Dintr-o anumită perspectivă poate părea o decizie normală. E o datorie şi trebuie achitată. Cu cât mai repede cu atât mai bine. Doar că pentru achitarea ei se va face o altă datorie, prin împrumuturi ale statului, o datorie care va fi purtătoare de dobânzi.
Oficialii spun că avem excedent şi statul îşi permite. Dar excedentul e mai mic de 50 de milioane de euro, adică mai puțin de 5% din ce îşi propune să dea guvernul pentru acele plăţi. Restul va fi acoperit prin deficit bugetar.
Acoperirea acelor drepturi câştigate în instanţă în tranşe pe mai mulţi ani s-a decis în ideea că economia va merge bine şi va genera mai mult prin taxe şi atunci vor fi bani. Dar acum economia nu merge într-un ritm nici măcar decent. Banii sunt scoşi forţat din alte zone de unde ar fi fost nevoie - de la investiţii - şi trimişi către o zonă de consum. Sigur, există argumente ale celor care conduc Guvernul pentru a direcţiona banii astfel, dar nu sunt argumente care să aibă o justificare economică.
Singurul motiv pentru care s-ar decide o plată în acest moment ar fi că dobânzile sunt reduse şi statul se poate împrumuta mai ieftin. Dar s-ar putea să se poată împrumuta mai ieftin şi mai încolo pentru că, exceptând Statele Unite, economiile merg prost şi o astfel de boală se tratează cu dobânzi mici.
Poate era mai bine ca banii aceia să fie duşi în aşa fel încat să alimenteze economia care, mai apoi, să genereze taxe din care să se plătească acele drepturi salariale. Pentru că e un circuit cât se poate de natural.