Timp de şase sezoane, serialul „The Americans” a prezentat viaţa unui cuplu fictiv de spioni ai KGB care jonglau între iubire şi misiune. Pentru serviciile secrete sovietice, trimiterea cuplurilor în misiuni de spionaj era mai ales o bătaie de cap operaţională, relatează marţi publicaţia Slate.fr., transmite Agerpres.
În acest scop, Stasi - omologul KGB din Germania de Est - a editat un manual în perioada Războiului Rece, descoperit de cercetătorul american Alex Bollfrass.
Dacă cea mai mare parte din arhivele Stasi au fost arse la cererea expresă a sovieticilor, unele secrete au supravieţuit, în special acest manual cu titlul „Problemele esenţiale de orientare, educare şi calificare a rezidenţilor". Acesta arată felul în care cuplurile de spioni erau antrenate şi selectate, atât pentru competenţele lor tehnice, cât şi pentru trăinicia căsniciei lor.
Manualul începe astfel: „Soţii trebuie să ducă o luptă clandestină împotriva imperialismului în orice moment, utilizându-şi întreaga lor fiinţă şi capacităţile lor". Doar comuniştii cei mai loiali puteau pretinde această misiune.
Pentru recrutori era necesar să se ştie totul şi să se colecteze date despre întreaga viaţă maritală a cuplurilor. Trebuiau să fie siguri de „armonia şi stabilitatea" cuplurilor. Instructorii erau sfătuiţi să colecteze date cu precădere despre viaţa sexuală a cuplului de spioni, mergând până la a include, dacă „cei doi parteneri erau satisfăcuţi".
Manualul cerea de asemenea supravegherea candidaţilor şi candidatelor în apartamentul lor şi citirea corespondenţei lor. Totodată, spionii trebuiau „să renunţe la dorinţa firească de a avea copii".
Recrutarea începea sistematic cu bărbaţii, iar apoi li se alăturau soţiile. La începutul antrenamentului, noii ofiţeri erau îndoctrinaţi să efectueze operaţiuni de apărare, învăţând bazele meseriei: identitatea secretă, supravegherea. Toate acestea sub tutela instructorilor Stasi, care apreciau hotărârea rezidentului. Soţiile serveau ca subordonate, niciodată ca ofiţeri. Manualul nu menţionează dacă armonia cuplului ar fi putut fi afectată.
În continuare, instructorii se preocupau de eliminarea contradicţiilor între personalitatea cuplului candidat şi rolul său viitor şi dezvoltarea voinţei sale de a se stabili în Occident pentru a-şi îndeplini misiunea, şi în fine de a-l pregăti pentru îndeplinirea sarcinilor de spion.
Abia la sfârşitul antrenamentului, odată stabiliţi în Occident, soţii erau informaţi că vor deveni spioni rezidenţi mai degrabă decât ofiţeri. Ei se angajau să-şi „dedice întreaga viaţă în slujba renaşterii socialiste". Cuplul accepta astfel să fie dispus să moară pentru Stasi dacă este cazul.