ROMÂNIA MEA. Ţara în care se trăieşte cu grija zilei de mâine şi cu banii plimbaţi dintr-un buzunar în altul
Vă propunem să vedem mai întâi unde suntem. De ce trăim în ţara cu atât de multe Românii: cu sărăcie lucie într-un colţ, cu incredibilă adaptare şi dezvoltare în altul. Dăm harta jos din cui, privim unde suntem şi încercăm să înţelegem de ce am ajuns aici. Poate aşa vom afla, împreună, şi încotro ne putem îndrepta.
România trăieşte cu grija zilei de mâine şi a ţintelor imediate. Aşa sunt făcute şi bugetele: cu rectificări peste rectificări şi bani plimbaţi dintr-un buzunar în altul, pentru acoperirea golurilor. Prea puţini dintre guvernanţii post-decembrişti s-au ocupat să facă o strategie de dezvoltare pe termen lung a României. Fiecare minister şi-a făcut propriile programe şi estimări care rareori s-au adeverit.
Valentin Lazea, economist-şef al BNR: „Cât timp nu avem un scop strategic, fiecare minister îşi va vedea de pătrăţica lui, fără să vadă un tablou mare, fără să-l intereseze consecinţele, fără să-l intereseze cum poate el ca minister să contribuie la creşterea economică”.
Iar asta se vede şi la Bruxelles, care cere României constant aceleaşi reforme.
Vittoria Alliata di Villafranca, Direcţia Generală Politică Regională şi Urbană, Comisia Europeană: „Fără un astfel de cadru, de gândire generală şi analiză a priorităţilor, finanţarea este inutilă.
Reducerea birocraţiei, mai multa transparenţă, lupta împotriva corupţiei, un sistem de achiziţii publice mai eficient, o administraţie publică care să funcţioneze mai bine - toate aceste reforme trebuie să se facă. România are nevoie de infrastructura de baza: şosele, cale ferată, căi navigabile interioare”.
Guvernanţii de după 1989 şi-au ascuns lipsa de viziune pe termen lung în spatele a două mari proiecte: intrarea în NATO şi în Uniunea Europeană. Foile de parcurs pentru atingerea acestor ţinte şi condiţiile negociate sau impuse au ţinut loc de direcţii strategice.
Nu este însă nici acum clar cum sunt integrate zecile de variante de strategii făcute de fiecare minister în parte. Nici ce instituţii se ocupă de omogenizarea lor.
Dacă până în 1989 absurdul plan cincinal era croit la Comitetul de Stat al Planificării, din 90 şi până în 2003 diverse comisii sau institute au încercat să elaboreze strategii de dezvoltare.
Radu Gheţea, bancher: „Atunci măcar se făceau planuri. Din 89 până acum nu s-a reuşit până acum decât în foarte puţine cazuri să se stabilească nişte planuri de dezvoltare care să fie şi respectate şi urmate şi să poată traversa schimbările politice”.
În 2003, s-a înfiinţat o Agenţie pentru Strategii Guvernamentale, la care a renunţat în 2010 premierul Boc. Agenţia nu a făcut predicţii pe termen lung, ci a prelucrat informaţii primite de la ministere.
Alfred Bulai, fost şef al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale: „Aşa se chema, nu s-a putut schimba numele pentru că se schimba prin HG, eu am fost întotdeauna împotriva acestui nume, pentru că nu reflectă ceea ce face - nici direcţia actuală nu are treabă cu strategiile. Se mai făceau analize pe rezultatele guvernării, prin care erau centralizate informaţii de la ministere, de la prognoză, de la alte instituţii”.
Economiștii spun că direcțiile de dezvoltare trebuie să vizeze tocmai sectoarele în care România are cele mai mari lipsuri: infrastructură, sănătate, învăţământ și cercetare, dezvoltare rurală. Sunt obiective puse pe hârtie de fiecare guvern, dar pentru care nu s-au găsit niciodată bani.
Așa a ajuns România să piardă tocmai din resursele de preţ: tinerii care au plecat din ţară au ajuns să caute de lucru. Acum trei ani, guvernul Victor Ponta a promis 1 milion de noi locuri de muncă. Au fost create 120.000.
Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal: „Trebuie să ne preocupe cum creăm locuri de muncă pentru a avea mai mulţi contribuabili şi atunci putem avea şi o creştere sustenabilă a pensiilor”.
Pentru ca firmele să angajeze mai mulţi oameni, iar veniturile colectate la buget să crească, e nevoie de creştere economică. Speranţele Guvernului în această direcţie sunt mari. Prin cel mai recent program de convergenţă, care să ne aducă mai aproape de performanţele medii europene, Executivul stabileşte noi ţinte: creştere economică peste media europeană.
Ca Produs Intern Brut pe cap de locuitor suntem la jumătatea mediei din Uniunea Europeană. Abia în 2020 am putea ajunge la 70 la sută.
Este o ţintă pusă însă sub semnul întrebării, atât timp cât România întârzie să facă reformele pe care finanţatorii externi le tot cer de ani de zile.
Economia ar urma să ajungă la o creştere de 4 la sută în 2018, de la 3,2 la sută, cât este estimarea pentru anul acesta.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
