După ce şi-a petrecut mai mult de două decenii construind un sistem politic strict controlat, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, asistă mut la luptele interne tot mai zgomotoase care au apărut între membrii de vârf ai anturajului său, pe fondul războiului din Ucraina. Unii văd eşecul lui Putin de a înăbuşi luptele interne ca pe un semn al unor potenţiale schimbări pe scena politică a Rusiei, care pregătesc terenul pentru şi mai multe lupte interne, relevă o analiză a agenţiei Associated Press, citată de News.ro.
Când şeful armatei private Wagner, oligarhul Evgheni Prigojin, supranumit „Bucătarul lui Putin”, a apărut într-o înregistrare video în faţa unui şir de cadavre ale luptătorilor săi ucişi în Ucraina, şocant nu a fost numai ceea ce a arătat, ci mai ales ceea ce a spus. A fost o tiradă rostită pe un ton ridicat şi mânios, plină de insulte şi înjurături la adresa liderilor militari ruşi, pe care i-a acuzat pentru carnagiu.
„Au venit aici ca voluntari şi au murit pentru a vă lăsa să vă tolăniţi în birourile voastre din lemn roşu”, a strigat Prigojin.
„Voi staţi în cluburile voastre scumpe, copiii voştri se bucură de un trai bun şi filmează videoclipuri pe YouTube. Cei care nu ne dau muniţie vor fi mâncaţi de vii în iad!”, a continuat şeful Wagner.
A fost o manifestare îngrijorătoare pentru ruşii obişnuiţi cu mai mult de două decenii de guvernare controlată strict de Vladimir Putin - ani cu puţine semne de lupte interne între locotenenţii săi de top.
Videoclipul lui Prigojin din luna mai şi alte tirade ale acestuia împotriva conducerii militare ruse au fost întâmpinate cu tăcere din partea lui Putin, dar şi a şefilor vizaţi. Ruptura lui Prigojin cu armata a fost ignorată de televiziunea controlată de stat, de unde majoritatea ruşilor îşi iau informaţiile. În schimb, Prigojin este urmărit îndeaproape pe reţelele sociale de cititorii şi telespectatorii activi politic, precum şi de ultranaţionaliştii care îi împărtăşesc dispreţul faţă de liderii militari.
Deşi nu există indicii că Putin îşi pierde influenţa, „există semne din ce în ce mai mari de disfuncţionalitate profundă, anxietate, îngrijorare în legătură cu războiul şi probleme reale în a mobiliza resursele necesare pentru a-l combate eficient”, spune Nigel Gould-Davies, cercetător senior la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice şi editor al studiului său Strategic Survey.
Disputa lui Prigojin cu liderii militari datează de ani de zile şi a ieşit la iveală în timpul luptelor pentru oraşul Bahmut din estul Ucrainei, care au fost conduse de mercenarii săi. Bătălia l-a propulsat pe proprietarul Wagner, în vârstă de 62 de ani şi supranumit "Bucătarul lui Putin" pentru contractele sale profitabile de catering obţinute de la Kremlin, în prim-planul politicii ruseşti şi a semnalat ambiţiile sale crescânde.
El i-a criticat în termeni duri pe ministrul apărării, Serghei Şoigu, şi pe şeful Statului Major General, generalul Valeri Gherasimov, pe care i-a făcut slabi şi incompetenţi, în declaraţii batjocoritoare şi pline de limbaj vulgar. La un moment dat, el a afirmat chiar că armata a plantat mine pe traseul pe care luptătorii săi intenţionau să îl folosească şi a deschis focul asupra lor.
Cu remarcile sale grosolane, Prigojin s-a aventurat pe un teritoriu unde doar Putin a mai mers până acum: De-a lungul anilor, liderul rus a încălcat ocazional decorul oficial cu o remarcă pământeană sau o glumă deplasată, în timp ce oficialii de rang înalt foloseau un limbaj atent formulat.
Într-o înregistrare video ulterioară, Prigojin a făcut o declaraţie pe care unii au interpretat-o ca fiind un atac voalat la adresa lui Putin însuşi. El a spus că, în timp ce oamenii săi mor din cauza faptului că Ministerul Apărării nu le-a furnizat muniţie, un „bunic fericit se gândeşte că o duce bine”, iar apoi s-a referit la acel „bunic” spunând o obscenitate. Comentariul tranşant a provocat o revoltă pe reţelele sociale, unde a fost considerat, în general, ca o fiind o referire la Putin. Prigojin a declarat ulterior că se referea la Gherasimov.
„Prigojin navighează acum mult mai aproape de vânt decât a făcut-o vreodată”, a spus Gould-Davies pentru The Associated Press.
Serghei Markov, un comentator politic pro-Kremlin, l-a descris pe Prigojin ca fiind „al doilea cel mai popular om după Putin” şi un „simbol al victoriei militare a Rusiei pentru milioane de oameni”.
Putin are nevoie de mercenarii lui Prigojin într-un moment în care armata regulată încă încearcă să îşi revină după eşecurile de la începutul invaziei. Poziţia şefului Wagner a fost întărită după ce armata sa privată a capturat Bahmutul luna trecută, în cea mai lungă şi sângeroasă bătălie din acest război, în care s-a bazat pe zeci de mii de condamnaţi cărora li s-a promis graţierea dacă supravieţuiesc celor şase luni de luptă.
„Putin domină sistemul, dar el încă depinde într-un fel de un număr mic de oligarhi pentru a-i pune în aplicare voinţa, pentru a-i furniza resursele necesare pentru îndeplinirea ordinelor, inclusiv pentru a lupta în război”, a declarat Gould-Davies pentru AP.
Deşi Putin poate opta să menţină diversele facţiuni divizate şi apoi intervine pentru a „decide cine câştigă şi cine pierde, cine este sus şi cine este jos”, procesul erodează autoritatea guvernului în timp de război, subliniază Gould-Davies.
„Aceasta poate fi o modalitate de a menţine sistemul politic în funcţiune, dar cu siguranţă nu este modalitatea de a lupta în război, deoarece dacă forţele tale militare sunt divizate şi dacă nu luptă împreună în mod eficient, atunci operaţiunile tale militare vor avea de suferit, în consecinţă, şi exact asta se întâmplă aici”, a arătat el.
Mark Galeotti, expert londonez în politica şi securitatea Rusiei, a remarcat că luptele interne continuă chiar şi în timp ce Ucraina se află în primele etape ale contraofensivei sale mult aşteptate - „un moment în care într-adevăr toată lumea ar trebui să aibă un singur obiectiv comun”.
Într-un podcast recent, el a speculat că eşecul lui Putin de a rezolva disputele politice ar putea avea la bază o lipsă de interes, o concentrare pe alte probleme sau, mai probabil, o reticenţă de a lua partea cuiva.
„De asemenea, ridică întrebări cu privire la capacitatea sa generală de a-şi face treaba”, subliniază Galeotti. „Acesta este singurul lucru, singura sarcină pe care nu o poate externaliza cu adevărat, iar el nici măcar nu încearcă”, adaugă expertul.
Pe de altă parte, lipsa de reacţie din partea liderilor militari la insultele lui Prigojin pare să indice faptul că aceştia nu sunt siguri că Putin este de partea lor.
Guvernatorul regional din Sankt Petersburg, Aleksandr Beglov, a fost o altă ţintă recentă a lui Prigojin, în urma unui conflict al lor de lungă durată, care îşi are originea în reticenţa lui Beglov de a acorda contracte profitabile companiilor lui Prigojin. La fel ca liderii militari, Beglov nu a răspuns.
Prigojin s-a aliat cu alţi oficiali de linie dură, printre care se pare că se numără şi guvernatorul din Tula, Aleksei Diumin, o fostă gardă de corp a lui Putin, văzut de mulţi ca un potenţial succesor. De asemenea, şeful Wagner a gravitat o vreme în jurul lui Ramzan Kadîrov, liderul regional al Ceceniei, susţinut de Moscova.
În timp ce i-a denunţat pe majoritatea liderilor militari de rang înalt, PrigoJin a vorbit în mod aprobator despre generalul Serghei Surovikin, care a condus forţele ruseşti din Ucraina timp de câteva luni înainte ca Putin să-l numească pe Gherasimov pentru a supraveghea operaţiunile.
Dar unele dintre aceste alianţe au fost şubrede.
În timp ce Kadîrov l-a lăudat iniţial pe Prigojin şi a susţinut unele dintre criticile sale la adresa liderilor militari, mai târziu a schimbat cursul şi l-a criticat pentru că părea defetist. Locotenenţii lui Kadîrov au mers mai departe, criticând eforturile lui Wagner în Bahmut după ce Prigozhin a făcut comentarii dispreţuitoare despre luptătorii ceceni din Ucraina. Mâna dreaptă a lui Kadîrov, Magomed Daudov, a spus fără menajamente că Prigojin ar fi fost executat pentru astfel de declaraţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Prigojin a dat repede înapoi, spunând că şi-a exprimat doar îngrijorarea cu privire la operaţiunile ruseşti.
Prigojin a evitat întrebările legate de ambiţiile sale, dar, într-o mişcare care reflectă dorinţa sa de a câştiga influenţă politică, el a făcut recent un turneu în Rusia, continuând o avalanşă de comentarii vehemente.
„Există semne că el vrea să obțină un fel de viitor politic”, a observat Gould-Davies.
Chiar dacă Prigojin îşi datorează poziţia şi averea lui Putin, el joacă rolul de outsider prin criticile sale la adresa unor lideri şi prin încercarea de a atrage masele pe fondul regreselor din Ucraina, a declarat Andrei Kolesnikov de la Carnegie Endowment.
„El se prezintă ca un inamic al elitelor, deşi este un produs al sistemului lui Putin, întruchiparea regimului său şi a contractelor de stat”, spune Kolesnikov.
„Prigojin joacă rolul unui politician independent, ridicând miza şi testând limitele sistemului. Dar acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic şi fizic doar atâta timp cât Putin îl consideră util şi se amuză de ieşirile sale”, crede Kolesnikov.
Într-o demonstraţie de sprijin pentru armată, Putin a susţinut cererea Ministerului Apărării ca toate companiile private să semneze contracte cu acesta - lucru pe care Prigojin a refuzat să îl facă.
Şi, într-un alt semn că administraţia lui Putin ar putea, în sfârşit, să îi taie avântul lui Prigojin, canale Telegram pro-Kremlin au difuzat fotografii cu copiii săi care petrec, inclusiv o fiică în Dubai, într-un demers ce pare a fi un răspuns la atacurile lui Prigojin asupra fiicei ministrului apărării.
Prigojin a îndemnat la un război total cu Ucraina, inclusiv la o mobilizare totală la nivel naţional şi la introducerea legii marţiale în Rusia - apeluri salutate de unii adepţi ai unei linii dure.
Dar Kolesnikov notează că marea majoritate a ruşilor, care sunt în mare parte apatici sau nu sunt dispuşi să facă sacrificii mai mari, ar putea fi speriaţi şi îngroziţi de acest mesaj. El avertizează să nu supraestimeze influenţa şi perspectivele politice ale lui Prigojin şi să nu fie subestimată autoritatea lui Putin.
„Este suficient să mişte degetul pentru a-l face pe şeful Wagner să dispară”, spune Kolesnikov.
Editor : M.B.
