În ultimul an, creditarea în lei a urcat rapid, chiar prea rapid pentru gusturile BNR. Şi tendinţa s-a accentuat mai ales în acest an. E drept că în paralel se reduce numărul creditelor în euro, majoritatea ajunse la scadenţă, însă există teama de supraîndatorare. Banca centrală pare a fi confortabilă cu o creştere în jurul a 20% pe an, însă la 30%, anunţă că sunt posibile restricţii.
„E bine că ne îndreptăm spre creditarea în lei, că se reia, este mai puțin bine că ea se reia mai cu seamă pe sectorul populație și nu avem încă o reluare pe sectorul întreprinderi, sector care ar însemna reluarea ciclului de producție, care se produce destul de lent”, a spus Eugen Rădulescu, şeful Direcţiei de Stabilitate Financiară a BNR.
Și creditarea în lei pentru firme a crescut în ultimul an, însă ca sumă este cu circa o treime mai jos decât plusul de la populație.
Primele măsuri pe care le poate lua o bancă centrală sunt cele de politică monetară, dobânda și rezervele minime obligatorii. Prima este corelată cu inflația, încă mică în România. În privința măsurilor rezervelor minime obligatorii, lucrurile ar fi tot complicate. BNR a redus în ultima perioada aceste cerințe tocmai pentru că în România cotele sunt destul de ridicate.
În plus, ambele măsuri afectează și creditarea pentru companii, pe care banca centrală, prin toate mesajele sale, încearcă să o încurajezeze.
Mai la îndemână și țintite ar putea fi măsuri de restricționare directă a creditului pentru populație, în special al celui mai solicitat, cel ipotecar - pentru achiziționarea de locuințe.
„Trebuie să vedem cum evoluează piața, în cazul în care creditul se va accelera prea rapid, se va putea vorbi despre o serie de măsuri cu privire la loan to value. Ar putea fi luată o măsură de coborâre a plafonului creditului raportat la valoarea bunului care se achiziționează cu creditul respectiv. Înseamnă un avans mai mare din partea potențialilor împrumutați”, a spus a spus Eugen Rădulescu, şeful Direcţiei de Stabilitate Financiară a BNR.
Practic ar însemna solicitarea unui avans mai mare din partea cumpărătorului care ia un credit pentru a-și cumpăra o locuință. Pentru programul Prima Casă, clienții trebuie să vină cu un avans de 5%. Băncile comerciale cer 15-20% avans pentru creditele ipotecare.
O altă măsură posibilă ar putea fi scăderea plafonului maxim de îndatorare. Cele mai multe bănci acceptă ca un client să aibă o expunere pe împrumuturi de 65-70% din venitul net. În urmă cu zece ani, plafonul maxim acceptat de BNR era de 30%.
„Uitându-ne la viteza de creştere a creditului, creștere de peste 10 la sută, te face să îți ciulești urechile. Bună parte din creştere vine din programul Prima Casă, care are şi părţi bune, dar ca orice evoluţie a creditului imobiliar trebuie să ne uităm cu atenţie la el”, a spus și Mugur Isărescu, guvernatorul BNR.
„Dacă n-ar fi existat câteva programe de tipul Prima Casă, restul creditării rămâne foarte anemică. Cererea din partea întreprinderilor pentru credite nu a fost foarte puternică, foarte mulţi clienţi nu se mai califică potrivit normelor”, a arătat Aurelian Dochia, analist economic.
Anul acesta, plafonul pentru creditele Prima Casă este de 2,6 miliarde de lei, ceea ce înseamnă că băncile pot acorda credite în valoare de 5,2 miliarde de lei. Din 2009 şi până acum, prin acest program au fost date împrumuturi de 25 de miliarde de lei.
Decizia privind programul Prima Casă este a Executivului, nu a BNR, dar există un comitet de de supraveghere macroprudențială, dominat de oameni din BNR. E acea suprastructură care poate emite recomandări pentru guvern.