Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a captat atenţia continentului cu anunţul Green New Deal, programul ecologic care are ca scop transformarea Uniunii Europene într-o regiune cu emisii de carbon zero până în 2050. Pe cât de ambiţios este, programul deja întâmpină mari dificultăţi, interne şi externe, iar Uniunea Europeană se vede pusă între ciocan şi nicovală mai mult ca oricând, relatează POLITICO.
Luna de miere, însă, ar putea să dureze mai puţin de o zi. La doar câteva ore după ce şi-a ţinut discursul în care a comparat noul program ecologic european cu aselenizarea, realitatea politică îşi va face din nou simţită prezenţa la Bruxelles. Liderii celor 27 de state se vor întâlni în cadrul unui summit de două zile în care vor trebui să se hotărască dacă sunt de acord cu obiectivul de a avea emisii 0 până în 2050.
Semnele nu sunt foarte bune. Liderii europeni nu au putut ajunge la un acord asupra acestei ţinte nici în iunie din cauza rezistenţei statelor din Europa centrală, îngrijorate de costurile economice ale unui asemenea angajament.
„Copiii neastâmpăraţi” ai Europei, principalii adversari ai proiectului
Cehia, Ungaria şi Polonia nu plănuiesc să îşi schimbe opinia în ceea ce priveşte acest acord în condiţiile în care nu vor primi sume importante de bani europeni care să neutralizeze pierderile suferite dacă acest program ar intra în vigoare.
Polonia este printre cei mai mari adversari ai planului. Ţara îşi obţine 80% din energia electrică din centrale bazate pe cărbune, iar acest program ar pune în pericol producţia de electricitate.
Ţările vulnerabile la daune economice produse de politici de mediu încearcă să obţină garanţii financiare pe care Uniunea Europeană nu le poate oferi în acest moment, mai ales în condiţiile în care blocul nici măcar nu a finalizat încă adoptarea noului său buget pe 7 ani.
Ţările central europene suspectează, de asemenea, că promisiunile generoase de finanţare venite de la Comisie ar putea însemna doar mutarea banilor dintr-o parte în cealaltă, iar ceea ce îşi doresc ele sunt bani noi şi foarte mulţi.
Nici Von der Leyen, o conservatoare germană la origini, nu a devenit brusc un apostol al salvarii planetei. Noua şefă a executivului european încearcă, de fapt, să găsească soluţii pentru protestele climatice care sunt din ce în ce mai frecvente în Europa, în timp ce oamenii de ştiinţă continuă să arate că lucrurile merg din ce în ce mai prost în ceea ce priveşte clima.
Şi preşedintele Klaus Iohannis e reticent: „Schimbările climatice - se propune spre discuție un obiectiv foarte ambițios neutralitatea climatică până în 2050 – asta însemnând să reducem emisiile foarte, foarte mult. Pentru economiile din partea estică este un obiectiv foarte complicat care poate fi obținut însă numai cu o cheltuială foarte mare. O parte din cheltuieli sperăm să fie suportate din fonduri europene însă discuția nu va fi simplă deloc și cred că vom mai avea multe consilii pe aceste două teme.”
Programul „Green New Deal” mută iniţiativa din stradă în cancelariile instituţiilor UE
Programul „Green New Deal” este un răspuns la aceste presiuni şi reprezintă un punct de cotitură printre marile puteri europene. Raţiunea existenţei sale este de a muta interesul pentru acţiuni urgente în ceea ce priveşte clima, din stradă, acolo unde sute de mii de tineri au mărşăluit şi şi-au vărsat frustrările, în locurile unde se iau deciziile de către şefii instituţiilor europene – în Comisie, în Consiliu şi în Parlament.
Un oficial european, întrebat în legătură cu dezacordurile în ceea ce priveşte ţinta din 2050, a declarat că liderii ar trebui să-şi folosească urechile pentru a asculta „muzica politică”: „Unul dintre elementele pe care şefii de stat şi de guvern trebuie să îl ia calcul este cel al presiunii care este pusă în afara acestei camere, în stradă”.
În consecinţă, Ursula von der Leyen a pus la bătaie credibilitatea ei ca preşedinte al comisiei dar şi reputaţia blocului european pentru a susţine acest program. Programul „Green New Deal”are ca obiectiv schimbarea tuturor aspectelor vieţii cotidiene şi nu numai – de la relaţiile de comerţ globale, la politicile agricole, la felul în care circulă maşinile pe străzi, felul în care este produsă energia, felul în care sunt dezvoltate telefoanele şi calculatoarele şi felul în care sunt construite clădirile şi locuinţele, toate vor suferi schimbări.
„Vechiul model bazat pe combustibili fosili şi poluare este învechit, nesustenabil şi fără contact cu timpurile şi cu planeta noastră. Vrem să fim primii care să depăşim aceste limite. Primii care să facem lucrurile cu adevărat diferit. Pionierii industriei, inovaţiei şi investiţiilor curate”, a declarat von der Leyen.
Uniunea Europeană, la avangarda luptei împotriva schimbărilor climatice
Iniţiativa europeană nu este neapărat pur altruistă. Într-o eră a competiţiei între marile puteri, în condiţiile în care China şi Statele Unite îi sunt principali rivali, Uniunea Europeană speră să se poziţioneze la avangarde luptei împotriva schimbărilor climatice, fapt ce i-ar putea permită să devină formator de reguli la nivel mondial, campioana unei noi ordini mondiale multilaterale, bazată pe reguli şi instituţii.
Dincolo de supremaţia geopolitică, sume imense de bani pot fi câştigate din cursa globală de a trece pe politici verzi, fie că este vorba de energie regenerabilă, manufacturarea de maşini electrice şi baterii de nouă generaţie.
„Cei care acţionează primii şi cel mai rapid vor fi cei care pot să prindă oportunităţile tranziţiei ecologice. Vreau ca Europa să fie fruntaşă în acest domeniu”, a mai spus preşedinte Comisiei Europene.
În acelaşi timp, von der Leyen a părut să recunoască că programul „Green New Deal” se poate dovedi o misiune suicidală din punct de vedere politic. Cei care se vor ocupa de implementarea ei şi de setarea politici publice vor trebui să aleagă cine câştigă şi cine pierde – întregi industrii vor trebui distruse sau perturbate, un număr imens de oameni vor fi concediaţi. Riscul este cu atât mai mare cu cât întregul program riscă să provoace furia unui număr mare de votanţi.
Von de Leyen insistă că Uniunea Europeană va acţiona cu grijă şi va încerca să amortizeze impactul politicilor acolo unde este posibil.
Dar temerile de la Praga, Budapesta sau Varşovia nu sunt neapărat nefondate. Este departe de a fi stabilit că membrii UE sunt pregătiţi să acorde sumele imense de bani necesar, mai ales într-o perioadă în care bugetul blocului european esteafectat de presiunea Brexit-ului şi în care economiile naţionale ale multor state-membre se confruntă cu riscul unei încetiniri a creşterii economice.
Prima „întâlnire” cu realitatea a programului ecologic a avut loc în Parlamentul European, miercuri. Deşi mulţi dintre europarlamentari au susţinut iniţiativa, deja au apărut voci critice.
Silvia Sardone, europarlamentar italian, membră a grupului de extremă dreapta Identitate şi Democraţie a numit programul „o carte a viselor”.
„Înţeleg că Comisa Europeană trebuie să aibă o imagine la modă, mai ales pentru că ştim cu toţii că nu prea sunteţi iubiţi. Dar nu cred că a lansa slogane este lucrul cel mai corect”, a declarat ea.
Pentru mulţi dintre votanţii europeni programul „Green New Deal” se poate dovedi ca fiind mult prea radical. Pentru cei mai înfocaţi activişti ecologici el este mult prea moderat. Dezamăgiţi de multă vreme de politicienii de la putere, aceşti activişti vor vrea dovezi că programul ecologic al Ursulei von der Leyen nu este doar o modalitate inovatoare de a se confirma pe sine drept preşedintă a Comisiei Europene ci un adevărat pachet de norme de politică publică menite să contribuie la eforturile de salvare a planetei de dezastru.
Editor: Adrian Dumitru
