Cu toate că România şi Bulgaria sunt state membre ale Uniunii Europene, legislaţia din Marea Britanie discriminează studenţii din România şi Bulgaria. Românca Mădălina Ciobanu, studentă la jurnalism şi relaţii publice în cadrul UWE, face o scurtă analiză a discrepanţelor într-un text publicat în cotidianul The Independent.
Potrivit organismului UK Council for International Student Affairs - UKCISA, România şi Bulgaria se numără printre primele zece state membre UE care furnizează studenţi în învăţământul superior din Marea Britanie. Este vorba de un număr de 4625 studenţi, respectiv 4615 studenţi în anul universitar 2010-2011, poate şi mai mult în viitor. Mulţi dintre ei speră să obţină un loc de muncă pentru a-şi finanţa studiile, care pot dura până la patru ani.
Pentru românii şi bulgarii care nu vin aici la studii, Marea Britanie menţine restricţiile pe piaţa muncii încă un an de acum înainte. Pentru studenţi, lucrurile stau un pic diferit, dar de regulă, studenţii care nu vin de acasă cu surse solide de finanţare „trebuie să îşi abandoneze visele şi să se întoarcă acasă”, scrie Mădălina Ciobanu.
Citeşte şiDaily Mail: „29 de milioane de români vor avea dreptul să se stabilească în Anglia şi să ceară ajutor social”
Birocraţie în exces
„Certificatul de înregistrare” sau „cardul galben” (permis de muncă) le oferă studenţilor posibilitatea să muncească. Aplicanţii trebuie să completeze un formular de 15 pagini, pe care să îl trimită alături de o dovadă a identităţii şi a adresei, declaraţii bancare, dovezi de sponsorizare, o declaraţie în care spun că nu vor deveni o povară pentru statul britanic şi recent introdusele asigurări de sănătate cuprinzătoare. Organismul guvernamental competent se numeşte UK Border Agency - UKBA (în subordinea Ministerului de Interne).
În cele câteva comentarii pro şi contra postate în subsolul articolului, utilizatorul Dacus (cel mai probabil şi el student român) atrage la rândul său atenţia asupra termenilor discriminatorii cu privire la asigurările de sănătate. Astfel, UKBA nu acceptă asigurarea europeană de sănătate EHIC şi îi obligă pe studenţii români şi bulgari să încheie asigurări private. Este o cerinţă la care sudenţii de alte naţionalităţi nu trebuie să se alinieze.
Potrivit site-ului instituţiei, UKBA are ca ţintă „rezolvarea a 99% din aplicaţii în termen de şase luni de la primirea solicitărilor”. O ţintă realistă în urmă cu trei ani, comentează autoarea. „În contextul în care numărul de aplicanţi creşte anual, la fel creşte şi numărul de luni în care studenţii nu beneficiază de acest document. Perioadele de aşteptare actuale par să se fi extins la nouă luni, în multe cazuri, deşi pot varia. Procesul a devenit o loterie, în contextul în care cei norocoşi sau suficient de insistenţi sunt capabili să îşi rezerve întrevederi personale la biroul public de cercetare al UKBA, unde permisul de muncă poate fi eliberat în aceeaşi zi”, se arată în articol.
„Guvernul britanic are în mod clar dreptul de a impune reguli şi reglementări aşa cum consideră de cuviinţă pentru a proteja cetăţenii britanici de valul de imigraţie provenit din ţările Europei de Est. Totuşi, studenţii români şi bulgari au performanţe bune în Marea Britanie, inclusiv la universităţi de top precum Cambridge şi Oxford, şi mulţi susţin că ei ar trebui să beneficieze deplin de statutul lor de cetăţean european”, conchide autoarea Mădălina Ciobanu.
Instituţia guvernamentată UKBA a refuzat să comenteze pe această temă, precizează semnatara.