Ludovic Orban s-a aşezat azi la masa guvernării după „pofta ce-a poftit”, dar are acum de decontat o notă de plată la fel de mare ca dorinţa lui de a guverna. S-a cheltuit mult în ultimii aproape doi ani, iar cine va achita acum costurile trebuie să fie pregătit de surprize neplăcute. Ce e dincolo de bucuria de la masa unei noi guvernări? Digi24 a dat momentului o interpretare metaforică, printr-o scenetă care arată că nu întotdeauna cine comandă şi plăteşte. Urmează, apoi, explicațiile cu ajutorul cifrelor. Iată:
Salariile și pensiile
Trecerea de la o guvernare la alta nu este una ușoară. Ultimii aproape trei ani au fost o perioadă controversată din punct de vedere economic, în care social-democrații au aplicat o strategie de creștere economică bazată pe majorarea salariilor.
Salariul minim a crescut cu peste 66 la sută, până la 2.080 de lei. Majorarea a venit fără a ține cont de productivitate. A apărut apoi o diferențiere a câștigului pentru cei cu studii superioare, cu un minim stabilit la începutul acestui an la 2.350 de lei. A fost o măsura aspru criticată, pentru că nu ține cont de competențe, de expertiza salariatului.
Bugetarii au beneficiat de majorări succesive de salarii și de o nouă legislație privind salarizarea din sectorul public. Astfel, salariul mediu din administrația publică a urcat de la 3.200 de lei la 4.700 de lei, adică un avans de aproape 50 la sută în nici trei ani. Față de zona privată, de economia reală, sectorul public a avut creșteri duble ale lefurilor.
S-a întâmplat în condițiile în care studiile arată că încă din 2016 salariile de la stat erau egale cu cele din privat pentru pozitii și competențe similare. Practic, acum e o diferență majoră în favoarea bugetarilor.
Cheltuielile de personal ale statului au ajuns să consume 30% din veniturile la buget.
Persoanele vârstnice s-au bucurat și ele de generozitate. Punctul de pensie a crescut de la aproape 872 lei în 2016 la 1.265 de lei în septembrie 2019.
Sunt câteva pietre grele de cărat în sacul guvernării ce pornește la drum.
Salariile și asistența socială, inclusiv pensiile, consumă 63% din buget. Iar dacă adăugam și dobânzile pe care statul le plătește pentru împrumuturile făcute, depășim două treimi din total.
Deficitul bugetar și inflația
Doar după opt luni din acest an, deficitul bugetar a ajuns la aproape 22 de miliarde de lei, cu 50 la sută mai mult decât anul trecut. Șansele de a ține cheltuielile doar cu un deficit de 3% din PIB, cum cere Bruxellesul, sunt minime.
Iar înainte și după moțiune, guvernul de-acum demis a dat drumul la bani către autoritățile locale, ceea ce înseamnă cheltuili fără acoperire și mai mari.
Creșterile de salarii și pensii s-au văzut însă în prețuri, crescute pe fondul cererii mai mari. Este una dintre legile de baza ale economiei. Orice exces de bani se vede în scumpiri.
Inflația a crescut încă din 2017, iar în mai 2018 rata inflației a atins un vârf de 5,4 la sută. A coborât apoi, dar acest indicator se menține la un nivel ridicat. Suntem țara cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană. Am ajuns la o inflație de 3,5 la sută în septembrie.
Dărnicia Guvernului s-a văzut în consum, unul care nu a putut fi acoperit din producția internă: economia românească nu era pregătită pentru o astfel de cerere nici din punctul de vedere al calității, și nici din punctul de vedere al cantității.
Importul a crescut mult. Astfel, deficitul comercial este aproape de vârful de dinaintea crizei din 2008.
Este nevoie de stabilitate, un program de guvernare bazat pe investiții, măsuri fiscale predictibile și corectarea derapajelor astfel încât să fie evitate viitoarele deprecieri ale leului, pentru că în acest moment este în pericol. În ultimii trei ani leul a pierdut 5% din valoare.
Editare web: Luana Păvălucă