Știi ce mănânci? Rețeta simplă utilizată de producătorii de fructe și legume bio din România
Goana după o alimentaţie sănătoasă ne expune la riscuri. Un paradox care descrie piaţa românească de fructe şi legume. Fără să ştie, de multe ori, consumatorii pun în farfurie un cocktail de chimicale. Hipermarketurile sunt pline de produse din import, o piaţă pe care organele de control se chinuie să o ţină în frâu, ca să-i ferească pe oameni de legumele şi fructele tratate în exces. Cine nu vrea să intre în acest carusel al aşa-numitelor alimente de carton, merge direct la piaţă, în căutarea gusturilor româneşti autentice. Doar că şi acolo, avertizează specialiştii, avem toate şansele să ne umplem farfuriile cu alte bombe alimentare.
La o oră distanţă de agitaţia Capitalei, Alina Constantinescu a transformat un teren agricol într-o fermă bio cu 25 de soiuri de legume, plante aromatice şi medicinale. De la roşii şi vinete, la ceai şi salate, producţia are o singură reţetă: apă, soare şi îngrăşământ obţinut de la animale, amestecat cu resturi vegetale.
Printre plante, fermierii au aşezat un covor de paie, ca să elimine buruienile.
Acelaşi rol de ierbicid îl are şi rumeguşul, de data aceasta pus între răsadurile de roşii.
„Aici, în solarul acesta am plantat numai roşii de dimensiuni mari care ajung la 1 kilogram, 1 kilogram 200 pe fruct. Aşa sunt roşiile în luna mai, şi aşa este normal să fie, nu roşii ţuguiate, roşii colorate şi puse pe galantar”, afirmă Alina Constantinescu, producător agricultură ecologică.
Roşiile bio au o producţie de trei ori mai mică decât cele convenţionale, dar producătorii compensează cu altceva: plantează busuioc între răsaduri nu doar pentru că roşiile să împrumute din această aromă, dar uleiurile volatile ale busuiocului alungă dăunătorii.
„Aceste tomate, aceste legume nu au viaţă de raft foarte lungă: 2-3 zile şi ele trebuie consumate. În schimb, gustul lor este unul care merită să faci acest efort pentru ele”, adaugă Alina Constantinescu, producător agricultură ecologică.
În jurul fermei bio, producătorii au creat un întreg ecosistem: puii de găină mănâncă tot verdeţuri bio şi albinele sunt folosite pentru polenizare naturală.
La 30 de kilometri de Slănic Prahova, din această fermă pleacă 300 de tone de legume şi verdeţuri bio, în fiecare an. Pe două hectare sunt cultivate deja legume, iar pe alte opt vor fi plantate livezi pentru fructe ecologice. Locul ierbicidului este ţinut de o formulă magică, glumesc producătorii.
Gabriel are 29 de ani şi este student la Agronomie. Face agricultură de 7 ani şi este responsabil de producţie în ferma bio în care mai are doi asociaţi.
„Sistemul este: comanda, avem centre de livrare în parteneriate cu băcănii, cu o brutărie, un magazinaş din Bucureşti. Noi le lăsăm produsele, o să le vedeţi ambalate în pungi de hârtie, cu numele, cu bonul capsat pe ele, iar clienţii vin şi le ridică”, afirmă Gabriel.
Pentru certificare, produsele bio trebuie crescute pe un sol netratat, după o perioadă minimă de conversie de doi ani, adică pământul trebuie să fie curăţat de orice urmă de pesticide.
„Dacă terenul este odihnit, cum se zice, este mai curat de pesticidele care au remanenţă în sol. Întotdeauna se zice în agricultură: un teren nemuncit e mai fertil pentru că de cele mai multe ori felul în care noi oamenii practicăm agricultura distruge solul”, adaugă Gabriel.
În România, doar 28% din suprafaţa agricolă are grad de fertilitate ridicat, spun cercetătorii.
În ferme bio se foloseşte un insecticid natural, cum ar fi extractul de scorţişoară.
„Chiar dacă producţia legumelor bio este la jumătate faţă de cea convenţională, gustul este incomparabil. O să testez acest castravete. E altceva”, relatează Cătălin Bălan, jurnalist Digi24.
„Sunt puţini cei care cumpără produse ecologice. Majoritatea sunt tineri părinţi care brusc au un copil şi îşi dau seama că trebuie să ne gândim la ce mâncăm, mai ales datorită copilului”, spune Gabriel Diaconu, producător agricultură ecologică.
În Elveţia, de exemplu, agricultura ecologică seamănă cu un proiect naţional, în care toate părţile implicate au realizat importanţa unei alimentaţii sănătoase, fără chimicale.
„Am început în anii '90 să ne preocupăm de reziduurile de pesticide care reprezintă o mare problemă. În Elveţia avem o piaţă foarte concentrată, în care sunt doar lanţuri de magazine. Preocuparea a fost preluată de retaileri care au popularizat-o, consumatorii au reacţionat bine şi s-a dezvoltat tot mai mult. Agricultura organică forţează în acest fel evoluţia agriculturii convenţionale”, spune Laurent Vonwiller, consultant Asociaţia Producătorilor Bio, Elveţia.
Cea mai mare pondere a terenurilor agricole ecologice raportată la suprafeţele agricole, este în Liechtenstein, cu 38%, Austria cu 22% şi Elveţia cu 16%. În România, interesul autorităţilor este doar la nivel de declaraţii.
„Foarte puţin. 1%, 1,3% din totalul producţiei agricole este ecologic. Restul e convenţional. Suntem printre cele mai slabe ţări cu intensitate ecologică”, spune Costin Lianu, director centru de export produse Bio.
„Da, suprafaţa e destul de mică (n.r. - în comparaţie cu alte ţări), eu spun că suprafaţa este destul de mare pentru ţară, ca să facem producţie ecologică”, declară Petre Daea, ministrul Agriculturii.
În Europa sunt 14 milioane de hectare de teren ecologic. Spania conduce acest top, cu peste 2 milioane de hectare, urmată de Italia cu 1,8 milioane şi Franţa cu 1,5 milioane. În cazul acestor ţări, creşterea este de peste 200.000 de hectare ecologice anual. Suprafaţa care apare în dreptul României include 500.000 de hectare de păşuni şi doar 300.000 de hectare de teren arabil.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
