Însă mărimea reală a zăcământului va fi confirmată sau infirmată doar după ce compania lui Timiş va încheia studiile geologice, care vor costa doar 20 de milioane de dolari. Abia apoi Timiş ar decide dacă îşi continuă sau nu investiţiile în zăcământul nigerian de uraniu. Cert este că prin câştigarea acestor licenţe, Frank Timiş îşi extinde prezenţa în Africa, unde s-a implicat în ultimii ani în tot mai multe proiecte miniere.
Pentru unele dintre ele a reuşit să atragă inclusiv investitori chinezi dornici să aibă acces la resursele de fier şi petrol ale Africii. Însă aceste investiţii nu au reuşit să satisfacă apetitul Chinei pentru materii prime, ci mai degrabă au ajutat companiile lui Frank Timiş să crească pe bursă.
De altfel, în ultimul deceniu, Frank Timiş a fost acuzat de mai multe ori că supraevaluează proiectele miniere şi energetice în care a fost implicat pentru a aprecia valoarea acţiunilor pe care le deţine.
În 2009, Frank Timiş a fost amendat de Bursa de la Londra după ce a fost acuzat că a indus în eroare investitorii în ceea ce priveşte zăcămintele de petrol pe care compania sa, Regal Petroleum, ar fi trebuit să le exploateze în Grecia. În ciuda entuziasmului iniţial, zăcămintele s-au dovedit de imposibil de exploatat din punct de vedere comercial.
Şi, în vreme ce presa africană l-a botezat pe Frank Timiş „împăratul mineritului”, în ţara sa natală, România, omul de afaceri este cunoscut ca fiind părintele proiectului Roşia Montană, din care s-a retras între timp. Timiş a fost implicat şi într-o altă mină de aur, cea de la Certej.