Adevărul despre „comandourile morții” din Belarus începe să iasă la iveală. Dezvăluiri în exclusivitate ale unui fost membru
Acum 20 de ani, comandouri ale morții vânau politicienii de opoziție din Belarus. O anchetă în exclusivitate a Deutsche Welle scoate la iveală modul în care acei politicieni au dispărut fără urmă, după ce au fost uciși cu sânge rece. Puțini se îndoiesc de faptul că ordinul n-ar fi venit chiar de la cel mai înalt nivel al puterii din Belarus. Se pare că presupușii asasini făceau parte dintr-o unitate de elită loială președintelui Aleksandr Lukașenko. Oficial, misiunea lor era lupta împotriva crimei organizate. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată vinerea la ora 23:00 și în reluare sâmbăta de la ora 19:30.
Se pare că aceste unități de luptă împotriva crimei organizate aveau și o altă misiune: să elimine adversarii politici pentru a consolida regimul autoritar pe care președintele Lukașenko încă îl exercită cu o mână de fier. Ei bine, un astfel de om, fost membru de rang înalt al unei unități speciale, a făcut mărturisiri interesante într-o discuție cu reporterii Deutsche Welle. Cu siguranță această mărturie va fi de ajutor comisiei speciale din cadrul Consiliului Europei, care bănuia de mult că asasinatele au fost ordonate de la nivel înalt.
Iuri Garavski susține că, în urmă cu 20 de ani, a fost implicat în uciderea unor membri proeminenți ai opoziției din Belarus. Acum, vrea să se spovedească. În prezent este solicitant de azil. Nu putem spune unde. Garavski se teme că serviciul secret din Belarus ar putea veni după el.
„Am primit informații că ar fi vrut să mă rețină sau să mă trimită direct la închisoare. Dar nu vreau să fiu închis, nici să depun mărturie sau să fiu acuzat de ceva ce nici măcar nu am făcut”, spune Iuri Garavski.
Acesta și-a fracturat șoldul într-un accident de mașină din Belarus. A fost operat în țara în care acum cere azil.
Garavski s-a vindecat și nu mai merge în cârje. Dar e sigur că accidentul său rutier a fost, de fapt, o tentativă de asasinat. Şi vrea, în sfârșit, să vorbească despre rolul său în uciderea unor politicieni de opoziție din Belarus.
Acum 20 de ani, trei politicieni au dispărut fără urmă în capitala Belarusului, Minsk. Printre aceștia, și ministrul de interne de la acea vreme, Iuri Zaharenko.
În seara zilei de 7 mai 1999, Zaharenko își parcase mașina în fața vechii brigăzi de pompieri din centrul capitalei. A coborât din mașină și s-a îndreptat spre casă pe jos. Doi bărbați l-au urmărit, povestește martorul-cheie Garavski. Apoi alți doi i-au blocat calea. Garavski susţine că erau membri sub acoperire ai unității de elită „SOBR”. Unul i-a spus lui Zaharenko: „Suntem de la Poliție, urmează-ne”.
La vremea respectivă, situația politică din Belarus era agitată: Zaharenko era liderul opoziției și voia să oprească transformarea țării într-o dictatură totală. Planul său viza înlăturarea președintelui Lukașenko.
La mijlocul anilor 1990, Lukașenko a organizat două referendumuri controversate care i-au consolidat dictatura. A lăsat Parlamentul fără autoritate, chiar cu prețul ignorării unor deputați aflați în greva foamei. De atunci, Lukașenko a condus Belarus cu mână de fier. Țara este considerată ultima dictatură a Europei și expresia statului polițienesc.
Garavski avea 18 ani atunci. După ce și-a încheiat serviciul militar, s-a alăturat nou înființatei unități de elită „SOBR”, unde a activat cinci ani, timp în care a avansat.
Are drept dovezi copii ale unor documente din acea perioadă. Originalele le ține într-un loc numai de el știut.
„Aceasta e legitimația de membru al Asociației veteranilor forțelor speciale. O au numai persoanele care au făcut parte din unități de luptă ale Ministerului de Interne. [...] Eu am fost adjunctul comandantului primei unități. Acest card de identitate este eliberat doar membrilor SOBR”, spune Garavski.
Belarus are multe unități de elită ale forțelor speciale - toate loiale lui Lukașenko. Scopul oficial al SOBR a fost combaterea contrabandiștilor și a crimei organizate - deși Garavski spune că acestea nu erau singurele misiuni.
Potrivit lui Garavski, ministrul Zaharenko nu s-a opus răpirii. A fost dus într-un poligon militar aflat la nord-est de Minsk. Pe drum, le-ar fi spus răpitorilor să-l ucidă fără să-l facă să sufere.
Garavski povestește că apoi i-a înmânat unuia dintre ofițeri o armă specială pentru asasinate. Zaharenko a fost împușcat de la mică distanță. A murit pe loc.
Când fiica află despre ce i s-a întâmplat tatei
Suntem la Munster, un orășel din nord-vestul Germaniei. Soția lui Zaharenko și cele două fiice trăiesc aici în exil. La fel și nepoții lui, care nu și-au întâlnit niciodată bunicul.
Elena este fiica cea mai mare a lui Zaharenko. Lucrează ca vânzătoare și este singurul membru al familiei dispus să vorbească despre ce s-a întâmplat. E prima dată când află mărturia lui Garavski despre uciderea tatălui ei. E sceptică, dar, în același timp, impresionată.
„E greu să afli toate aceste informații și să vezi locul în care a fost îngropat. Și să auzi cum a murit. Ai nevoie de nervi de oțel”, spune ea.
Până acum, președintele Lukașenko a refuzat să facă lumină în cazul suspiciunilor privind asasinarea unor politicieni de opoziție, chiar dacă anchetatorii Consiliului Europei cred că el ar fi orchestrat eliminarea lor. Acesta este motivul pentru care ani de zile a fost persona non-grata în Occident. În noiembrie, însă, a făcut o vizită oficială de stat în Austria. În cadrul conferinței de presă, a fost întrebat despre dispariția politicienilor de opoziție. A refuzat să comenteze.
Iuri Garavski susține că a fost implicat cu forța. Se simte, totuși, responsabil față de rudele victimelor și vrea să contribuie la anchetă.
„Le transmit cele mai sincere condoleanțe pentru că am fost implicat în aceste crime. Le cer iertare. Pot localiza pe hartă unde au fost îngropați. Restul depinde de ei și de sistemul judiciar din Belarus”, spune bărbatul.
Elena Zaharenko găsește cu greu cuvintele potrivite după ce Garavski a mărturisit implicarea în uciderea tatălui ei.
„Aici nu e vorba despre Garavski - ci despre sistemul din care făcea parte. Nu-l poți acuza de nimic. Oamenii ca el erau dependenți de sistem; au fost obligați să comită fapte sângeroase ca aceasta”, este de părere Elena Zaharenko.
În fiecare an, la Minsk, se organizează o comemorare pentru Zaharenko și ceilalți politicieni dispăruți. Garavski spune că știe ce s-a întâmplat cu ei. La 20 de ani de la acele evenimente, adevărul despre comandourile morții din Belarus ar putea, în sfârșit, să iasă la iveală.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
