BUSINESS CLUB. Ce model de capitalism i se potrivește României?

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Protest masiv în fața Curții de Apel București. Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează împotriva anulării alegerilor

Grenadă descoperită de noul proprietar al unui apartament din Arad. Zeci de persoane au fost evacuate din 15 locuințe

Nicușor Dan, despre prezidențiale: „Ar fi absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi el să candideze din nou”

Anul nou vine cu amenzi mai mari

Un avion Air Canada a luat foc după aterizarea pe aeroportul din Halifax

Cauza posibilă a accidenului aviatic din Coreea de Sud

Un hoț a fost prins de polițiști în timp ce dădea o spargere la o casă din București

Au trecut 13 ani de când doi economiști britanici, Peter Hall și David Soskice, au publicat lucrarea Varietăţile capitalismului. O lucrare care a devenit tot mai relevantă în anii de după declanşarea crizei. În viziunea celor doi economişti, capitalismul este un termen mult prea generic sub umbrela căruia sunt adăpostite două sisteme asemănătoare, dar totuşi diferite.

Unul dintre sisteme este cel al economiei de piaţă liberale, din Statele Unite sau Marea Britanie. Este un sistem bazat pe concurenţa dintre companii şi angajaţi. În economia liberală, pe model american, majoritatea locurilor de muncă sunt fie foarte bune, în bănci sau în IT, fie foarte rele, precum cele din restaurantele fast-food.

La polul opus este capitalismul din Germania, Danemarca sau Japonia. Economiştii i-au spus economie de piaţă coordonată. În aceste ţări, concurenţa este mai mică. Colaborarea între companii este mare, regulile sunt multe, iar cei care le încalcă sunt aspru pedepsiţi. Pentru muncitorii din economiile coordonate, viaţa este mai liniştită. Un angajat neamţ poate lucra o viaţă întreagă la aceeaşi linie de producţie. La fel şi un danez sau un japonez. Negocierile salariale nu se fac la nivel de companie ca în Statele Unite, ci la nivel de ramură industrială. Iar sistemul sindical le permite angajaţilor din Germania, Danemarca sau Japonia să aibă un cuvânt greu de spus în deciziile companiilor.

Totul începe din şcoală. În vreme ce în capitalismul din Statele Unite şi Marea Britanie tinerii învaţă noţiuni generale, în economia coordonată din Germania, ţările nordice sau Japonia se pune accentul pe învăţarea unei meserii încă din tinereţe. În Germania, cel puţin, şcolile profesionale sunt foarte populare.

Şi, în cele din urmă, se ajunge la o mentalitate diferită în cele două sisteme. Cei crescuţi în capitalismul american şi britanic îşi asumă mai uşor riscuri. Pariază pe idei năstruşnice, iar uneori câştigă. Microsoft, Google sau Facebook şi miliardarii din jurul lor sunt produsul capitalismului liberal american. La fel şi speculaţiile financiare care au provocat criza.

O recentă analiză BBC arată că în Danemarca mai ales, populaţia se bucură atunci când un antreprenor care visează să devină miliardar eşuează. Eşecul său confirmă faptul că economia de piaţă pe model nordic şi german este mai bună decât cea pe model american.

Este însă o concluzie greşită. Cele două forme ale capitalismului nu sunt una mai bună decât cealaltă. Capitalismul american producător de servicii on-line, servicii financiare, filme comerciale şi jocuri video poate funcţiona foarte bine dacă se bazează pe o forţă de muncă bine instruită şi plină de idei. La fel cum şi capitalismul nemţesc producător de maşini şi roboţi poate funcţiona bine câtă vreme reuşeşte să ţină pasul cu vremurile şi îşi ţine costurile sub control.