Cursa pentru cucerirea oceanelor: Cum se luptă țările din toată lumea ca să își revendice zone neexplorate de pe fundul mării

„Marea nu aparține despoților”, a scris Jules Verne în romanul Douăzeci de mii de leghe sub mări. Acum, la peste 150 de ani, experții în geopolitică avertizează că gândurile lui Verne, exprimate prin vocea personajului Căpitanul Nemo, erau greșite. De la fundul oceanului și peșteri marine, până la platouri oceanice, vulcani subacvatici și recifuri de corali, academicienii spun că țări din toată lumea se folosesc de politici naționaliste pentru a-și pune amprenta permanent pe topografia oceanelor, relatează The Guardian.

Națiunile sunt implicate într-o luptă pentru oceane, potrivit lui Klaus Dodds, profesor de geopolitică de la Universitatea din Londra. Tot mai multe părți ale oceanelor sunt revendicate pentru că țările au primit permisiunea legală de a face asta, potrivit lui Dodds.

O tehnologie destul de recentă de cartografiere 3D a fundului oceanelor le permite acum guvernelor naționale să își afirme suveranitatea asupra acestor forme de relief subacvatice nou-descoperite, cunoscute drept „bationime” (bathyonyms).

La fel ca în 1492, atunci când o nouă hartă a oceanului l-a inspirat și încurajat pe Cristofor Columb să navigheze până la capătul lumii ca să găsească o nouă rută spre Asia, ceea ce a dus la colonizarea Americii, abisul cândva neexplorat al oceanelor începe să se umple de caracteristici topografice clar definite pe o hartă 3D.

Toate aceste forme de relief necesită un nume, iar națiunile dornice să extragă noi resurse valoroase ascunse în adâncul oceanelor și să câștige mai multe teritorii se grăbesc să își revendice „descoperirile”.

„Când dăm un nume unui obiect, îl revendicăm. Și revendicăm nu doar suprafața, ci și teritoriul și toate resursele sale”, a spus Basik. „Dintr-o perspectivă economică, națiunile se gândesc la potențialul lor: cum le putem folosi?”

Basik, care și-a prezentat prima oară teza în revista geografică Area, se teme că țările vor exploata zăcămintele pe care le găsesc în aceste zone oceanice - resurse ale căror valoare și putere nu le cunoaștem încă.

În secolul al XX-lea, doar 17 astfel de forme de relief subacvatice nou-descoperite primeau un nume, în medie, dar începând din 2000, numărul de propuneri a crescut la 95 pe an. Acest trend a continuat, iar din 2016 peste 1.000 de nume noi au fost propuse.

Cercetările lui Basik arată că Japonia este țara cea mai dornică să propună nume noi pentru diverse forme de relief de pe fundul oceanului: Japonia a propus 615 bationimi, SUA - 560, Franța - 346, Rusia - 313, Noua Zeelandă - 308 și China - 261.

„Există mult entuziasm pentru cartografiere, observații și investigații geologice”, a spus și Dodds.

Unele țări încearcă să demonstreze că o parte învecinată a fundului oceanului este cuprinsă în aceeași platformă continentală pe care se află și țărmul ca să îl poată revendica.

Acest lucru le-ar permite țărilor să își extindă teritoriul suveran cu până la 350 de mile nautice de la coastă, potrivit lui Dodds. „Vorbim de niște zone cu adevărat uriașe.”

Denumirea unei forme de relief subacvatice din aceste zone sprijină și mai mult dreptul de exclusivitate asupra ei al țării care a ales numele. „E ca și când ai spune: acesta este spațiul meu.”

Spre exemplu, Recifurile Alamang din Strâmtoarea Makassar au fost descoperite de marina Indoneziei în 2022 - alamang este o sabie indoneziană.

Într-un caz similar, vulcanii subacvatici O'Higgins Guyot și O'Higgins Seamount, care au fost descoperiți în sudul Pacificului de un vas din Chile, au fost numiți anul trecut după un lider chilean care a luptat pentru independența țării în secolul al XIX-lea, Bernardo O'Higgins Riquelme.

Un alt exemplu este al Bulgariei, care deși are o prezență foarte modestă în Antarctica, a fost una dintre țările care au propus cele mai multe denumiri noi pe acest continent.

„Ceea ce se întâmplă este că avem un sistem legal internațional care încurajează cartografierea, explorarea și revendicarea. Iar unul dintre lucrurile care au încurajat istoric o mare parte din această muncă este interesul pentru minerit în adâncul oceanelor”, a explicat Dodds.

„Nu este vorba doar despre posibile conflicte și războaie geopolitice”, a spus și Basik. „Este vorba despre viitor și viitoare dezvoltări. Vorbim despre potențialul folosirii oceanelor într-o manieră absolut inacceptabilă din punct de vedere al mediului.”

Editor : Raul Nețoiu