Analiză Business Club: Putin, istoria în buclă și nașterea unei noi superputeri. Va fi Ucraina noul Afganistan pentru Kremlin?
Dictatorul Vladimir Putin a relatat de-a lungul timpului mai multe povești despre el, despre copilăria sa, cu intenția de a oferi avertismente în ceea ce-l privește. Micul Volodea, în apartamentul comunal din Leningrad, unde a crescut, avea obiceiul de a vâna șobolani. Odată, a prins șobolanul la colț, iar animalul l-a atacat. Atunci a învățat, spune el, că nu trebuie să ataci pe cineva încolțit.
Dacă e o poveste reală sau nu e prea puțin important. Mesajul contează. Acum, el este șobolanul. E un șobolan cu acces la butonul nuclear. Cu o invazie întârziată, dar trecută în faza bombardamentelor de anihilare nedescriminatorii, și sub un tir al sancțiunilor financiare, Putin se simte încolțit. Dar nu cedează. Pentru el nu mai există cale de întoarcere. Noi vedem realitatea acestui război cu ororile sale. Pentru Putin, are componentă existențială. Supraviețuirea lui, dar și moștenirea sa. Preocuparea lui este de a-și asigura locul în istoria Rusiei. Una care este dominată de anexări teritoriale. Putin a declanșat războiul pentru că, în mintea lui, ar rămâne în istorie drept conducătorul care a readus Ucraina, un teritoriu care, în acea gândire strâmbă și ilogică, ar aparține de drept Rusiei.
Timp de patru secole, Rusia s-a extins în medie cu 80 de kilometri pe zi
Statistica ajunge uneori și în instrumentarul cercetării istorice. Iar în urma diseminării datelor pe o perioadă lungă, istoricii au constat că timp de patru secole, de la Ivan cel Groznic până la apogeul său teritorial, Rusia, în diversele sale avataruri, s-a extins în media cu 80 de kilometri pe zi. Este dimensiunea unui oraș mediu din România, adăugat zilnic la puterea în continuă mișcare.
Într-o astfel de narațiune trăiește Putin. Discursul său de la recunoașterea republicilor separatiste din estul Ucrainei, un ghiveci de interpetări subiective, de istorie contrafactuală, care are ca rezultat falsificarea grosolană a evenimentelor, se înscrie într-o astfel de abordare. Putin nu este un fost KGB-ist, un homo sovieticus nostalgic. Este un autocrat de secol 19, cu instrumentarul aferent – cuceriri teritoriale și forța armelor.
Al cincilea conflict armat de când Putin este președinte
Vedem grozăviile războiului. Însă în fața ororilor prezentului riscăm să uităm că Putin este la al cincilea conflict armat de când este președinte. Cu deosebiri importante. Până acum, nimic nu a fost la această scară. Dimesiunea teritoriului și populația Ucrainei sunt dintr-un alt film.
Ucraina are caracteristicile de a deveni Afganistanul lui Putin. Cucerirea unui teritoriu e partea ușoară. Menținerea și administrarea sa e cu totul altă poveste.
După înfrângerea Statelor Unite în Vietman, URSS a simțit că este în poziția de a forța și a intrat în Afganistan. A fost un deceniu de ocupație, în care forțele au fost măcinate de gherila mujahedinilor, ceea ce a grăbit sfârșitul pentru colapsul sovietic. După retragerea rușinoasă a americanilor din același Afganistan și cu supoziția - eronată - că Occidentul este divizat, Putin a intrat în Ucraina. O țară mare, care va fi greu de controlat. Chiar dacă instalează un regim marionetă, va trebui să mențină forțe militare în țară. Iar acestea vor fi ținte ale gherilei.
Puterea bâtei și vlaga economică
Putin reclamă o sferă de influență și statut de superputere, chiar dacă are în spate o economie care reprezintă doar 7 la sută din PIB-ul american. Însă în toată istoria sa, Rusia a avut aspirații dincolo de forța economiei sale. Și asta îi poate fi fatal acum.
În istoria recentă, expansiunea sferei unei superputeri s-a manifestat subtil - influența economică și culturală, așa-numita soft power, dezvoltată de America. Sunt create legături economice și valori comune. Sunt reunite sub conceptul de lume occidentală, care nu mai e indicativ geografic, ci cultural. Japonia se află în Extremul Orient, dar e parte integrantă a ceea ce denumim lumea occidentală.
China, prin Noul Drum al Mătăsii, a încercat să proiecteze tot soft power, deși, după cum arată evoluțiile, a fost prea lacomă. Rusia, prin resursele sale energetice și banii limitați, a încercat să păstreze în cercul său foste republici sovietice. Însă de la un punct încolo a fost imposibil, pentru că nu are forța financiară, mai ales că sistemul suferă de corupție endemică. Și atunci se face recursul la forța armată.
Cele două greșeli ale lui Putin și nașterea unei noi superputeri
Putin a făcut două greșeli în plănuirea acestei invazii. A subestimat rezistența Ucrainei și a supraestimat diviziunea Occidentului.
Sancțiunile stabilite de un bloc care a dovedit o unitate de neimaginat, inclusiv prin activism corporatist, sunt de o duritate de neimaginat, chiar fără precedent. Efectiv sistemul financiar a intrat în ape necartografiate prin blocarea activelor băncii centrale.
Sistemul financiar a fost militarizat. Sancțiunile sunt o armă care are, evident, și un recul puternic, dar acesta poate fi totuși absorbit mai ușor decât lovitura primită de adversar. Măsurile punitive au nevoie de timp pentru a-și face efectul.
La finalul acestui confict, cu toată componenta sa de război economico-financiar, putem asista la nașterea unei superputeri. Nu va fi însă Rusia.
Dacă Rusia colapsează sub greutatea sancțiunilor, atunci acest organism suprastatal, reglementator pe care îl numim Uniunea Europeană va deveni superputere. Va arăta că are instrumente care funcționează, care pot produce pagube uriașe. Iar dacă în viitor, inclusiv ca răspuns la agresiunea Rusiei, va căpăta contur și acea armată europeană, puterea se va extinde. Lumea occidentală va deveni și mai puternică.
Putin a desconsiderat tot timpul Uniunea Europeană. A considerat-o o formulă artificială și a mers direct la discuțiile cu statele membre, inclusiv cu scopul de a destabiliza structura. Aceasta însă îi aplică lovituri nimicitoare.
Necunoscuta China
Colpasul sau supraviețuirea unei Rusii schilodite va depinde însă de atitudinea Chinei. Putin a plecat la drum cu un partneriat cu Xi Jinping, conștient că va fi suspus sancțiunilor, dar cu presupunerea că se va putea baza pe Beijing. Evoluția conflictului cu strategia de bombardamente intese a orașelor și victime civile poate schimba atitudinea Beijingului. Poate să îl alieneze pe cel care îl considera aliat. Pentru moment, China are un discurs dublu, ceea ce nu este neobișnuit pentru ea.
Rusia poate ajuta China, dar în acleași timp poate să și o încurce în ascensiunea sa. Ajutorul economic din est poate veni doar pentru a preveni căderea totală, nu pentru reconstrucție. Pe un reflux occidental, Rusia devine în sine un activ ieftin, ușor de cumpărat pe bani puțini.
Ursul rusesc riscă să meargă spăsit în umbra Marelui Panda. Dacă în raport cu Vestul, Putin putea spera să fie tratat la masa negocierilor ca un egal, în fața Chinei are garantată o poziție de locotenent. Bejingul are posibilitatea de a se manifesta activ pe scena globală și chiar este presat de timp. În toamna acestui an sunt programate alegerile pentru poziția de șef al statului. Xi Jinping are asigurată poziția. Însă sunt alegeri care marchează ieșirea din sistemul rotativ, cu mandate consecutive limitate la zece ani. Xi va deveni primul lider după Mao care va conduce mai mult de un deceniu. Dar chiar și în această autocrație e greu de gestionat imaginea de finanțator al unui regim criminal cum este cel al lui Putin.
