos. Societatea noastră este condusă de social media și alte lucruri care au ca rezultat mai puțină coeziune națională, mai puțin sentiment că facem parte dintr-un fel de experiment democratic, într-un fel de experiment național. Fundamental asta este America, este un fel de mare joc de noroc împotriva mileniilor de istorie a modului în care societățile funcționează ele însele, şi o serie de alte țări încearcă acest mare experiment, de asemenea. Deci este un risc.
Va rămâne Europa unită?
Cristina Cileacu: Dacă acest decalaj dintre diferitele straturi ale societăților crește, credeți că vom asista la același decalaj de neînțelegere în cazul țărilor din Uniunea Europeană? Vedem că Europa este unită pentru moment, dar și această unitate este testată de Rusia. Și un exemplu este gazul, tăierea gazului și folosirea lui pentru a șantaja Europa. Credeți că solidaritatea se va păstra atunci când economiile acestor țări vor începe să aibă probleme?
Jeff Lightfoot: Sunt destul de optimist că o vor păstra, cred că o vor face. Europa va rezista unită în această situaţie mai bine decât cred că s-ar fi putut aștepta cineva. Realegerea lui Macron este foarte importantă. În al doilea rând, vedem că Germania se luptă cu adevărat cu ideologii din trecut care nu sunt potrivite în prezent, fie că este vorba de pacifism fără nicio noţiune despre pacifism și ce înseamnă asta de fapt, și, de asemenea, chestiuni legate de modul în care banii contribuabililor germani funcţionează sau nu în termeni de deficit bugetar și solidaritate. În mod clar, acest lucru va fi foarte scump.
Vedem acum dezbaterea despre sancțiunile care interzic importul de petrol. Ungaria și Slovacia sunt profund afectate de acest lucru. Au abordări diferite față de Rusia, Ungaria și Slovacia. Dar se lucrează la un fel de excepţie pentru Ungaria și Slovacia, să renunţe la petrol într-un ritm mai lent, sunt semne de solidaritate europeană. Vedem o creștere a interconexiunilor între țările europene, Grecia joacă un rol important, gazul provenind din sud. Sunt relativ optimist că Europa va rămâne unită în această privință. Dar cred că trebuie să vedem că Germania este cheia, iar țările europene fără ieșire la mare vor avea nevoie ca țările de coastă să îşi intensifice eforturile cu adevărat, astfel încât să poată ajuta la obținerea gazului, gazul natural lichefiat și lucruri de genul acesta.
Vom avea nevoie de mai multă flexibilitate în ceea ce privește bugetul, deoarece acest lucru va fi foarte costisitor pentru state şi plafonul datoriei de 3% nu va fi sustenabil, nici în ceea ce privește cheltuielile de apărare, nici pentru tranziția energetică. Va trebui să vedem mecanisme creative de creditare și împrumut, așa cum am văzut în timpul pandemiei, pentru apărare și pentru cheltuielile cu energia, ca să permitem țărilor să facă investițiile de care au nevoie să reziste.
De ce există teama de digitalizare?
Cristina Cileacu: Și în cazul digitalizării, pentru că Europa are câteva exemple legate de digital, vorbesc, de exemplu, despre Estonia sau Danemarca, dar, din nou, majoritatea suntem în urmă în această zonă. De ce este atât de greu pentru politicieni, pentru că decizia este a lor, să înțeleagă că digitalul este de fapt un avantaj pentru economiile țărilor, și nu numai?
Jeff Lightfoot: Aş spune că Uniunea Europeană are, bineînţeles, fondul de redresare şi rezilienţă (n.r. PNRR), care are doi piloni cu adevărat importanţi: energie și digital.
Cristina Cileacu: Da, dar pentru asta este nevoie și de proiecte din fiecare stat membru.
Jeff Lightfoot: Asta este problema fundamentală, nu? Țara în care trăiesc acum, Slovacia, cred că a folosit doar 56% din fondurile UE, în ultima rundă de fonduri europene, pentru că nu a putut genera suficiente proiecte. Este o provocare con,stantă, dar asta nu ţine doar pe politicieni, ţine de asemenea şi de comunitatea de afaceri. Acesta este punctul în care CIPE, munca pe care o facem ajunge în prim-plan, ce facem noi este să ajutăm la reducerea decalajului dintre sectorul privat şi stat. În mod fundamental, proiectele de digitalizare vor fi conduse de sectorul privat, atât antreprenorii tehnologici autohtoni, cât și de platformele tehnologice majore care sunt o parte indispensabilă a acestui amestec. Și trebuie să ne dăm seama cum pot comunica aceste companii, ce capacităţi pot să pună pe masă, care sunt nevoile lor. Lucrăm acum cu Asociația de Startup-uri din Bulgaria, ei încearcă să facă din Bulgaria un mediu mai benefic, la nivel de politică, pentru startup-uri.
Cred că avem mai multă nevoie de acest tip de guvernare în care comunitatea de afaceri se organizează pentru a forţa guvernul să creeze politicile de care au nevoie ca să aibă succes, să pledeze pentru industriile lor la Bruxelles. Domeniul digital este foarte greu de înțeles pentru oricare dintre noi. Am văzut autorităţi de reglementare din Statele Unite, politicienii se luptă enorm să înţeleagă impactul pe care Facebook şi alte lucruri îl au asupra societăţii. Asta va fi o problemă reală în orice altă țară, acesta este punctul în care dialogul între guvern şi afaceri este crucial pentru reducerea acestui decalaj.
O casă pe nisip: digitalizare fără securitate cibernetică
Cristina Cileacu: Credeți că securitatea cibernetică este o altă problemă, din moment ce digitalizarea este atât de complicată, aceasta ar putea fi și mai complicată. Avem chiar și glume în România, că totul, în cazul nostru, cea mai mare parte a muncii este în dosare, dosare fizice, pe hârtie. Credeți că aceasta ar putea fi o problemă pentru politicieni și pentru sectoarele de afaceri, să înțeleagă faptul că avem nevoie de digitalizare?
Jeff Lightfoot: Este o problemă masivă pentru ambele. Dacă se face digitalizare şi securitatea cibernetică este slabă este ca și cum ai construi o casă pe nisip. Aceasta este cea mai bună analogie pe care cred că o putem folosi. Este o preocupare predominantă pentru politică şi pentru afaceri. Și din nou, acest lucru este dificil, pentru că mare parte din capacitate se află în sectorului privat. Dacă ne uităm la Microsoft, a fost un jucător crucial pentru a ajuta Ucraina cu securitatea cibernetică. Aceasta este o capacitate aproape asemănătoare cu cea pe care o aveau marile bănci la începutul anilor 1900, când America a trebuit să se împrumute ca să salveze guvernul. Guvernul SUA, dar şi alte guverne au capacităţi cibernetice excelente, dar fără cooperarea marilor platforme tehnologice, ca să rezolve patch-uri sau să asigure exemple de urmat, fără raportările companiilor de încălcări ale securităţii cibernetice, fără să existe un dialog eficient cu autoritățile de reglementare, atunci nu vom avea un sistem eficient de securitate cibernetică. Pe măsură ce digitalizăm, dacă nu o facem cu securitatea cibernetică încorporată, creăm mai multe vulnerabilități decât am fi avut înainte.
Război clasic în eră digitalizată
Cristina Cileacu: Acesta este secolul tehnologiei, dar acum asistăm la un război care se desfășoară, în principal, într-un mod convențional. Vedem în ultima vreme în România, de exemplu, atacuri cibernetice, am văzut multe atacuri cibernetice şi în restul Europei şi bineînţeles, în Ucraina. De ce încă se mai luptă în mod convențional, când ar putea fi mai ușor să oprești lumea prin cibernetică?
Jeff Lightfoot: Este interesant, cred că descurajarea poate să reziste. Am văzut, probabil, mai multe atacuri cibernetice în zone puternic clasificate pentru SUA și alte guverne. Cred că probabil se întâmplă mai multe, vedem, dar cu siguranță nu am văzut societățile occidentale, țările NATO paralizate de atacuri cibernetice. Trebuie să presupun că există un fel de efect de descurajare, care este similar cu utilizarea armelor nucleare. Dacă rușii ar pune la pământ o rețea electrică americană, într-un mod public, ar fi o invitaţie tot felul de represalii. Asta cu siguranță o parte din apărare. Pare un conflict convențional în unele privințe, o țară mare invadează un vecin suveran, cu tancuri și lucruri de genul acesta. Dar este fundamental un război al secolului XXI: utilizarea dronelor, gradul în care ucrainenii au folosit puterea dronelor cu maximă eficiență, comunicații strategice, utilizarea internetului. Acesta este un război care s-a luptat deja. Partea de comunicare a acestuia este crucială și a adunat lumea, cea mai mare parte a lumii, cel puțin aşa pare, în jurul Ucrainei, în paralel cu o comunicare eficientă din partea președintelui, dar, de asemenea, şi alte mijloace eficiente, lucruri pe care le vedem pe internet despre rezistența eroică ucraineană. Așa că pare un conflict din secolul al XX-lea, în multe feluri, dar este din secolul XXI cu unele din aceste instrumente noi, pe care, sincer, ucrainenii le-au folosit mult mai bine decât rușii.
Cum ar putea Occidentul să ajungă în mintea poporului rus
Cristina Cileacu: Da, dar dacă ucrainenii câștigă războiul informațional, câștigă și inimile restului lumii, rușii câștigă mințile propriului popor. Și este foarte dificil, pentru că propaganda Rusiei este profundă, rădăcinile sunt foarte adânci, este foarte dificil să comunici cu rușii. Cum poate Occidentul să găsească calea să se facă mai bine înțeles de poporul rus?
Jeff Lightfoot: Este o întrebare foarte, foarte dificilă. Cred că politicienii noștri trebuie să fie foarte atenți la cuvintele pe care aleg să le folosească în legătură cu acest conflict. Acesta este punctul în care liderii noștri politici se află într-o adevărată dilemă. Toate războaiele se termină și de obicei se termină într-un fel de negociere diplomatică. Este fundamental pentru Ucraina să decidă cum arată asta. Într-o anume privinţă, trebuie să fim atenți să nu oferim guvernului rus şi mai multe motive să construiască poveşti în jurul victimizării și a înconjurării de către inamici, asigurându-ne în același timp că Ucraina prevalează fundamental în conflict. Este un lucru foarte sensibil. Ai dreptate, spațiul informațional rusesc reprezintă o cutie neagră totală. O cale interesantă de urmărit este comunitatea diasporei ruse, rușii din afara Rusiei, care au acces la informații libere, dar încă comunică cu Rusia prin Telegram. Sunt astfel de mijloace, și este un exod semnificativ, care creşte, de ruși care părăsesc țara. Aceasta este o oportunitate să gândim la un viitor diferit pentru Rusia. Dar între timp, în actuala poziție de război, vom vedea o retorică și mai ostilă, și poate o mobilizare mai mare a publicului în jurul războiului.
Cum va fi lumea după război?
Cristina Cileacu: Ultima întrebare trebuie să fie despre diplomație, pentru că suntem la „Pașaport diplomatic”. Ați menționat diplomația, vom avea sigur un război lung, aceasta este premisa, acesta este anunţul. Dar credeți că Occidentul, la un moment dat, își va reconstrui relația cu Rusia? Poate Rusia, după toată această situație, să mai fie considerată un stat de încredere?
Jeff Lightfoot: Nu, nu actualul regim rusesc. Vreau să spun, istoria este lungă, dacă ne uităm înapoi, desigur, la un moment dat Occidentul va reacționa și va avea relații cu Rusia. Cu o Rusie ca aceasta pe care o vedem că acționează așa, este dificil să ai relații normale de funcționare. Este important să nu se întrerupă relația în întregime. Cred că ceea ce face Emmanuel Macron în privinţa convorbirilor cu Putin - a avut multe momente jenante, sincer, în care rușii nu i-au dat nimic. Dar este important să rețineți că ucrainenii i-au cerut lui Macron să aibă acel dialog. Trebuie să se mențină canalul de comunicare deschis. Războiul trebuie să se încheie la un moment dat. Nu vrem ca acest lucru să se transforme într-un fel de schimb nuclear îngrozitor sau ceva de genul acesta. Iar rușii vor rămâne membri ai Consiliului de Securitate permanent al ONU. Deci da, nu vom avea discuții fructuoase cu ei, dar ei vor fi la masă. Acolo trebuie să gândim pe termen lung și apoi pe termen scurt și mediu. Dar acum, Rusia nu este în mod clar un membru de încredere al comunității internaționale a națiunilor.
Un lucru la care merită să reflecte societățile noastre democratice este ce parte din lume a stat „şi a privit de peste gard”, inclusiv alte democrații precum India, statele din Golf. Cred că acest punct va necesita o diplomație foarte creativă. Aceste țări au propriile lor dependențe de Rusia. Unele țări sunt foarte îngrijorate de regimul de sancțiuni, care ar putea fi folosit ca pedeapsă şi pentru ele însele. Va trebui să ne gândim cum să construim un corp incluziv, să vorbim mai mult despre regulile care au fost încălcate aici, o țară care invadează un vecin suveran. Nu trebuie să transformăm asta într-un lucru de genul: Occidentul versus restul. Este despre reguli care au fost încălcate, ceva ce nu poate fi acceptabil în sistemul internațional, similar cu ceea ce a făcut președintele Bush, tatăl, când Irakul a invadat Kuweitul în 1990. Aceasta era regula la sfârșitul Războiului Rece şi nu ar trebui să permitem să fie încălcată. Trebuie să spunem același lucru despre invadarea unei țări suverane și despre crimele de război pe care le-am văzut comise.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
