Vali Stan și Cristian Caciauna formează echipa jurnalist-operator imagine care a relatat pentru telespectatorii Digi24 despre incendiile care au mistuit vegetația de pe insula Evia (Grecia), unele dintre cele mai grave produse în ultimii ani. Descoperă cum au trăit colegii noștri această experiență de corespondenți speciali și cum au colaborat cu pompierii români aflați în misiune!
1. Cum a fost experiența relatării de la incendiile din Grecia? Cu ce gânduri ați pornit spre Evia?
Vali: Știam că ne așteaptă o deplasare foarte grea, mai ales că la momentul plecării erau aproape 200 de focare în Grecia. Mă așteptam să găsim o țară îndurerată, zone distruse și oameni rămași pe drumuri, însă odată ajunși acolo, impactul a fost mult mai mare. Nordul Atenei și insula Evia arătau ca după război. Erau kilometri întregi în care vedeai doar gri și negru. Case, mașini, păduri. Nu a scăpat nimic de flăcări.
Cristian: În ciuda faptului că a fost o experiență traumatizantă, de când am plecat în Insula Evia și până când mi-am terminat misiunea, gândul meu a fost de a surprinde cele mai bune cadre, care să exprime elocvent realitatea întâlnită pe teren.
2. Care au fost riscurile și piedicile pe care le-ați întâmpinat? Ați interacționat și cu echipe de jurnaliști din alte țări, aflate la fața locului?
Vali: Când mergi într-o astfel de zonă, îți asumi toate riscurile. Desigur că erau temperaturi mari, aer irespirabil și funingine peste tot, însă te aștepți la astfel de probleme atunci când filmezi incendii de vegetație. Ajungi să le ignori datorită adrenalinei, dar în același timp trebuie să rămâi foarte atent la tot ce este în jurul tău. Erau și jurnaliști străini în zonă, inclusiv la baza pompierilor români. Erau foarte recunoscători pentru misiunea lor, iar în presa grecească au apărut articole în care militarii noștri erau descriși ca fiind „de pe altă planetă”.
Cristian: Pe lângă faptul că focul ne-a amenințat îndeaproape, iar asta pentru că am fost în linia întâi alături de pompierii noștri, am lucrat cot la cot cu presa română și cea internațională pentru a oferi informații reale. Riscurile întâlnite pe insulă au fost căldura degajată de foc, fumul și aerul irespirabil, dar mai ales drumul anevoios, datorat reliefului care ne-a dat ceva bătaie de cap și ne-a cam pus bețe în roate.
3. Cât de importantă este relația reporter-operator, mai ales în astfel de filmări? Cât de dificil este să surprinzi imagini cheie?
Vali: O relație bună între operator și reporter este cel mai important lucru la astfel de filmări. Trebuie să ne înțelegem din priviri, pentru că totul se întâmplă extrem de repede. Ne uităm în două părți total opuse, ca să acoperim o zonă mai mare. Dincolo de filmare, trebuie să avem grijă unul de altul. De multe ori stăm spate în spate și ne spunem reciproc unde este periculos sau cum evoluează situația. Reporterul trebuie să fie încă o pereche de ochi pentru operator. Dacă ai încredere în omul de lângă tine și dacă aveți grijă unul de celălalt, atunci apar și imaginile cheie.
Cristian: Relația dintre noi doi este esențială, deoarece în momentele de risc maxim trebuie să comunicăm din priviri sau prin semne, pentru ca materialul final să fie de nota zece. Într-un reportaj cu risc de pierderi de vieți omenești nu se poate exprima în cuvinte cât de dificil este. Când ești pe teren, dai 100% să iasă cadrele perfecte și nu ai timp să te gândești dacă este greu sau nu.
4. Ce ați învățat din această experiență? Care a fost impactul emoțional?
Vali: O filmare de acest tip te învață, în primul rând, să te adaptezi foarte repede și ușor la situația din teren. Totul se schimba în câteva minute. Apărea un nou focar, o nouă intervenție a pompierilor și trebuia să schimbi total planul. Nu era timp de ezitare. Cât despre impactul emoțional, meseria te învață să te detașezi emoțional destul de mult de subiectele pe care le filmezi. Totul trebuie să fie obiectiv, însă au fost momente pe care nu le poți șterge din memorie: case distruse, localnici care nu știau unde să doarmă la noapte, oameni care încercau să stingă focare cu găleți, mașini arse.
Cristian: Din aceasta experiență am învățat că relația dintre oameni, indiferent de naționalitate sau religie, este cea mai importantă. Până la urmă, la finalul zilei suntem doar oameni simpli. Trebuie să realizăm că bunurile materiale sunt mai puțin importante decât umanitatea. Impactul emoțional după o astfel de experiență este major, dar m-am mobilizat și am empatizat cu poporul elen.
5. Un gând pentru pompierii români care au ajutat la stingerea incendiilor din Grecia
Vali: Am stat șapte zile alături de pompierii români în Grecia. Am învățat multe unii de la alții, iar ei au avut în permanență grijă de noi. Când eram împreună la misiune, ne spuneau ce trebuie să facem ca să fim în siguranță, dar și ce pași trebuie să urmăm dacă flăcările se apropie prea mult de noi. I-am felicitat, le-am spus că au fost de mare ajutor și m-am bucurat mult când am aflat că s-au întors toți acasă cu bine.
Cristian: Respect și jos pălăria!
