Radiografia financiară a corupției: Cât ne costă și cum ne lovește în buzunare

Fiecare angajat din România trebuie să suporte lunar costuri de 2.000 de lei aferente corupției, fenomen care naște sărăcie, emigrație și subdezvoltare.

Sursa foto: Facebook, „Fără penali în funcții publice”

Corupția este principala cauză pentru fenomene precum slăbiciunea capitalului local, lipsa investițiilor, tensiunile pe piața muncii, emigrație, polarizare socială și economică, susține, într-o analiză disponibilă aici, Andrei Caramitru, fondator al Kessel Run Ventures (fond investiții IT in Olanda), fost partener senior la McKinsey și BCG.

Cauza slăbiciunilor economice nu sunt lipsa productivității, multinaționale care plătesc salarii prea mici și trimit profitul în străinătate, lipsa industriei sau oamenii care consumă prea mult și nu economisesc. „Nu în mod fundamental”, explică analistul.

„Rădăcina răului vine din 2 numere: 2000 lei/lună și 40%. 2000 lei/lună este “taxa pe corupție” pe care o plătește fiecare angajat pentru a finanța sistemul piramidal de hoție. 40% sunt taxele pe salariile mici (de departe cea mai mare rata din Europa) prin care statul extrage majoritatea acestor bani”, afirmă Caramitru.

Parlamentul European a publicat în 2016 un studiu al Rand Corporation în care costul direct al corupției în România este estimat la aproximativ 25 miliarde EUR pe an (alte estimări duc până la 66 miliarde EUR). Împărțind la 5 milioane de angajați, ajungem la aproximativ 2000 lei/lună. Dacă re-calculăm în detaliu, ajungem la aceeași cifră anuală de aproximativ 25 miliarde euro, înțelegând însă mai bine unde se duc acești bani:

• Pensii speciale: 1.8 miliarde euro

• Furt și incompetență în sistemul de sănătate: 2.2 miliarde euro (30% din bugetul total al CNAS)

• Salarii mari către bugetari inutili, conectați politic sau corupți: 1.8-3.6 miliarde EUR (100-200.000 bugetari din 1.2 milioane, cu venituri brute medii de 1500 EUR pe lună)

• Investiții inutile și/sau prea scumpe: 2.9 miliarde euro (50% din bugetul total de investiții al statului – 25% din supraevaluare, 25% investiții inutile)

• Evaziune fiscală tolerată și încurajată de ANAF la firmele “prietene”: 13.6 miliarde euro (40% din totalul evaziunii fiscale)

• Furtul din bugetele locale și din firmele cu capital de stat nu sunt incluse în calcul.

De unde vin banii: taxe uriașe pentru angajații cu salarii mai mici de 1000 de euro/lună.

Corupția, suportată în special de cei cu salarii mici

Oroarea acestei “taxe pentru corupție” este ca nu este plătită direct nici de managerii cu salarii mari (taxele lor fiind mai mici în România decât în majoritatea statelor UE), nici de acționari (pentru care România e un paradis fiscal) și nici de pensionari (care beneficiază de un impozit de doar 10% pentru orice sumă sub 2.000 lei pe lună). Însă nici ei nu scapă de efectele secundare – o țară cu salarii mici și ineficientă nu poate susține afaceri și pensii mari.