BUSINESS CLUB. Economia Chinei, cea mai slabă creştere din ultimii 25 de ani

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

Creşterea ceva mai lentă ar fi de fapt „noul normal". Problema însă nu e creşterea anuală a PIB-ului, ci deteriorarea din ultima perioadă.

„Marea îngrijorare însă e că, dacă iei evoluţia PIB trimestru pe trimestru, de 1,6%, şi o analizezi, atunci rezultă o creştere anuală de 3,2%. Asta e foarte periculos. Uită cifrele, priveşte tendinţa. Tendinţa e o încetinire economică severă. E partea cea mai îngrijorătoare,” spune Enzio Von Pfeil, analist Private Capital.

Unii economişti cred că, de fapt, creşterea PIB-ului e cu două puncte procentuale mai mică decât spune statistica oficială.

În termeni nominali, PIB-ul Chinei nu a crescut cu 6,9% în 2015 ci cu 6,4%, lucru ce sugerează că economia e în deflaţie. Preţurile de la poarta fabricilor scad de mai bine de 30 de luni la rând, iar producătorii încasează din ce în ce mai puţini bani. Sunt decapitalizaţi constant şi e vorba de giganţi cu statul acţionar.

În marea industrie a oţelului de acolo, companiile merg pe pierdere, iar producţia a scăzut anul trecut pentru prima dată în ultimii 25 de ani. La fel şi producţia de energie. E greu de spus însă dacă economia Chinei se îmbolnăveşte sau se însănătoşeşte. Industria energetică, industria cimentului, industria oţelului au fost umflate artificial cu investiţii colosale de stat. Aşa au rezultat uzine şi combinate colosale, iar peisajul este al unei industrii marcate de supracapacităţi de producţie care trebuei să vândă ieftin, fără să îşi scoată banii. Sunt morţii vii ai economiei chineze, dar ar putea fi îngropaţi curând tocmai de guvern.

2016 se va concentra pe ajustările pe parte de ofertă, spune preşedintele Xi, dar e greu să închizi fabrici fără să provoci reacţii.

De ce va rezulta din acest exerciţiu de echilibristică poate atârna inclusiv soarta politică a partidului comunist. Deja se bănuieşte că cererea se va contracta şi mai tare în 2016, cu 5% în industria de oţel, ceea ce poate forţa mutări rapide. Mai grav e că se deşiră planul B al Beijingului. China, „fabrica lumii", trebuia să se reconfigureze în jurul sectorului de servicii. Doar că serviciile încetinesc şi încetinesc tocmai fiindcă sectorul financiar pierde bani de pe urma temerilor privitoare la economia reală a Chinei. Nu poate avea servicii puternice dacă îi pică bursele şi din ţară fug capitalurile.