În plus, orice măsură poate fi renegociată cu FMI. Problema este ce se poate pune în loc. Așa cum spunea și ministrul bugetului, Liviu Voinea, există trei variante: creșterea deficitului, tăierea de cheltuieli sau creșterea altei taxe.
Creșterea deficitului. Taxa de infastructură pe carburanți ar insemna 490 de milioane de euro, adică 0,3% din PIB. Deficitul ar ajunge astfel la 2,5%, lucru greu de acceptat de către FMI.
Tăiere de cheltuieli. Sunt destul de multe zone în care s-ar putea face acest lucru, inclusiv bugetul pus pe steroizi al Ministerului Dezvoltării, condus de Liviu Dragnea.
Dar sunt și alte surse. Pe capitolele mari ale bugetului, achizițiile publice se duc anul viitor la aproape nouă miliarde de euro, o creștere uriașă față de ce prevedea bugetul pe 2013. Ar fi un plus de 1,4 miliarde de euro, bani alocați în plus, cu legătură cu anul electoral. Dacă s-ar fi păstrat coordonatele din acest an, ar fi fost de-ajuns pentru a scăpa de orice creștere de fiscalitate.
Dar insistutiile statului fac cumpărături, căci trebuie alimentate cu contracte anumite interese - mașini, plasme, etc. De pildă, inspectorilor de la Fisc li s-au dat smarphone-uri ca telefoane de serviciu.
Creșterea altei taxe. O astfel de măsură ar avea efect în întreaga economie.
Prin urmare, nimic nu e bătut în cuie de FMI, se pot găsi alternative.
Președintele s-a oprit asupra creșterii fiscalității la carburanți, dar discuția trebuie să fie mai largă, de la modificarea calculului accizei și creșterea ei la benzină și motorină la taxa pe stâlp, creșterea salariuului minim, CAS la chirii. În total, efectul în economie este de peste un miliard de euro.
Aceștia sunt bani pe care statul îi ia din economie, iar acest circuit funcționează pe principiul vaselor comunicante. Ca să crească în dreptul încasărilor statului, dispar din economie. Și astfel dispare și fărâma din creșterea economică.
Există o mulțime de alte moduri de a face rost de bani. De exemplu, evaziunea cu TVA există la buticul din colț, unde nu se eliberează bon fiscal, și explodează la nivelul marilor retețe cu exporturile fictive și rambursări ilegale de taxă. De multe ori, marea evaziune este protejată de instituțiile statului.
Cu puțin efort se pot umple golurile din buget, fără a crește taxele. Într-un singur loc trebuie să umble statul ca să facă rost de acești bani: evaziunea fiscală la TVA este estimată la 12 miliarde de euro pe an. Creșterea de fiscalitate de anul viitor ar putea fi evitată daca s-ar deranja evaziunea cu 9%.
Faptul că un guvern își acoperă creșterile de cheltuieli prin noi taxe, în condițiile în care are o evaziune fiscală uriașă, arată de fapt incapacitatea de a administra finanțele țării.
Încasările din TVA, care generează peste un sfert din banii strânși la bugetul de stat, sunt estimate să crească cu 3,4%. Dar e o creștere care va fi efectul aproape exclusiv al creșterii de fiscalitate, direct pe produsele vizate, dar și prin efectul de locomotivă, prin scumpirea mai multor mărfuri.
Toate estimările arată, de fapt, că nu se se așteaptă o îmbunătățire a colectării, dincolo de șocul venit prin creșterea de taxe.
Potrivit Consiliului Fiscal, evaziunea fiscală a ajuns la 20 de miliarde de euro în acest an și reprezintă 14% din Produsul Intern Brut. Este cea mai mare ca pondere în PIB din Uniunea Europeană. Doar evaziunea de la TVA este de 12 miliarde de euro, sumă la fel de mare ca și încasările statului din această taxă.