S-au făcut cinci săptămâni de când, ascunși în beciuri și subsoluri de bloc, ucrainenii trăiesc un coșmar de neimaginat. Ca să vedem ce înseamnă un atac rusesc și ce distrugeri provoacă, putem să ne uităm la orașele unde s-au dat deja lupte și care au fost eliberate. Trostianeț, de lângă Sumî, este o asemenea localitate.
„Mulțumesc mult! Sunt în stare de șoc, nu mai pot suporta... Sper să fie pace, tot ce îmi doresc e să fie pace...”, spune o femeie, plângând, vizibil dezorientată, care coboară din microbuzul cu care a fost evacuată.
„Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Sperăm că va fi pace, sperăm că se va termina totul cu bine”, spune o altă femeie, făcându-și o cruce mare.
Proiectile neexplodate sunt pe marginea străzilor. Pe străzi sunt bucăți de blindate care au sărit în aer, fie că vorbim de țevi de tun sau fragmente de șenile.
În gară sunt trenuri distruse de lupte, iar pe peroane sunt cutii goale de muniție.
Spitalul, recent renovat, este acum o ruină. Unele saloane au luat foc, iar aparatura s-a stricat.
Localnicii au trecut prin clipe de teroare.
„Am stat 30 de zile în beci. Erau și copii mici cu noi”, povestește o femeie.
„Ne-au luat totul. Telefoane mobile, arme, mâncare, totul”, spune un bărbat.
Pe un drum de țară, un tractor trage un TAB rusesc.
„Echipamentele sunt recuperate, refăcute și păstrate pentru armata noastră”, explică un ucrainean.
„Ne ascundeam în subsolul unui bloc. Eram 37”
Irpin - alt oraș, aceleași distrugeri. Această suburbie a Kievului a fost eliberată complet. Dar asta înseamnă că ucrainenii pot să vadă acum, cu adevărat brutalitatea invadatorilor. Dar și cât de prost a fost pregătit atacul.
„Inamicul? Carne de tun. Sincer, toți sunt doar copii. Cei care zac aici sunt carne de tun”, spune un soldat ucrainean.
„Ne ascundeam în subsolul unui bloc. Eram 37. Eram atacați de mitralieri rusești”, povestește o femeie.
„Am vorbit cu oamenii care au ieșit din adăposturi și pot să confirm această informație sută la sută: nu doar că le-au forțat să se dezbrace ca să le percheziționeze, dar avem și dovezi că le-au torturat pe femei. Bărbații au fost separați de femei, au fost strânși ca să fie monedă de schimb pentru prizonierii de război. Asta este, o poveste foarte tristă”, a declarat Oleksandr Markușin, primarul orașului Irpin.
Negocierile cu Rusia privind un acord de pace vor fi reluate vineri, online, au anunțat autoritățile din Ucraina. În plus, în cel mult două săptămâni, miniștrii de externe ai celor două state urmează să se întâlnească din nou față în față în încercarea de a pune punct războiului.
Coșmarul din Mariupol: „Prietenul nostru conducea o mașină și un glonț i-a intrat direct în gât”
În acest timp, Ministerul rus al Apărării anunță din nou o încetare a focului în Mariupol, orașul pe care bombardamentele l-au distrus aproape complet. Un convoi de 45 de autobuze vor încerca să scoată oameni din oraș, dar și să livreze ajutoare umanitare pentru cei care vor rămâne acolo.
Până la 170.000 de locuitori sunt blocaţi în Mariupol, fără curent electric, căldură şi cu provizii tot mai puţine. Nu ar fi pentru prima dată când Moscova promite încetarea focului în orașul-port, pentru crearea unui coridor umanitar. Până acum, de cele mai multe ori, nu și-a respectat această promisiune și militarii ruși au deschis focul asupra civililor care fugeau din oraș.
„Pe 16 martie, prietenul nostru conducea o mașină și un glonț i-a intrat direct în gât. Cinci minute mai târziu a murit. Eram cu el în mașină. L-am dus acasă. Am putut să facem schimb de locuri. A fost ultimul lucru pe care l-a făcut. Când ne-am întors, murise”, povestește, stând lângă o cruce proaspăt ridicată, undeva între blocuri, Pavel, locuitor din Mariupol.
În Mariupol au mai rămas peste 100.000 de locuitori. Fiecare dintre ei pare să aibă o rudă, un prieten, o cunoștință care a fost ucis în atacurile rusești. Orașul a devenit o uriașă groapă comună. Oamenii își îngroapă vecinii și membrii familiei pe lângă blocurile în care locuiau.
„Lucram la un magazin de mobilă. Oamenii spun că a ars complet. Nu știu, nu am mai fost acolo. Nu mai am nimic. Dacă am de gând să plec? Nu, nu am cu ce să trec, cu cine să merg. Am unde să merg, dar probabil că nu voi ajunge acolo”, spune Pavel.
Mariupolul este un punct strategic al invaziei Rusiei în Ucraina și a fost bombardat constant. Controlul asupra orașului este necesar pentru a crea o punte terestră între peninsula Crimeea, anexată în 2014, și regiunile separatiste pro-ruse din estul Ucrainei.
„Suntem săraci ca niște câini, stăm lângă foc, fără adăpost”
„Gătim aici pentru că acasă nu avem nici apă, nici gaz, nici mâncare, nimic. (Arată spre intrarea în subsolul blocului, n. r.) Acolo este 'oaza noastră de liniște', unde ne ascundem de bombardamente. Gătim ce găsim prin vecini. Puțină varză, niște cartofi, am găsit și pastă de roșii, niște sfeclă roșie”, spune Viktor, locuitor din Mariupol, aflat în fața ușii de la subsolul blocului.
„Ne-am străduit să avem bunăstare și acum suntem săraci ca niște câini, stăm lângă foc, fără adăpost. Cât va mai dura? Nu avem unde să facem un duș. Bem apă, Dumnezeu știe de unde și ce fel de bacterii e în ea. Trebuie să mergi departe după apă bună. Ei bine, asta nu e o viață pentru un pensionar”, spune Lidia, o femeie din Mariupol.
Coridoarele de evacuare au funcționat doar sporadic, iar locuitorii care nu au reușit să părăsească orașul se ascund în subsoluri.
„Civilii iau decizii pe viață și pe moarte, să fugă atunci când nu există o încetare a focului sau alte acorduri care să le permită să plece în siguranță. Timpul se scurge pentru oamenii din Mariupol și din alte zone din prima linie, care de săptămâni întregi sunt fără asistență umanitară”, atrage atenția Ewan Watson - purtător cuvânt la Crucea Roșie.
Potrivit ONU, aproximativ 90 la sută din clădirile rezidențiale ale Mariupolului au fost afectate de explozii. 40 la sută au fost complet distruse. În cinci săptămâni de război, în Mariupol au murit cel puțin 5.000 de oameni, spun autoritățile locale.
Iar rușii nu vor retrage integral soldații de pe frontul de nord. Vor lăsa acolo suficiente forțe ca să-i țină pe ucraineni ocupați și să nu trimită întăriri în Donbas. Aici, pe frontul sudic, se vor concentra eforturile rușilor în următoarea perioadă.