Ce desenează copiii care au crescut în zone de conflict. Imaginile suferinței la nivel global

În luna mai a acestui an, procurorul general al SUA, Jeff Sessions, a anunțat startul politicii de „toleranță zero” inițiată de Administrația Trump. Consecința a fost că părinții migranților mexicani care au intrat în SUA au fost despărțiți de copii lor. În șase săptămâni, 2.600 de copii au fost separați de familii. Și, deși un judecător federal a decis mai apoi ca toate familiile să fie reunite până în data de 26 iunie, sute de copii se află încă în custodia statului american. Iar experții spun că traumele psihologice prin care trec minorii i-ar putea însoți toată viața.

Să îți dai seama cum răspund copii la traume este dificil, din moment ce pot fi incapabili să comunice ce simt. Timp de decenii întregi, Comtitetul de Salvare Internatională (n.r. - International Rescue Committee sau IRC) a lucrat cu zeci de mii de copii din zone de conflict, care sufereau de stres toxic - un cerc vicios compus de traume, violențe și instabilitate statală și lipsa unei îngrijiri adecvate în sânul familiei. În multe cazuri, IRC a folosit desenul - metodă prin care copii au reușit să exprime ce simt și să proceseze trauma, scrie revista americană TIME. Iar desenele acestor copii sunt de-a dreptul șocante. Cele prezentate în acest articol sunt făcute de copii care au trăit genocidul din Cambodgia, au fost martori la evenimentele din Sierra Leone sau Uganda, de la începutul anului 2000, sau de cei care erau încă în Iordania în 2017. Acestea ilustrează perfect ce înseamnă să înduri violențe sau separare de familie.

„Timp de decenii la rând, copiii exprimă la fel traumele produse de violență”, a spus Sarah Smith, director superior pe probleme de educație la IRC. Aceasta este de părere că desene ca acestea arată cât de urgent trebuie intervenit și oferit suport psihologic și social.

Câte tipuri de stres există?

Există trei tipuri de stres. Stresul pozitiv poate fi considerat o provocare de ordin personal căreia trebuie să-i faci față. Este esențial pentru o dezvoltare sănătoasă. În copilărie un episod de stres personal poate fi prima zi în grija unei bone. În cazul adulților, stresul pozitiv, când organismul elimină adrenalină, te poate ajuta să gândești mai rapid înainte să ții un discurs, de exemplu.

Stresul torelabil este un pic mai dificil - se încadrează aici pierderea unei ființe iubite sau un accident grav. Dacă persoana care trece prin acest tip de stres are în jur persoane care o sprijină, însă, și acest tip de stres poate fi pozitiv.

Stresul toxic este insidios și, de cele mai multe ori, în jurul persoanei care trece prin acest tip de traumă nu există un sistem de suport. Pentru un copil asta se poate traduce de la abuz cronic în familie la crize economice profunde - toate fără protecția unui adult care să-l protejeze. Însă stresul cronic nu este o boală incurabilă: „Este un răspuns biologic sănătos la un set de circumstanțe nesănătoase”, a explicat Smith.

Răspunsul sănătos este cel prin care corpul tău trece atunci când se pregătește să confrunte sau să fugă de o amenințare. Creierul comunică cu trupul prin sistemul nervos și declanșează acest răspuns de tip luptă-sau-fugi. Ritmul cardiac și presiunea cresc, la fel și nivelul de cortisol, un hormon al stresului.

„Când acest tip de stres se repetă pe o perioadă lungă, schimbările macină gradual organismul”, a spus Charles Nelson, profesor de pediatrie al Harvard Medical School and Boston Children’s Hospital. Pe scurt, stresul îi dă „shut down” organismului și ne ajută să supraviețuim. Ne reduce la instincte de bază și ne ajută să ignorăm funcții care nu se sunt necesare pentru supraviețuirea imediată - de exemplu, nu mai putem face calcule complexe, ne pierdem pe moment capacitate de a planifica sau chiar empatia. Iar când un copil trece prin stres toxic pentru o perioadă lungă de timp, este foarte ușor pentru organismul acestuia să se obișnuiască să ignore total aceste funcții complexe. De asemenea, devine dificil pentru el să simtă emoții.

Tocmai de aceea, stresul toxic poate avea consecințe catastrofale pe termen lung, afectând modul în care se dezvoltă fizic un copil - este mai scund, mai fragil - și transformându-i arhitectura cerebrală. De exemplu, copiii separați de familie foarte devreme în viață și crescuți fără prezența constanță a unui adult care să îi iubească și care să le ofere protecție și afecțiune suferă un impact profund la nivel de abilități cognitive, funcționare în societate, sănătate mintală și dezvoltare cerebrală. De asemenea, experiențele negative din copilărie cresc șansele ca un copil să aibă probleme cardiace, diabet sau să devină dependent de droguri sau alte substanțe mai târziu în viață.

„Se observă și o creștere a activității infracționale, și ca victimă, și ca făptaș. Atunci când studiezi profilele copiilor care cresc sub stres toxic și care au devenit adulți între timp, seamănă un pic cu grupurile infracționale organizate din El Salvador”, a spus Meghan Lopez, profesor-adjunct al Universității John Hopkins și șeful misiunii IRC în Salvador.

Deschide galeria foto

,

(CLICK PE IMAGINE PENTRU A DESCHIDE GALERIA)

Se poate vindeca stresul toxic?

Însă este posibil ca aceste tendințe să fie schimbate, în special prin sprijinul comunității. „Trebuie să lucrăm cu adolescenții și să îi ajutăm să construiască paradigme alternative. Însă este mai important să lucrăm cu minori în primii ani de viață și cu părinții acestora, să-i învățăm noi modele de parenting”, a spus Lopez.

În zone ca Honduras sau El Salvador, stresul toxic s-a extins timp de generații. Sunt națiunile de unde provin 2.000 din cei aproximativ 5.000 de oameni care formează caravana ce se îndreaptă spre granița Mexicului cu SUA. „Părinții acestor copii au trăit războaie, dictatura militară, uragane, cutremure, iar acum se află într-un ciclu nesfârșit al violenței”, explică Lopez. La fel și copiii pe care administrația Trump îi desparte de părinții deja traumatizați.

Nu există încă studii care să contorizeze într-un fel impactul social al unei întregi generații sau comunități supuse la stres toxic. Însă Charles Nelson, profesor de pediatrie al Harvard Medical School and Boston Children’s Hospital, care a petrecut ani de zile lucrând cu copiii abandonați din România, se teme de efectele mesajelor subliminale la care au fost supuși minorii din zone ca Irak, Siria sau Afghanistan timp de ani de zile.

„Copiii se nasc cel mai probabil cu un simț moștenit pentru admirație, speranță și curiozitate, însă nu trebuie mult să le ștergi toate acestea. Imaginați-vă cum este să crești într-o cultură unde nu există nicio speranță și nici resurse. Puteți înțelege aceste desene ca o oglindă a imaginii pe care copiii o au despre propria viață”, a explicat Nelson.

Însă misiunea de a-i ajuta pe copiii care cresc în stres toxic nu este una imposibilă. „Chiar și în cele mai periculoase cartiere din El Salvador, sunt multe familii care crează un spațiu sigur pentru copiii lor”, a spus Lopez. Este crucial însă ca un copil să aibă în viața lui prezența constantă a unui adult care să-i ofere afecțiune - ideal un părinte, însă poate fi și un bunic/ă, o mătușă, un unchi, un profesor, o asistentă sau un polițist. Lopez spune că, în acest fel, stresul toxic se reduce chiar și cu 50%.

Copiii au nevoie însă de asistență de durată, oferită de psihologi și psihiatri. Crearea unui mediu sigur pentru copil și oferirea de asistență specializată părinților sunt cruciale.

„Nu putem preveni războiul, însă putem preveni violența domestică. Sunt multe tehnici prin care părinții pot fi ajutați să facă față propriului stres, astfel încât să nu apeleze la violență pentru a disciplina”, a spus Smith.

„Organismul uman este uimitor. În cele mai multe cazuri se poate recupera”, spune Lopez. Însă pentru ca acest lucru să se întâmple, un copil are nevoie de suport pentru a-și recăpăta încrederea în forțele proprii. Acesta este motivul pentru care politica de separare a copiilor de părinți - despre care Administrația Trump spune că ar putea fi reintrodusă - este atât de periculoasă.