„Aici a început totul. Era o casă veche, amărâtă, cu două camere mici în care am adus primii oameni”, povestește Viorel Pașca.
„Într-o seară, am văzut la știri că au mai murit doi ani din cauza gerului. Având două camere goale. Am zis că nu e ok să stea camerele alea goale acolo, în timp ce alți oameni mor pe stradă”, mai spune gazda oamenilor fără adăpost.
Aşa că s-a dus la spitalul de la Oradea și s-a întors cu patru oameni fără adăpost, pe care medicii îi cazaseră peste iarnă, de milă, în saloane. La opt ani de la începutul misiunii pe care singur şi-a asumat-o, Viorel Paşca are acum grijă de 127 de suflete. Solidaritatea lui a impresionat lumea. A primit donaţii mai multe case pentru a-i găzdui pe cei fără noroc. Chiar şi o televiziune din Olanda i-a oferit sprijin. Iar rudele şi apropiaţii îl ajută în fiecare lună cu ce pot.
„Tata ne dădea făină pentru că avea pământ, avea grâu, ne dădea ouă, carne, un prieten a început să ne dea bani”, spune Viorel Pașca.
Fermierul este acum prieten şi binefăcător pentru cei cu care soarta a fost nemiloasă. Margareta Vasilovici, o fostă contabilă, trăieşte în căminul lui Viorel Paşca de doi ani. Fermierul a găsit-o pe străzi, cu o poveste impresionantă. A vândut casa pe care a avut-o, dar...
„Am vândut ca să ajungă și la copii, dar cineva ne-a prostit și ne-am făcut de minune că am rămas și fără casă, fără nimic”, își amintește Margareta Vasilovici.
Fermierul este un binefăcător nu doar pentru doar pentru cei cărora le oferă adăpost. Viorel Paşca le-a dat un loc de muncă şi localnicilor. Trei menajere, două bucătărese şi o asistentă se ocupă zilnic de pensionarii lui.
„Azi vom avea la prânz orez cu legume, tocăniță de ficat și salată”, spune Anamaria Pater, bucătăreasă.
Viorel Paşca are un proiect ambiţios acum. Îşi doreşte ca oamenii nimănui să aibă din nou familii. Măcar adoptive. Cei care îi adoptă pe bătrâni nu trebuie să îi ia acasă ci doar să vină o dată la două săptămâni și să stea de vorbă cu ei, să povestească, să râdă, să îi asculte și să le strângă mâna.