Meidyatama Suryodiningrat, ambasadorul Indoneziei în România: Gomoku - jocul asiatic al echilibrului
În vreme ce liderii europeni se pregătesc de mai puţină implicare a Statelor Unite pe continentul nostru, cei din Asia sunt mai degrabă obişnuiţi să audă despre şi mai multă atenţie pe care America le-o acordă. Perspectiva în acea parte de lume este mai practică şi oamenii ştiu că planurile mari au nevoie de timp să devină reale.
Când se referă la relaţia cu SUA, Indonezia dă exemplul jocului tradiţional gomoku, care este despre găsirea echilibrului între jucători. Primim toate detaliile despre ce înseamnă concret această perspectivă de la Meidyatama Suryodiningrat, trimisul Jakartei la Bucureşti.
Cristina Cileacu: Meidyatama Suryodiningrat, ambasadorul Indoneziei în România, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Meidyatama Suryodiningrat: Mulțumesc. Este o plăcere să fiu aici.
Asia, deja obişnuită cu prezenţa SUA
Cristina Cileacu: Dle ambasador, observăm în Europa că Statele Unite îşi mută atenția de aici către un nou punct, care este Asia. Statele Unite vor să fie mai prezente în partea dvs de lume și mai puțin aici. Cum se pregătește Indonezia pentru acest nou val, să zicem, de americani care vin mai mult în Asia, având în vedere faptul că țara dvs. are, de asemenea, o relație destul de bună cu China?
Meidyatama Suryodiningrat: Cred că indicați spre un aspect foarte pertinent al politicii internaționale, dar cred că este o denumire puțin greșită, în opinia mea. În primul rând, trebuie să vă amintiți că Statele Unite sunt destul de mult și au fost întotdeauna o putere în Pacific. Deci, de fapt, este mai aproape de Asia și de partea mea de lume, decât de Europa. Cu toate acestea, evenimentele istorice au depășit adesea realitățile de pe teren. Acum, consider că va fi mereu luată în calcul o competiţie în Asia de Sud-Est, între China și Indonezia. Cu toate acestea, după cum știți, avem în Asia de Sud-Est ceea ce se numește Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN). De la formarea sa în 1967, aspectul cheie al Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, ASEAN pe scurt, a fost că nu a fost efectiv niciun război în acea regiune și între membrii săi, de la formarea Asociației. Asta este una dintre ideile de securitate, conceptele de securitate prin care noi, cei din Asia de Sud-Est, încercăm să fim mai incluzivi în politica noastră. Și cred că unul dintre aspectele importante ale menținerii parametrilor este ceea ce se numește Tratatul de Prietenie și Cooperare, care a fost semnat de aproximativ 40 sau 50 de țări. Și sunt foarte bucuros să spun că România anul trecut și sperăm că anul acesta sau anul viitor cel târziu, liderii vor ceda și vor semna Tratatul de Prietenie și Cooperare, ceea ce înseamnă că această regiune nu va fi un teren pentru concurență internațională.
Echilibrul, conceptul esenţial în Asia
Cristina Cileacu: Statele Unite au de obicei interese. Interesele Statelor Unite vor fi din nou pe primul loc în partea dvs. de lume. De asemenea, aveți un nou președinte, care a fost instalat anul trecut. Să spunem doar că are ceva în comun cu Donald Trump, deoarece cariera politică a ambilor a căzut și apoi şi-a revenit la loc. Cum credeți că va continua această relație specială, având în vedere interesul Statelor Unite în regiune?
Meidyatama Suryodiningrat: Primul lucru pe care îl au în comun președintele Prabowo și Donald Trump este că amândoi au fost aleși democratic de o majoritate.
Cristina Cileacu: Asta este clar.
Meidyatama Suryodiningrat: Asta este fundamentul de bază al oricărui guvern democratic. Al doilea lucru pe care l-aș spune este că Statele Unite nu au plecat niciodată, nu au părăsit regiunea și au fost întotdeauna prezente. Același lucru, cu China. A fost întotdeauna acolo de-a lungul istoriei noastre. Deci nu este un caz de creștere sau scădere. A fost întotdeauna acolo și a fost întotdeauna cea mai mare provocare. Vă voi da un exemplu foarte simplu. Indonezia este o țară care nu are alianțe militare, care nu are baze militare străine. Cel mai apropiat vecin al nostru, Singapore, are alianțe foarte strânse cu una dintre marile puteri. Filipine are baze și alianțe cu Statele Unite. Deci este destul de mult în Asia de Sud-Est vorba despre un joc de echilibru. Felul în care aș spune problema este că în Europa mi se pare adesea că totul este foarte alb şi negru: noi versus ei, NATO versus față Pactul de la Varșovia cândva și așa mai departe. În Asia este vorba despre încercarea de a echilibra totul într-un fel de balans, astfel încât oamenii să poată trăi împreună. Cred că cel mai bun mod de a privi asta în termeni de strategie este că în Occident jucaţi şah. În Asia, jucăm gomoku sau othello (n.r. seamnănă cu jocul go), care nu este o chestiune simplă despre cine câștigă sau pierde, ci despre încercarea de a găsi echilibru corect între cei doi.
Unitate în diversitate, în UE şi în Asia
Cristina Cileacu: Dar, din nou, în Europa, este o chestiune de valori. Ar trebui să vă întreb care sunt valorile atunci când vine vorba de aceste echilibre în Asia? Pentru că vedem lumea puțin diferit.
Meidyatama Suryodiningrat: Bineînţeles. Bineînţeles. Și aceste valori provin de fapt din prioritățile naționale și valorile și culturile naționale ale ţărilor. Trebuie să încep cu Indonezia și să reamintesc oamenilor că suntem o țară cu a patra cea mai mare populație din lume. Țara noastră ocupă o distanţă asemănătoare cu cea de la Londra până în Afganistan și suntem formaţi din sute și sute de grupuri etnice. Prin urmare, pentru noi, viața de zi cu zi a țării este întotdeauna despre încercarea de a găsi acel echilibru. Nu suntem o societate omogenă. Motto-ul nostru, motto-ul nostru național este "unitatea în diversitate".
Cristina Cileacu: Ca Uniunea Europeană.
Meidyatama Suryodiningrat: În anumite privințe, da. Nu aș dori să intru într-o dezbatere cu privire la cine este mai divers, dar provocările sunt acolo. Acum, aceasta a fost cultura Indoneziei și asta se reflectă în principiile noastre de politică externă, care sunt: independență și activitate, ceea ce înseamnă că din 1945, am încercat întotdeauna să menținem un stat independent, dar totuși activ. ASEAN este un exemplu foarte bun, din nou, în care am reușit să menținem coeziunea și unitatea. Când vă uitați la cele zece țări ASEAN, aveți Indonezia, a patra cea mai mare democrație din lume, și apoi aveți o altă țară care este o țară socialistă, comunistă. Și apoi este o altă țară, care nu a avut niciodată alegeri în istorie, dar totuși am reușit să trăim împreună încercând să găsim un echilibru, un balans, pe care nu l-ați vedea în nicio altă regiune a lumii. Din nou, permiteți-mi să vă reamintesc, a patra democrație ca mărime, trăind împreună cu o țară socialistă comunistă, trăind împreună cu un stat religios, trăind cu o țară care nu a avut niciodată alegeri. Respectăm diferențele celuilalt şi cred că asta a fost cheia, când vorbim despre Asia de Sud-Est. Când vorbim despre Indonezia, încercăm să respectăm aceste diferențe și să găsim acea asemănare, pentru că ceea ce am învățat de-a lungul Războiului Rece este: conflictul şi războiul nu rezolvă nimic.
SUA şi echilibrul asiatic
Cristina Cileacu: Categoric conflictul şi războiul nu rezolvă nimic. Ați spus că Statele Unite nu au părăsit niciodată regiunea, și sunt pe deplin de acord. Dar acum întreaga concentrare a Statelor Unite va fi asupra acelei regiuni. Nu credeţi că asta va perturba o parte din acest echilibru?
Meidyatama Suryodiningrat: Este aceeași întrebare pe care o primesc atunci când sunt în Statele Unite. Acolo mă întreabă dacă ne vor distrage, cum avem de gând să ne descurcăm cu China? Și spun mereu: uite, americanii au descoperit probabil China în urmă cu aproximativ 200-300 de ani. Trăim cu China de mii și mii de ani. În același mod, la final, suntem de fapt în aceeași vecinătate și regiune. Și am mai avut astfel de perioade înainte. Dacă vă amintiți, în perioada Obama, era foarte faimos un pivot...
Cristina Cileacu: Pivot.
Meidyatama Suryodiningrat: Spre Asia.
Cristina Cileacu: Dar niciodată nu s-a întâmplat cu adevărat. De fapt, la un anumit nivel, da.
Meidyatama Suryodiningrat: După cum am spus, cred că fiecare administrație, la sfârșitul zilei, fiecare epocă va avea titlurile sale de știri și punctele sale evidenţiate. Dar cel mai important lucru pentru Asia și aș dori să subliniez acest lucru, este că ceea ce facem în acea regiune ar trebui să fie în primul rând ceea ce decid și determină acele țări din regiune. Nu ar trebui să lăsăm țările care sunt departe să determine ce se întâmplă în propria noastră curte. Și aceasta este de fapt aceeași doctrină pe care o folosesc americanii. Deci esența despre Asia de Sud-Est și Indonezia este că toată lumea este invitată, este incluziv, dar, nu te certa în curtea noastră. Acesta este cel mai important lucru și aceasta este inima structurii Tratatului de Prietenie și Cooperare în cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.
Perspectiva indoneziană a democraţiei
Cristina Cileacu: Din moment ce ați menționat că Indonezia este a patra cea mai mare democrație din lume, țara dvs. are aproape 280 de milioane de locuitori și este foarte diversă. Explicați publicului român, pentru că pentru noi este din nou neobișnuit din această parte a lumii cum se schimbă puterea. Pentru că ne uităm acum la președinte. A luat prânzul cu fostul președinte, cu o zi înainte de alegeri. Fiul fostului președinte, el este vicepreședintele ţării. Cum funcționează acest lucru? Este puterea în Indonezia, deși aveți alegeri, deţinută de o anumită elită?
Meidyatama Suryodiningrat: Cred că vor fi întotdeauna suspiciuni de elitism în politică. Dar cred că în politică, întotdeauna, adesea, popularitatea are ceva de-a face cu asta. Nu cred că rudele care intră în politică este un fapt unic pentru Indonezia. Vedeți asta peste tot în lume. Statele Unite au avut doi președinți care erau tată și fiu, de fapt. Dar pentru o țară precum Indonezia, care este atât de deschisă în multe privințe, în privinţa mass-media, a expresiei sa, cred că elita care ar fi existat anterior cu decenii și decenii înainte, a fost complet, aș spune, diminuată și în scădere. De asemenea, trebuie să vă amintiți că am venit dintr-un mediu similar cu România. Revoluția voastră a fost în 1989, a noastră a fost în '98. Deci România a început de fapt cu un deceniu înaintea noastră. Am avut 32 de ani de guvernare autocratică. Prin urmare, cred că în primii 10-15 ani, a fost vorba despre consolidarea democrației noastre. Nu cred că acum, au fost efectiv o generație și jumătate până la două generații de indonezieni, ai vedea vreodată indonezieni dornici să revină la vremurile de odinioară. Deci democrația noastră s-a maturizat cu adevărat. Sistemul nostru este la fel de vibrant și este la fel de solid și la fel de puternic ca niciodată. Și cred că va funcţiona, va evolua odată cu vremurile în care democrația evoluează în sine. Nu cred că este ceva unic, diferit sau ciudat în ceea ce privește starea democrației indoneziene. Dar cred că cel mai important lucru și cel mai important indicator pentru toate acestea este faptul că nu este procesul electoral în sine. Înainte, în timpul și imediat după, da, au fost o mulțime de controverse. Dar succesul oricărei democrații, în orice proces electoral, după părerea mea, este să vedem ce se întâmplă în continuare. Și dacă te uiți la ce s-a întâmplat în continuare, nu este nicio controversă. Politicienii merg mai departe. Oamenii acceptă rezultatele. A trecut prin instanțe. Și după cum vedeți acum, astăzi, chiar în această secundă, Indonezia este la fel de stabilă ca niciodată.
Influencerii, noii politicieni în Indonezia
Cristina Cileacu: Aceste ultimele alegeri au făcut Indonezia parte dintr-un proces care nu este specific ţării dvs, dar să spunem doar că este mai evident în țara dvs. Vorbesc despre influencerii care devin membri ai parlamentului. Aveţi peste 20, dacă nu mă înșel, oameni care obișnuiau să fie celebri online și acum sunt politicieni. În opinia dvs., este posibil, ca o țară și mai ales una mare ca Indonezia, să poată fi condusă de oameni care nu au atât de multă experiență, aproape zero, în politică?
Meidyatama Suryodiningrat: Da. Cred că întotdeauna ai nevoie de un pic de sânge nou în politică. Dacă aveți aceiași oameni din nou, și din nou, și din nou, toți fiind același tip obișnuit de oameni, politica nu s-ar schimba. Prin urmare, cred că apariția și introducerea oamenilor din diferite medii pot fi pozitive, pot avea un impact pozitiv. Dar aș spune, de asemenea, că nimeni nu are experiență în politică, până când nu intră în politică. Nimeni. Nimeni nu are în CV: am fost preşedinte. Nu, cred că acesta este unul dintre acele locuri de muncă unice, în care nu este educație reală și nu este experiență reală, pe care să o puteți pune în CV. Dar cred că cel mai important lucru, din nou, nu este individul în sine. Este sistemul și respectarea sistemului, ceea ce înseamnă, unul, dacă sunt aleși, atunci ar trebui să dețină funcții sau ar trebui să dețină locuri în parlament. Și numărul doi, au o răspundere, fie că este prin procese legale sau procese electorale. Menținerea acestui sistem pentru mine este fundamentul acestei democrații. Și al treilea lucru este - de ce intră în politică? Să devină și mai faimoși sau au o misiune? Și asta poți judeca numai după ce lucrează în parlament sau au o funcție.
De ce merită atenţie Indonezia
Cristina Cileacu: Toată lumea vrea să fie faimoasă, inclusiv fiecare dintre țările noastre, desigur, este o competiție mare în lume. Și acum, cu această schimbare despre care vorbim, concurența creşte. De ce ar trebui noi sau restul lumii să privim spre Indonezia? De ce este Indonezia specială în comparație cu noi, restul?
Meidyatama Suryodiningrat: Primul lucru pe care îl spun mereu este că Indonezia este cea mai mare țară din lume, despre care lumea știe cel mai puțin. În primul rând, suntem țara cu a patra cea mai mare populație, a patra cea mai mare democrație. Avem a 14-a cea mai mare economie din lume. Suntem o sursă de minerale importante și resurse naturale. Ne aflăm la răscrucea a aproximativ 60-70% din transportul maritim global din lume. De ce? Pentru că, dacă doriți statistici, în următoarea jumătate de secol, aproximativ trei decenii, vom fi potențial una dintre primele cinci economii din lume. Deci nu este vorba despre a fi special, ci despre înțelegerea anumitor țări care au poziții foarte strategice. Din punct de vedere cultural, indonezienii nu sunt oameni care strigă să spună: Hei, iată-ne, știi, suntem foarte speciali! Asta nu face parte din cultura noastră. Dar cred că este important să notăm și să observăm. Pentru România, de exemplu, aveți o piață de 280 de milioane de oameni pe care nu ați accesat-o. În ceea ce privește schimburile economice, în ceea ce privește comerțul, aceasta este o piață mare. Deci, privită doar din această perspectivă, cred că este foarte important să vă uitaţi.
Istorii mai puţin cunoscute
Cristina Cileacu: Sunteți ambasador în România, trebuie să vă întreb care sunt obiectivele dvs. aici? Ați menționat deja că nu suntem suficient de conectaţi la piața mare care este Indonezia. Ce altceva?
Meidyatama Suryodiningrat: Aș dori mai întâi să spun că anul acesta sărbătorim cea de-a 75-a aniversare a relațiilor bilaterale. Poate că nu înseamnă nimic, dar pentru noi, indonezienii, înseamnă mult. Zicala că un prieten la nevoie este într-adevăr un prieten, nu vom uita niciodată rolul României în recunoașterea independenței noastre și deschiderea relațiilor bilaterale. Acesta a fost un moment foarte important. Este istoric, dar înseamnă mult. Relațiile au crescut și au scăzut, ca și vremurile, ca și provocările globale, ca și guvernele și așa mai departe. Dar văd că în ultimii 3- 4 ani a existat o creștere semnificativă a relației. M-aș uita la asta în două moduri. Puteți utiliza statistici, diagrame și așa mai departe. Și dacă folosiți asta, da, Indonezia se situează foarte jos în raport cu România. Dar primul lucru la care m-aș uita este importanța relațiilor dintre oameni. Trebuie să vă amintiți, capitala mea, Jakarta, este una dintre cele mai îndepărtate capitale din lume faţă de București. Cred că este mai departe decât Tokio, este mai departe decât Beijingul, este chiar mai departe decât Washington D.C., cred că Santiago de Chile ar fi singura...şi Canberra.
Cristina Cileacu: Competiția...
Meidyatama Suryodiningrat: Dar chiar și aşa, chiar și cu această distanță și automat, când vorbești despre distanță, vorbești despre bani, mai mult sau aproape 50.000 de români au vizitat Indonezia în ultimele 24 de luni. Nu am statistici cu privire la locul în care s-au dus, dar probabil că pot ghici că toți au mers în Bali, majoritatea dintre ei. Asta arată că Indonezia și, în cazul acesta, Bali se află foarte mult în mintea românilor, cel puțin ca destinație. Celălalt lucru pe care aș dori să-l subliniez în acest sens este că suntem întotdeauna foarte recunoscători pentru sprijinul acordat pentru bursele de stat. În acest moment sunt mai mult de 2-3 duzini de indonezieni care studiază în România. Și credeți-mă, nu va fi ambasadorul dvs la Jakarta, ci acești tineri indonezieni, când se vor întoarce, cei care vor deveni cei mai buni trimiși și cei mai buni ambasadori pentru România. Este atât de mult potențial care nu a fost exploatat. Înțeleg că România poate să aibă tendința să privească spre vest, către partenerii săi europeni și asta este foarte firesc. Tot ce spun este că aveți o țară de 280, aproape 300 de milioane de oameni, a 14-a cea mai mare economie din lume, la care nu ați apelat. Și suntem foarte deschiși la asta.
Cristina Cileacu: Domnule ambasador, vă mulțumesc foarte mult pentru interviu.
Meidyatama Suryodiningrat: Mulțumesc. A fost o plăcere.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
