Ambasadorul Pakistanului: În Kaşmir, oamenii sunt răniţi, orbiţi şi ucişi pentru că vorbesc de dreptul lor la autodeterminare
Ce se întâmplă rău într-un colţ de lume ne poate afecta când ne aşteptăm mai puţin. Avem, de pildă, exemplele de atentate teroriste în care şi-au pierdut vieţile şi cetăţeni români, deşi ele nu s-au întâmplat pe teritorul României. În Kaşmir, o regiune disputată de India şi Pakistan, este în derulare o situaţie gravă de încălcare a drepturilor omului.
Oamenii se obişnuiesc repede cu răul din lume. Când se întâmplă ceva grav şi apar ştiri, subiectul este de interes. Apoi, chiar dacă situaţia este departe de a fi rezolvată, în funcţie de distanţa geografică dintre publicul privitor şi cei care suferă, interesul scade sau chiar dispare.
Este natura umană, până la urmă, fiecare are propriile probleme şi nimeni nu poate fi judecat din această cauză. Dar, putem măcar să fim informaţi despre cine încalcă regulile internaţionale. Un precedent apărut într-un colţ îndepărtat de lume se poate repeta oricând în apropierea noastră şi deci, ne poate afecta. Dacă nu putem face nimic într-o privinţă, este important să ştim şi să nu uităm. Regiunea Kaşmir este disputată de 2 puteri nucleare, India şi Pakistan.
Recent, India a confiscat o parte din acest teritoriu. Presa nu are acces în zonă şi apar puţine informaţii despre felul în care musulmanii de acolo sunt lăsaţi fără drepturi de către hinduşi.
Cristina Cileacu: Partea din Kaşmir controlată de India a fost confiscată iar ideea politicienilor indieni este ca, treptat, Kaşmir să devină o parte din India şi să îşi piardă statutul. Ce se întâmplă acolo este o chestiune legată de pământ sau de religie?
Safdar Hayat: Kaşmir, fără să intrăm în detalii despre problemă, ce se întâmplă acum este faptul că, conform Constituţiei Indiei, Kaşmir avea un statut special. Guvernul indian avea acces limitat în două-trei zone, ceea ce rămânea era sub administrarea guvernului local. Acest lucru era bazat pe o înţelegere cu autorităţile locale din Kaşmir, pe care India a făcut-o în 1947. Acesta este un aspect. Al doilea este că, prin rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU, Kaşmir este un teritoriu disputat, deci, la acea vreme, India nu a putut să-l anexeze. Asta arată lumii că are un statut separat. În cele din urmă, statutul său va fi decis de oamenii din Kaşmit, printr-un referendum organizat sub coordonare ONU.
Cu toate acestea, actualul regim are ca parte a agendei sale, de ceva timp, ca o dată ce ajung la putere să anexeze Kaşmirul, Indiei şi să-i revoce statutul special. Au mai fost tentative, dar până acum nu au putut. De data aceasta, au o majoritate copleşitoare şi sunt în poziţia în care pot face schimbări în Constituţie. Să spun dacă este o chestiune legată de religie sau de pământ, este mai mult decât atât. Este vorba despre voinţa poporului să îşi exercite dreptul la autodeterminare. Iar oamenii din Kaşmir vor să-şi exercite acest drept şi India a fost un obstacol împotriva acestui lucru. Populaţia de acolo este predominant musulmană şi ar vrea să se alăture Pakistanului, India nu va permite niciodată ca acest referendum să se întâmple. Pe scurt, aceasta este situaţia.
India îşi schimbă un articol din Constituţie, cel care acorda regiunii din Kaşmir pe care o administra, un statut special de autonomie. 7 milioane de oameni care trăiesc acolo, majoritatea musulmani, sunt acum înconjuraţi de armata indiană. Comunicaţiile de orice fel sunt blocate, iar cei care au ieşit pe străzi să protesteze, deopotrivă femei, copii şi bărbaţi, sunt vânaţi şi chiar supuşi torturilor. Motivaţia Indiei pentru gestul său este lupta antiteroristă. Guvernul indian acuză Pakistanul de susţinerea mişcărilor jihadiste în regiune.
Cristina Cileacu: Explicaţia premierului Indiei, Modi, legat de acest subiect a fost că fac acest lucru ca să controleze o regiune care este un teritoriu fertil pentru dezvoltarea terorismului. Are dreptate sau nu?
Safdar Hayat: India a încercat să-şi întărească controlul asupra Kaşmirului de mult timp, folosind tot felul de motive. Uneori acuza Pakistan că îi ajuta pe localnicii din Kaşmir, prin terorism. Uneori acuzau localnicii că sunt militanţi, alteori spuneau că situaţia securităţii nu este bună pentru a fi organizat un referendum, deci tot fac asta.
Cristina Cileacu: Dar, scuze de întrerupere, propriul dvs premier, Imran Khan, a spus că în Pakistan sunt încă terorişti, mulţi, dintre cei care au luptat în zone precum Afghanistan şi Kaşmir, deci este terorismul în regiune sau...
Safdar Hayat: Cred că premierul nu a spus că sunt mulţi terorişti în Pakistan.
Cristina Cileacu: A menţionat numere. A spus că sunt în jur de 30.000-40.000 de luptători.
Safdar Hayat: Cred că ceea ce a spus şi din nou, trebuie să ne întoarcem puţin în timp, pentru ultimii 3-4 ani, în 2014. Am lansat o operaţiune transfrontalieră în Pakistan şi am distrus reţelele teroriste care existau în regiunile de graniţă, zonele tribale, iar ca rezultat al acestui lucru nu mai este nicio organizaţie teroristă organizată, în Pakistan.
Pot fi grupuri izolate, care se pot ascunde în rândul populaţiei, care îşi fac activităţile în „subteran", dar se lucrează împotriva lor. Dar, faptul că activităţile teroriste, incidentele teroriste au scăzut drastic în Pakistan, este dovada faptului că ne-am ocupat de asta, aşa că premierul vorbea despre acest context. Dacă vorbim despre Kaşmir, pentru India este foarte uşor să arate cu degetul şi să învinovăţească Pakistan.
În primul rând, pentru că nu trebuie să ofere nicio dovadă în acest sens, pentru că media nu poate intra acolo, organizaţiile pentru drepturile omului nu pot intra în Kaşmir, deci India poate spune orice vrea. Dacă ar fi fost cu adevărat ceva grav, ar fi luat presa în Kaşmir să arate că sunt militanţi în Kaşmir, care vin din Pakistan, dacă ar fi fost ceva de acest gen. Dar, pe de o parte acuză Pakistan şi pe de altă parte, nu permite media sau oricărei organizaţii pentru drepturile omului să intre în Kaşmir.
Deci, aceste lucruri trebuie privite cu atenţie. Faptul că acum sunt mai mult de 800 de mii de soldaţi în Kaşmir. Dacă aceşti 800 de mii nu sunt în stare să controleze situaţia de acolo, atunci lumea trebuie să realizeze că este vorba despre ceva domestic. Teroriştii din afara ţării nu au cum să mobilizeze întreaga populaţie, teroriştii din afară nu au cum să facă oamenii să iasă pe străzi, ca să fie ucişi.
Teroriştii nu pot cere femeilor să iasă pe străzi şi să lupte pentru drepturile lor. Teroriştii, dacă ar face ceva, ar face activităţi teroriste. Dar să mobilizeze întreaga naţiune, nu este ceva ce fac teroriştii, deci lumea trebuie să înţeleagă că situaţia din Kaşmir este complet diferită decât ce încearcă India să proiecteze.
Comunitatea internaţională a reacţionat în faţa încălcărilor regulilor în privinţa Kaşmirului, dar reacţiile sunt întotdeauna dictate de politici. Chiar dacă cele două state care îşi dispută teritoriul, India şi Pakistan, sunt puteri nucleare, puterea economică a Indiei este mult superioară celei a vecinului ei. De aici rezultă şi poziţionarea statelor lumii în problema Kaşmirului.
Cristina Cileacu: Vă rog să explicaţi publicului român de ce regiunea Kaşmir este importantă pentru India, de ce vrea India să o confişte?
Safdar Hayat: Cred că această întrebare trebuie pusă guvernului indian, de ce vor să confişte o bucată de pământ pe care proprii lor lideri, atunci când au făcut o înţelegere cu guvernul din Kaşmir, au spus că este un aranjament temporar şi statutul final (n.r. al regiunii) va fi hotărât de oameni. De ce face India asta, ea ştie cel mai bine. Noi credem că tot ceea ce face India este o încălcare a propriilor acţiuni. Dacă India ar fi mers la Consiliul de Securitate ar fi însemnat că orice ar fi decis Consiliul, ei ar fi implementat.
Cristina Cileacu: Este septembrie şi preşedinţia rotativă a Consiliului de Securitate al ONU este a Rusiei, iar Rusia susţine India în această acţiune în Kaşmir. Deci, ce credeţi că se va întâmpla? Ce şanse are Pakistan să restabiliească situaţia din Kaşmir, acum?
Safdar Hayat: În mod interesant, abia recent Consiliul de Securitate a avut o sesiune informală, unde s-a discutat situaţia din Kaşmir, după o pauză de 50 ani şi acest lucru, în sine, dovedeşte pentru Consiliul de Securitate ONU că este un teritoriul disputat, iar membrii Consiliului de Securitate au făcut bilanţul acestei situaţii şi şi-au exprimat îngrijorarea legat de ce se întâmplă în aceste momente în Kaşmir. Pentru că a fost o sesiune informală nu a fost un comunicat la final, dar din informaţiile pe care le avem ştim că nu a fost un consens asupra cererilor Indiei şi că este un teritoriu disputat.
Credem şi sperăm că de câte ori va apărea subiectul în discuţiile oficiale ale Consiliului de Securitate, membrii vor înţelege situaţia şi tot ceea ce se întâmplă acolo. Pentru că, Kaşmir trebuie privit din perspectivă istorică, din perspectivă legală şi de asemenea din unghiul drepturilor omului. Din toate aceste unghiuri, dacă ne gândim în termeni de merit, nu putem să nu ne gândim că India a încălcat tot.
China, care administrează şi ea o parte din Kaşmir, are de înfruntat acuzaţii asemănătoare: că încalcă drepturile populaţiei musulmane uigure, care trăieşte pe teritoriul ei. Uigurii din China sunt o minoritate etnică turcă. Mulţi dintre ei sunt închişi în ceea ce chinezii numesc tabere de reeducare, deşi nu explică foarte clar ce anume au de reînvăţat minoritarii.
Cristina Cileacu: Am spus deja ce poziţie are Rusia, care deţine preşedinţia rotativă a Consiliului de Securitate al ONU, ce spune China, pentru că şi China este un susţinător şi un vecin al Pakistan, dar în acelaşi timp, China are propriile probleme dacă vorbim despre populaţia musulmană din China, mă refer la uiguri. Credeţi că va fi China un susţinător real al Pakistan, în această privinţă?
Safdar Hayat: China nu a fost doar un susţinător, China a facilitat de fapt această discuţie în Consiliul de Securitate. China a făcut acest lucru la cererea Pakistanului şi a susţinut punctul nostru de vedere, când au discutat despre asta. China a criticat acest act unilateral pe care l-a făcut India.
Cristina Cileacu: Dar, Pakistan, care susţine musulmanii din Kaşmir, a făcut ceva legat de populaţia musulmană uigură, din China? Toată lumea ştie că aceştia sunt ţinuţi în tabere de reeducare.
Safdar Hayat: Am discutat şi există o înţelegere, cred că guvernul pakistanez a discutat cu China şi nu sunt probleme. Nu cunosc situaţia prezentă din regiune şi despre centrele care au fost create, pentru că sunt multe informaţii în presă, dar nu sunt la curent cu situaţia reală.
Cristina Cileacu: Am vorbit despre Rusia, despre China, cum este poziţia SUA, care este acum un susţinător al Pakistan, dar să ne uităm la punctul de vedere al preşedintelui Donald Trump, care este într-un război al taxelor cu India. Şi-a exprimat şi intenţia să fie un mediator în această problemă. Sunt şanse reale în această direcţie?
Safdar Hayat: Contează mult când o ţară ca SUA se implică. Declaraţia preşedintelui Trump a fost primită bine de noi. Premierul nostru, când dl Trump a discutat despre acest lucru, despre intenţia lui de a media, i-a spus că mai mult de un miliard de oameni din subcontinent s-ar ruga pentru el, dacă ar juca un rol în acestă chestiune. India, ca de obicei, nu acceptă interferenţe externe în situaţia din Kaşmir, spune că este o chestiune bilaterală, între noi. Aceasta este o scuză simplistă din partea Indiei.
În cazul Kaşmirului, recent, premierul Modi l-a sunat pe preşedintele Trump şi i-a cerut să-l roage pe premierul Pakistanului să nu facă declaraţii prea puternice, pentru că acest lucru va afecta situaţia. De ce a trebuit să-l sune pe preşedintele Americii, dacă este, aşa cum spun, o chestiune bilaterală, de ce implică puteri externe? Deci, vedeţi, este o dihotomie în ceea ce spune şi face India.
Cristina Cileacu: Am vorbit despre întreaga lume, mai mult sau mai puţin, dar suntem în România. Deci, de ce ar trebui să fie publicul din România, interesat de aceste chestiuni care se întâmplă la mare distanţă de el, în Kaşmir?
Safdar Hayat: Cred că sunt anumite lucruri, care se indiferent că se întâmplă aproape sau într-un colţ îndepărtat din lume, acel lucru ar trebui să te preocupe pentru că acest gen de lucruri sunt încălcări ale drepturilor omului şi aceste încălcări nu sunt încălcări de genul, opreşti pe cineva să vorbească sau să circule, lucruri de acest gen.
Ce se întâmplă în Kaşmir este despre uciderea oamenilor, acolo oamenii sunt omorâţi doar pentru că vorbesc despre dreptul lor la autodeterminare. Oamenii sunt răniţi, orbiţi, doar din acest motiv, femeile sunt violate. Întrebarea mea pentru publicul din România este: pot să accepte astfel de acte doar pentru că se întâmplă într-o regiune străină? Aş spune că asta este ceva greşit. Încălcările drepturilor omului se întâmplă de pe vremea profetului Abraham, se întâmplă şi acum, dar tot încălcare rămâne.
Nu poţi spune că în lumea a treia este în regulă o astfel de încălcare, iar în restul lumii este ceva care trebuie condamnat. Acestea sunt lucruri pe care orice fiinţă umană care are conştiinţă şi poate înţelege durerea altei fiinţe umane, nu le poate ignora. De aceea, cred că este momentul ca întreaga lume, inclusiv România, să ia atitudine, să vorbească despre aceste lucruri şi despre încălcările drepturilor care se fac în Kaşmir.
Cred că India a făcut aceste lucruri pentru că a fost încurajată de tăcerea lumii. Dacă vorbim despre România, sunteţi membru al UE, iar UE este puternică pe drepturile omului. Deci, dacă UE are o poziţie puternică în cazul drepturilor omului, cred că oamenii sunt la fel peste tot în lume şi cred că şi oamenii din Kaşmir se califică pentru această definiţie a drepturilor omului.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
