Tudorel Butoi, psiholog criminalist, despre adopții: „Domnule, terminați șandramaua asta!”
Două cazuri de mare emoție fac înconjurul României de mai multe zile: adopția Sorinei, fetița din Baia de Aramă, și mama care și-a omorât în bătaie copilul de 9 ani și despre care aflăm, mai nou, că avea probleme și era în atenția medicilor, dar autoritățile n-au făcut nimic. Dacă s-ar fi gândit la copii autoritățile, nu cumva cele două cazuri ar fi arătat altfel?
Profesorul universitar dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, a oferit în emisiunea „Jurnalul de Seară” de la Digi24 comentarii, explicații și răspunsuri la cazurile de violență, fizică sau psihică, ce au șocat în ultimele zile societatea românească.
Ființa umană îi are în ea și pe dracu, și pe Dumnezeu, iar în disputa asta dintre ei învinge - de destul de multe ori - răul, spune Tudorel Butoi. În opinia sa, aceste cazuri puteau fi preîntâmpinate. De ce nu s-a întâmplat aceasta? Pentru că nu avem repere după care familiile să-și dirijeze conduitele, comportamentele. Care e legea sănătății mintale în această țară? Ce facem cu bolnavul psihic în această țară? „Să ne răspundă oamenii politici!”, lansează provocarea profesorul.
„Noi îi alegem pe-ăștia după vrăjeala pe care o au!”
„Nu le propunem de o grămadă de timp să se realizeze campusuri preventiv-protective pentru bolnavii psihic periculoși? Trebuie și ei adunați, spălați, îngrijiți, pieptănați, tratați și mai ales știuți. Nu vorbim de pușcării sau aziluri, ci de campusuri în care pot fi ajutați și vizitați de rude, pot să aibă îndeletniciri sub supravegherea psihologilor și asistenților medicali, dar nu mai există afară, pentru că dacă el există afară, se întâlnește cu provocările care îi scurtcircuitează algoritmii normalului și devine violent, distruge, ucide, se sinucide; în carcasa lui fiziologică are o minte haotică”, a explicat Tudorel Butoi.
„Noi ne alegem primarii, consilierii, deputații și senatorii. Gândiți-vă pe cine veți alege! Dacă alegeți un tăntălău, care nici nu-mi înțelege limbajul, sau un dezinteresat sau un corupt, ăla n-are treabă cu noi, cu oamenii de știință. Noi ne expunem punctele noastre de vedere, dar noi nu suntem parlamentul, nici deputații. Acolo sunt cei pe care i-am ales. După ce i-am ales? Ne-am îndepărtat de Scriptură, care zice: pomul bun se cunoaște după roadele sale. Or, noi îi alegem pe-ăștia după vrăjeala pe care o au, după politicianism, după gelul din păr, după Armani sau ce poartă și după modul vehement și zgomotos în care se manifestă”, a punctat Tudorel Butoi.
Despre adopții: „Domnule, terminați șandramaua asta!”
Comentând cazul Sorinei, Tudorel Butoi a arătat că întreaga premisă pe care este construită acum, la noi, instituția adopției este greșită. „Adopția asta, în condițiile în care este pusă ea astăzi în fapt, este o șandrama, o șușanea, și se bazează pe un sistem juridic normativ neîncăpător. (...) Terminați cu adopția! De ce? Este necorespunzătoare! Și atunci cum facem? Avem aici 50.000 de copii adoptabili, avem aici peste 80.000 de părinți care doresc să adopte acești copii. Bun! În termen de trei luni de zile, prin asistenții sociali și psihologii din DGSAPC-uri, să facem raporturile de compatibilitate între copiii adoptabili și familiile care vor să adopte. După trei luni de zile, copilul trebuie să fie dat familiei adoptatoare!”, arată Tudorel Butoi.
El nu este de acord cu familia-surogat, în care vede doar o formă de risipă a banului public și o întreținere a unei forme de ajutor social. „De ce-mi bagi tu mie o verigă intermediară, care se numește mamă maternală, casă maternală, nu știu ce mai vrei tu pe acolo? Părinți plătiți cu bani!!!... Păi suntem nebuni la cap? Nu știm ce înseamnă sentimente, ce înseamnă interes clar al acestor părinți? Dați de urgență copilul familiei care adoptă, ca să se realizeze veritabile legături afective! Consider, în calitate de profesor și psiholog, că povestea asta cu părinți plătiți, cu mamă maternală, etc trebuie să dispară! Trebuie să dispară și din punct de vedere economic. De ce societatea să împingă bani în această familie artificial creată, verigă intermediară fără sens? Banii ar trebui să se ducă în altă parte, iar familia adoptivă autentică să-și preia sarcinile!” spune Tudorel Butoi.
El a arătat că în acel moment - al încredințării copilului către familia adoptivă - ar trebui să-și intre în adevărata exigență și rol Direcția pentru Protecția Copilului, care, timp de trei ani minimum, ar trebui să facă controale inopinate acasă la familia care se construiește și abia apoi să facă rapoartele finale de compatibilitate autentică. Dar trenarea adopției ani de zile și menținerea copilului într-o familie „de împrumut” îi va crea în cele din urmă acestuia o traumă, pentru că el nu are cum să înțeleagă ce înseamnă tot acest proces. El trebuie să ajungă cât mai repede la adevărata familie, cea adoptivă, a pledat profesorul Butoi.
În ceea ce privește cazul concret al Sorinei, indiferent de ceea ce se va întâmpla, dacă părinții adoptivi sunt de bună-credință și oferă fetiței condiții, copila este încă la o vârstă fragedă, poate fi ușor manipulată și în cele din urmă va uita trauma, dar, atrage atenția profesorul, în subconștient niciodată nu poți ști ce repercusiuni poate avea o astfel de dramă.
Admonestarea, glasul sever și mica corecție - necesare în educația unui copil
„Când s-a interiorizat riposta pe violența în familie, ea a venit cu un scop extraordinar de bine țintit și necesar. Sunt familiile ălora care nu se mai trezesc din băutură, familii cărora le lipsesc discernământul, ca la această nefericită mamă care și-a omorât în bătaie copilul, familiile care trăiesc în mediul interlop și își duc existența din furat, din combinații, din bătălii etc. Aplicarea corecției fizice de manieră hiperbolizată, dăunătoare, copii bătuți, ținuți în lanțuri, schilodiți etc. este o formă inacceptabilă. Familia nu înseamnă așa ceva. Și-n cuibul rândunicii e armonie, mamă devotată și așa mai departe. Deci, acești indivizi trebuie să poată fi identificați, pedepsiți - pedeapsa este prin decăderea din drepturile părintești, ca să ia copilul de sub biciul și bătaia celuialt”, spune profesorul Tudorel Butoi.
Dar, pe de altă parte, această chestiune nu trebuie înghițită nemestecat, atrage el atenția. „Din punctul meu de vedere, din educația unui copil nu trebuie să lipsească admonestarea și mica corecție. Asta înseamnă că un părinte iubitor, cu minte în cap, îi spune Gigelului de doi ani și jumătate: să nu te prind cu degetele la priză, pentru că uite, te vei curenta și se întâmplă nenorociri. Copilul nu are discernământ și se va duce în mod repetat acolo. Admonestarea, glasul sever, atitudinea severă trebuie să existe în corecția copilului, pentru că își formează educativ copilul, prin asemenea chestiuni, interiorizarea de semnal, frâne, temeri de a nu pune mâna, de a nu te juca cu chibritul, cu cuțitul etc. Această interiorizare îl face pe copil să facă un transfer către autoritate mai târziu, să-l respecte pe profesor la școală, să-și respecte părinții, colegii”, a explicat Tudorel Butoi.
Laisser-faire în educația copiilor. Specialiștii suedezi: Culegem roadele primei generații de psihopați
„Cei care vor comenta, că sunt cârcotași de-ăștia, au din punctul meu de vedere nota 2, deoarece, recent, specialiștii suedezi, ca și noi, îngroziți de realitățile cu care se confruntau, scriu negru pe alb: abia acum, după ani, cam după 20 și ceva de ani, culegem roadele primei generații de psihopați. De ce? Ei au promovat în educație politica laisser-faire, să se lase a face:
Ce-ai, mă, cu copilul?! Păi uite, suntem aici, la o masă, la un corp diplomatic, și s-a dus și a urinat pe pomi, acolo. Păi și dacă...? Lasă-l să urineze!
Păi copilul are 3 ani jumate și poartă încă pampers și e plin de fecale. Păi și ce treabă ai cu el? Lasă-l să le poarte!
Dar a aruncat tortul, dar a dat în bunica cu papucul... Lasă-l să facă!
Lăsatul acesta de izbeliște duce în cele din urmă la un copil fără repere. Își pierde frânele, merge haotic, laisser-faire, i se permite orice. Și acum suedezii zic aoleu, ce facem cu laisser-faire-ul ăsta, că acum sunt psihopați. Ce fac? Bat bunicii, fură din casă, nu se duc la școală, se fac infractori”, a explicat Tudorel Butoi.
El spune că admonestarea și mica corecție trebuie să existe ca factori educativi, pentru că numai în felul acesta se poate lucra la nivel de discernământ. Însă este inadmisibil să urli la copil, chiar dacă nu-l atingi cu un deget. Aici apare fenomenul repetitivității - cel care face așa este un tiran și față de soție, și față de alți membri ai familiei. Este un individ cu complexe acute de inferioritate, pe care și le dezvoltă în zona apropiată, pentru că pe aceștia îi are la îndemână. Iar copilul ia elementul negativ și va face și el la fel. Admonestarea trebuie făcută fără a crea trauma, a explicat profesorul Tudorel Butoi.
Din păcate, „intolerabila performanță de la bacalaureat” - arătată de rezultatele de zilele acestea - dovedește că nici școala nu mai are niciun cuvânt de spus și s-a dus în decredibilizare.
„Dacă nu am chestiuni oportune licite, voi găsi chestiuni oportune ilicite: furtul, tâlhăria, vagabondajul, jocurile de noroc, dependențele și toate celelalte. Ființa umană, dacă o ia pe un tronson negativ, inteligența și toată plasticitatea creierului o ajută să fie performer acolo, adică pușcăriașul”, a conchis psihologul criminalist Tudorel Butoi.
Urmăriți-i explicațiile complete în materialul video de mai jos:
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
