Soluția propusă de ministrul Muncii l-a luat prin suprindere chiar și pe premierul Victor Ponta, care spune că nu cunoaște amănunte.
„Când avem proiectul avansat, să vă dăm atunci detalii”, a spus el.
Economiștii spun că astfel de promisiuni se înscriu în declarațiile tipice ale unui electoral.
„Mai mult, efortul bugetar ar fi unul considerabil, în condițiile în care două luni suplimentare ca și cost de salariu ar reprezenta un efort de 1,2% din PIB”, a declarat Vlad Muscalu, economist-şef bancă comercială.
Oamenii de afaceri consideră că prioritățile Ministerului Muncii ar trebui să fie altele.
„Prin debirocratizarea relaţiei între mediul de afaceri şi administraţie s-ar putea face reduceri consistente de cheltuieli”, a spus Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei oamenilor de afaceri.
În România lucrează 1,2 milioane de bugetari. În ianuarie, câștigul mediu net la nivel național a scăzut cu 135 de lei față de decembrie, la 1.625 de lei. Asta pentru că în decembrie s-au dat bonusuri și prime care au mai umflat statele de plată. În administraţia publică, salariul a ajuns la 2.309 lei, în învăţământ la 1.470 de lei, iar în domeniul sanitar la 1.477 de lei.
Analiză Business Club
E un paradox cu salariile bugetarilor. Sunt prea mici, dar în același timp factura pentru stat este uriașă. Sunt aproape 1,2 milioane de bugetari, din care puțin mai mult de jumătate sunt în curtea administrațiilor locale.
Nu se știe foarte clar cui se vor da aceste salarii, dacă e chiar pentru merite deosebite sau pentru toată lumea. Deși, chiar dacă va fi preferențial, atunci vor fi probleme căci criteriile nu sunt niciodată clare și e loc de abuzuri și de dat bani pe ochi frumoși.
A plăti toată această armată cu două salarii în plus pe an înseamnă că statul va cheltui mai mult 1,7 miliarde de euro anual. Raportată la Produsul Intern Brut, suma ar însemna 8,4% din avuția națională dusă doar pe salariile bugetarilor. Chiar și în formula de anul trecut, cu salariile doar reîntregite, cheltuielile de personal au mâncat 7,3% din PIB. E departe de pragul negociat cu FMI.
De mult trebuia să intrăm sub 7%. S-a tot vorbit de restructurarea din sectorul de stat, de faptul că mai bine de 200.000 de oameni au ieșit din sistem. Haideți să punem în față două cifre, cheltuielile de personal în 2009 și 2013. Atunci erau 46,7 miliarde de lei, anul trecut au fost de 46,3 miliarde de lei. Și au fost între timp tăieri de salarii, apoi reîntregiri. Desigur că banii de atunci sunt alții, între timp au fost erodați de inflație, dar ne oprim cu discuția la cifrele mari. Reducerea cu peste 200.000 de persoane a personalului nu are cum să înseme o economie de doar 400 de milioane de lei, adică 90 de milioane de euro.
Ajustarea în sectorul de stat a fost mai mult vorbă în vânt. Suntem cu toții de acord că salariile profesorilor, medicilor sunt mici. Dar ne lovim de cifra mare a personalului. Pe vremuri, când acordul cu FMI era acord și nu glumă cu derogări din aceste timpuri, deci pe vremuri, acum mai bine de zece ani, când experții Fondului veneau la București aveau o obsesie: cheltuielile de peronsal să nu depășescă 5% din PIB.
Se cramponau de cifra asta și de plafonarea salariilor din companiile de stat. Atunci a apărut moda a tot tipul de bonusuri din firmele de stat pentru a fenta regulile FMI. Dar cu bugetarii era foarte clar: 5% din PIB. Și atunci erau vreo 900.000 cu toții și statul funcționa bine. Dacă s-ar reveni la acea situatie, și statul și angajații care ar rămâne ar avea de câștigat. Dar, după cum vedem, Guvernul este mai degrabă preocupat să încarce factura decât să o degreveze de cheltuieli.