Business Club | „Soroșică” și multinaționalele cele rele. Ce ascund tezele din decembrie ale lui Dragnea?
Nu ştim ce senzaţie a stârnit în dumneavoastră discursul lui Liviu Dragnea de duminică seară, dar pe noi ne-a cuprins vertijul şi sentimentul căderii. Am avut în faţă, prin intermediul televizoarelor, un jupân care dă ordine pe moşia sa - Teodorovici, fă aia, Ciamba, ai următoarea sarcină, Iordache, nu mai e altă întrebare, sesizează-te că Iohannis a făcut înaltă trădare cu un delict de opinie. Dragnea nu s-a mai ascuns - a luat ţara pe persoană fizică. Partidul este poporul, cum spune Marian Oprişan, şi atunci el trasează direcţia în care vrea să-l ducă. Într-un hău, departe de ce înseamnă lume civilizată.
Nici măcar nu s-a mai încercat salvarea aparenţelor - că în ţara asta ar exists un prim-ministru, o organizare. NU! Direcţia e dată de o voce.
A fost un discurs programatic, de refuz al valorilor europene, de naţionalism economic şi de exacerbare a suveranităţii. Nici măcar nu e nimic original. Este împrumutat de la Viktor Orban, din Ungaria. Un Viktor Orban contestat în stradă în aceste zile.
Nu corupţia, nu incompetenţa manifestată la vârf sau politicile prociclice sunt cauza pentru care România are o problemă de traseu! Străinii sunt de vină. „Soroşică” şi multinaţionalele cele rele. Ele nu îşi plătesc, chipurile, impozitele pe profit, ele ridică dobânzile, inflaţia. „Agenturili” lucrează împotriva României.
Nimeni nu se întreabă dacă acea companie X are un profit mic poate pentru că a investit.
Exportul de profit poate fi combătut printr-un control al preţurilor de transfer bine făcut, dar pentru asta e nevoie de un Fisc deştept, nu plin de incompetenţi sau de obedienţi.
Degeaba te-ai chinui să-i explici unui astfel de om cauzele pentru care este un diferenţial de dobândă mare la depozite şi credite. Marjele au crescut la credite pentru că... e cerere. Şi roşiile în piaţă se scumpesc când e cerere mare. Iar pentru nivelul redus al dobânzilor, statul e de vină. Nu poţi să ai dobânzi mari la economisiri, deşi sunt ceva semne în acest sens, contrar a ce spune Dragnea, dar nu poţi să ai dobânzi mari când ai exces de lichiditate în piaţă. Un exces pentru care statul e de vină. Pe de o parte, pentru că a umflat cheltuieli publice de funcţionare şi pe de altă parte pentru că are nevoie de finanţare cât mai ieftină, deoarece acele cheltuieli trebuie finanţate mult prin deficit, prin îndatorare.
Epigonii lui Viktor Orban țintesc o creștere de fiscalitate
Sunt supăraţi Dragnea şi Vâlcov că statul plăteşte dobânzi mai mari şi se uită în Ungaria, unde treaba stă mai bine. Păi acolo e posibil, pentru că acea tară are excedent de cont curent, intră bani în ţară, pe când la noi, pomenile Guvernului au crăcănat balanţa de plăţi până la rupere.
Dragnea cere Guvernului să intervină în problema ROBOR: reţeta Erdogan din Turcia - politicile monetare subordonate.
Din toată tirada lui Dragnea trebuie să înţelegem un lucru - pregătirea unei creşteri de fiscalitate. Sub această scuză a preîntâmpinării unui export de profit, se va începe o taxare directă a companiilor, din diverse domenii, care la final ajunge să fie decontată de consumatori. De noi. Guvernul acesta întârzie bugetul dintr-un singur motiv: nu are surse de finanţare pentru el şi caută noi venituri. Şi apoi efectele vor fi în lanţ - decontarea de către consumator e una, dar dacă te trezeşti cu un impozit pe cifra de afaceri sau unul pe activ bancar, va urma o cascadă. Pa, investiţii, pentru că firmele nu vor mai putea deduce. Pa, dezvoltare!
Iarăşi, nu sunt originali deloc. Împrumută tot de la Orban. Şi poate că vă gîndiţi că nu e aşa rău, că Ungaria e bine. Nu e bine! Da, e departe de noi. Dar Ungaria a ratat mult.
Şi vă supunem atenţiei câteva comparaţii cu alte ţări central-europene, nu cu noi. În urmă cu 15 ani, PIB-ul per capita în Ungaria era destul de apropiat de cel din Cehia, doar cu 14% mai mic. Anul trecut, diferenţa crescuse la 31%. Practic, mai mult decât dublu, ce se poate traduce în potenţial pierdut pentru Ungaria.
Mai punem o comparaţie, să nu pară că luăm doar ce ne convine. Una cu Polonia. Acelaşi PIB per capita la aceeaşi diferenţă. În 2003, cel din Ungaria era mai mare decât în Polonia cu 32%. Anul trecut, diferenţa se redusese la 4,2%.
Adevăratul pericol
E nevoie de o minimă reînprospătare a memoriei pentru a observa că în ţara asta lucrurile au mers mai bine când am fost deschişi capitalului străin şi când am fost supravegheţai de instituţiile internaţionale, fie că e vorba de Comisia Europeană, fie de FMI, fie de Banca Mondială. Lucrurile s-au mişcat. În istoria mai lungă ar fi mai multe exemple care arată că deschiderea către străini ne-a oferit oportunităţi. Nu e momentul să dezvoltăm, dar o vom face pe finalul acestui an.
Şi şansa la mai bine a fost scurtată de corupţie. Problema este că nici din taxele acelea plătite, dincolo de acuze de export de profit şi de erodarea bazei de impozitare, nici din acela nu vedem rezultate. Banul public este sifonat în mod cumplit.
Nu străinii sunt pericol la siguranţa naţională, ci corupţii. Unii pentru care se cere însă amnistie şi graţiere. Partidul e stat, interesele de grup primează.
E invocat un aşa-numit stat paralel. E incertă existenţa lui, conform descrierii oferite, ca să nu spunem mai mult, însă devine certă crearea unui stat paralel de acum încolo.
Statul, cu instituţiile sale, ajunge să fie reprezentat de un grup de indivizi care, dacă sunt în conflict cu legea, o schimbă pentru a şi-o subsuma şi a fi deasupra ei, schimbă sistemul de funcţionare, astfel încât să folosească propriilor interese, resursele financiare să le fie la dispoziţie. În acest caz, întreg statul, şi cel de la vedere, devine o oligarhie. Cu tuşe mari de cleptocraţie, având în vedere istoricul oamenilor, al evenimentelor. E un sistem în care o ţară devine captivă. O întreagă ţară.
Energia, domeniul vânat de putere
O perspectivă relaxată asupra problemei este periculoasă. Astfel de discurs nu trebuie privit condescent, ca pură demagogie fără urmări. Sunt semne că se pregătesc mutări. Săptămâna trecută vă relatam despre ce a promis Liviu Dragnea în şedinţa PSD, când le-a spus oamenilor din partid că sunt, chipurile, 13 miliarde de euro impozit pe profit neplătite în România şi au de unde să ia bani pentru fondul acela de investiţii locale de 10 miliarde de euro. Intenţiile sunt clare şi paşii concreţi îi vom vedea în perioada următoare.
E-energia.ro transmite informaţia, venită pe surse politice, că în laboratoarele PSD, adică în capul lui Darius Vâlcov, se coace un nou impozit pentru companiile din energie. Ar urma să fie de 5%. Nu este însă clar dacă este un impozit pe profit suplimentar peste cota de 16% sau va fi un impozit pe cifra de afaceri de 5%. Arestarea a 5% din cifra de afaceri va fi criminală. Va ucide orice dezvoltare viitoare.
Puterea oricum are în cătare sectorul energetic. Producătorii de gaze sunt cei mai loviţi, cu introducerea unei referinţe la plata taxelor, redevenţelor sau impozitului suplimentar total artificiale - cotaţiile la gaze dintr-un hub din Austria. Sunt cotaţii la care nu se fac tranzacţii în România, pentru că la noi gazele sunt mai ieftine.
Pe alte paliere ale sectorului energetic am avut restricţii introduse de autoritatea de reglementare care a redus rata rentabilităţii. După acea decizie Enel a decis să taie la jumătate investiţiile în România. Acesta este efectul.
Marți, în Camera Deputaţilor urmează să se discute modificări la legea exploatărilor de gaze onshore. Dacă vor trece propunerile, atunci dintr-un preţ de 90 de lei pe megawatt-ul de gaze statul va încasa 55 de lei, iar compania care-l scoate va avea profitabilitate de 5 lei. De unde resurse pentru investiţii viitoare? Puterea asta vrea să aresteze banii astăzi. Nu-i pasă că ziua de mâine devine incertă.
Ideea impozitului pe cifra de afaceri nu este abandonată în această ţară. Vă aduceţi aminte ce şoc am avut cu toţii când în programul de guvernare al Cabinetului Tudose am găsit acele idei, amânate doar? Cum Ionuţ Mişa explica naiv că asta se va face. Acum sunt scoase de la naftalină.
Ne întoarcem în epoca de piatră a fiscalităţii.
Companiile nu vor mai fi interesate să bage bani în tehnologie, în cercetare, în dezvoltare pentru că nu pot deduce din impozit. Nu mai pot fi deduse donaţii, nimic. Statul arestează direct din venituri.
(Business Club)
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
