Un lanţ hotelier din România face angajări. Cum trebuie să fie candidatul ideal? Trebuie să aibă spirit de echipă să fie sociabil şi să reziste la stres.
Angajări face şi o bancă importantă. Caută oameni capabili să vândă produse financiare. Negociatori abili, care învaţă repede şi care, desigur, trebuie să fie rezistenţi la stres.
Rezistenţa la stres este cea mai întâlnită cerinţă din anunţurile de angajare. Cine nu rezistă la stres nu există în ochii angajatorilor. Studiile psihologice şi medicale din ultimele decenii arată însă că această cerinţă este exagerată. Decât să caute oameni capabili să reziste la stres, companiile ar trebui să încerce să reducă stresul la locul de muncă.
Un studiu realizat în 2004 de Organizaţia Internaţională a Muncii arăta că în România economia funcţiona la 10% sub potenţial din cauza stresului de la serviciu. Într-un mediu stresant angajaţii îşi pierd concentrarea, productivitatea lor scade, iar în cazurile cu adevărat nefericite ajung să îşi ia concediu medical pentru tratarea bolilor cauzate de stres şi epuizare.
Au trecut zece ani de la studiul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, dar situaţia nu s-a îmbunătăţit în România, în condiţiile în care epuizarea la locul de muncă nu este o preocupare nici pentru autorităţi, nici pentru angajatori. Şi, de foarte multe ori, până şi angajaţii conştientizează problema stresului prea târziu.
Însă această problemă nu este ignorată doar în România, ci în întreaga lume. Şi, în vreme ce în Statele Unite sau Germania au apărut programe prin care muncitorii sunt încurajaţi să se relaxeze după o anumită oră, în Asia stresul şi epuizarea au un impact catastrofal. În Coreea de Sud sinuciderile provocate de problemele de la serviciu sunt mult prea dese, iar în China stresul este una dintre principalele teme de discuţie ale angajţilor.
Sunt ţări extrem de eficiente atunci când vine vorba de muncă. Dar costul acestei eficienţe este unul uriaş pentru societate.