Evoluția pieței muncii este influențată foarte mult de eficiența sectorului agricol. Într-o fermă eficientă, munca este prestată de tractoare, combine și alte utilaje operate de un număr mic de angajați. Cum costurile cu forța de muncă sunt mici, într-o astfel de fermă și mâncarea produsă este ieftină. Așa că populația rămâne cu mai mulți bani pentru alte cheltuieli. Își plătește mai ușor ratele pentru locuințe, își cumpără electronice, electrocasnice și ajută astfel întregi sectoare ale economiei.
Un bun exemplu este America. În 1850, jumătate din totalul forței de muncă din Statele Unite lucra în agricultură. În prezent, doar 1% dintre angajați lucrează în ferme. Iar agricultura americană este una foarte dezvoltată și, în același timp, extrem de eficientă. Locul agricultorilor a fost luat de așa-numitele gulere albe, angajați în birouri, la ghișee sau în învățământ, care au ajuns să reprezinte peste 60% din totalul forței de muncă.
România încă este o țară în tranziție din acest punct de vedere. Agricultorii au scăzut atât din punct de vedere numeric, cât și ca procent în totalul oamenilor care muncesc în România. Rămân totuși mai bine de un sfert din totalul populației ocupate. Iar faptul că sunt mai puțini nu înseamnă neapărat că agricultura din România a devenit mult mai eficientă. Mulți dintre cei care apăreau ca muncitori în agricultură după Revoluție își lucrau de fapt propriile parcele și au dispărut din statistici în momentul în care au plecat să lucreze în agricultură în Spania sau Italia. Chiar și așa, în agricultura românească se lucrează în cotinuare foarte mult pe cont propriu, pe suprafețe mici și fără utilaje moderne.
Totuși, tehnologia a avut un impact puternic și asupra forței de muncă din România. În țara noastră statisticile nu trasează limite foarte clare între angajații din servicii, cei din birouri sau pe cei din fabrici. Însă este clar că numărul gulerelor albe este în creștere.
După Revoluție, multinaționalele au intrat în România și au ajuns să genereze 40% din produsul intern brut și să angajeze un sfert din forța de muncă. Nu toți angajații marilor corporații fac muncă de birou. Dacia sau OMV Petrom au mulți oameni care lucrează pe linii de producție sau pe teren, printre sonde. Dar corporatiștii care lucrează în fața unui calculator au de multe ori specializări noi, inexistente pe vremea comunismului. Sunt îndeletniciri care au mult de-a face cu evoluția tehnologiei, care nu se încheie niciodată și care va continua să distrugă locuri de muncă și să creeze unele noi.