„Cântau lăutarii, jucau fetele cu băieții, a fost o frumusețe pe timpurile alea... Acum uite ce pustietate a rămas.”, își amintește o localnică din satul Boia.
Amintirile sunt tot ce le-a ramas oamenilor din satul Boia, judetul Gorj. Șapte oameni, care trăiesc în trei case. Într-o aşa pustietate, nimic nu e simplu. Până şi apa trebuie adusă de departe, de la o jumătate de kilometru. Totuşi, oamenii nu se plâng.
„Dacă spunem că e rău ne dă cineva ceva? Nu are cine să te ajute cu nimic. Tăcem și îi dăm înainte așa cât putem.”, spune un localnic.
Primii locuitori s-au aşezat aici în 1615.
Petre Guşiţă, primar: „Se instalau cât mai sus pentru a fi feriți de pericole. Erau războaie care puneau o amprentă grea pe acele comunități. Ulterior au început să se tragă cât mai aproape de râuri, pe vatra albiei, unde s-au ridicat noi locuințe.”
În ciuda problemelor, la jumătatea secolului trecut, la Boia trăiau 80 de familii.
O punte reprezenta, până în 2010, singura cale de acces către satul Boia. Fie că voiau să meargă la serviciu, la școala, la medic sau să cumpere ceva, cu toții treceau pe aici. Puntea reprezintă unul dintre motivele pentru care satul este pustiu acum.
În 2010 s-a construit un pod. Dar a fost prea târziu. Oamenii plecaseră deja. În plus, cătunul din Gorj pare că a rămas încremenit în timp, undeva acum 100 de ani: nu există magazin, dispensar sau şcoală. Locuitorii se tem că în curând şi numele ar putea fi şters de pe hartă.