România ar putea avea centre integrate pentru victimele violenței sexuale 

 Victimele violenței sexuale sunt cu un pas mai aproape de a beneficia de centre integrate de urgență. Convenția de la Istanbul, al cărei scop este prevenirea agresiunilor, protecția victimelor și trimiterea în judecată a agresorilor, urmează să fie ratificată în termen de o lună. Totuși, prevederile Convenției pot fi aplicate în România după trei luni de la depunerea documentului la Secretarul General al Consiliului Europei, iar construcția centrelor ar putea dura ani de zile.

Foto: Rețeaua „Rupem tăcerea împotriva violenței sexuale” 

 Anunțul a fost făcut de reprezentanta Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse (ANES), Monalisa Cîrstea, la conferința „Violența sexuală: provocări și soluții în contextul ratificării Convenției de la Istanbul”.

„Sperăm că vom reuși să ducem la bun sfârșit acest demers. Este un proiect îndrăzneț, un proiect de țară. Ratificarea Convenției este un răspuns ferm și un angajament al Guvernului român și vom reuși să o implementăm. Cu fiecare ratificare a unui stat suveran se mai pune o piatră de temelie la inviolabilitatea drepturilor femeilor”, a precizat reprezentanta ANES.

Convenția de la Istanbul, ratificată de 20 de țări 

Convenția de la Istanbul a fost adoptată de Turcia în mai 2011, iar de atunci a fost ratificată de 20 de țări din Europa, ultimul fiind San Marino în luna ianuarie a acestui an. Este primul instrument legal care țintește spre combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice din Europa. De asemenea, este cel mai complet document din lume pe acest subiect, care a stabilit noi standarde în privința combaterii violenței împotriva femeilor.

În România 600.000 de femei sunt victime ale violenței sexuale, însă mai puțin de jumătate din aceste cazuri sunt raportate. ONG-urile din rețeaua „Rupem tăcerea privind violența sexuală” atrag atenția că acest lucru se întâmplă deoarece România nu are o legislație adaptată violenței de gen și nici servicii specializate pentru victimele agresiunii sexuale. Soluția ar fi crearea unor centre integrate de urgență, special destinate persoanelor care au suferit o agresiune sexuală. Convenţia de la Istanbul a fost semnată, la 27 iunie 2014, din partea României, de către Rovana Plumb, ministrul Muncii la acea dată. Camera Deputaților a adoptat la 18 noiembrie 2015 legea de ratificare a Convenției de la Istanbul.

La conferința de marți au participat specialiști din România și din Consiliul Europei, care au discutat despre importanța unei legislații adaptate pentru combaterea violenței împotriva femeilor și a centrelor integrate de urgență. De asemenea, sunt necesare o linie telefonică națională și adăposturi pentru victimele violenței sexuale. Toate aceste măsuri trebuie implementate odată cu ratificarea Convenției de la Istanbul.

După ce Convenția a intrat în vigoare a fost înființat un organism, Grupul de experți în intervenția contra violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (GREVIO), care să monitorizeze dacă prevederile sale sunt implementate de țările care o ratifică. Astfel, Rosa Logar, vicepreședintele GREVIO, a precizat că odată cu adoptarea legii, România trebuie să facă un efort bugetar pentru a implementa prevederile sale în toate județele țării și în Capitală.

Acest lucru presupune înființarea de adăposturi special destinate victimelor violenței sexuale, o linie telefonică națională de urgență, servicii de asistență juridică și consiliere psihologică pentru victime, protecție și sprijin pentru victimele și martorii violenței împotriva femeilor.

„E o investiție în societatea noastră, în sănătatea și în familiile noastre”, a spus Rosa Logar.

De asemenea, vicepreședintele GRIEVO a subliniat că rata de raportare a violenței sexuale în mod special este foarte scăzută în toată Europa, nu doar în România, și a precizat că prin păstrarea anonimității victimei gradul de raportare poate crește.

Centre de servicii integrate de urgență pentru victimele violenței sexuale

ONG-urile din rețeaua „Rupem tăcerea despre violența sexuală” au subliniat importanța unor centre de urgență integrată. În acest moment, victima unui viol ajunge să vorbească cu până la nouă specialiști despre ceea ce i s-a întâmplat. În prezent situația stă în felul următor: victima unui viol merge mai întâi la spital unde are nevoie de asistență medicală, contracepție de urgență, testare pentru boli, pe urmă trebuie să depună plângere la poliție, după acest pas are nevoie să obțină un certificat medico-legal care este contracost, dacă are nevoie de terapie trebuie să meargă la o clinică de psihiatrie sau la un cabinet privat, iar pentru a primi ajutor public judiciar și desppgubiri trebuie să fie informată la timp și să depună o cerere la judecătorie.

Nu toate spitalele asigură toate serviciile menționate sau au un protocol în acest sens și certificatul medico-legal trebuie obținut în primele 24 de ore după viol.

Ceea ce ONG-urile propun, iar după ratificarea Convenție ar fi posibil, este înființarea unui centru de servicii integrate de urgență în spitale, unde victima unui viol ar putea primi tratament și asistență medicală și probele biologice ar putea fi colectate. De asemenea, tot aici ar putea vorbi cu un polițist pentru a afla despre opțiunile ei juridice și ar putea discuta cu un psiholog despre trauma suferită.

Organizațiile membre ale rețelei au lansat petiția „Vrem centre integrate de urgență pentru victimele violenței sexuale!”. Petiția poate fi accesată la acest link: http://facem.de-clic.ro/rupem_tacerea 

Reprezentanta Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen (A.L.E.G), Camelia Proca, a atras atenția că ONG-urile trebuie să facă parte din serviciile de intervenție în cazul victimelor.

„ONG-urile oferă susținere, nu doar asistență. De asemenea, ONG-urile au mai puțină birocrație, nu țin cont de dovezi și de acte, reduc incicdența revictimizării secundare. Nu este treaba noastră să stabilim ce s-a întâmplat, acest lucru îl va face Justiția”, a precizat Camelia Proca.

În urma proiectului-pilot „Corpul meu îmi aparține” pentru victimele violenței sexuale, Camelia Proca a constatat că acest gen de violență nu este raportat de cele mai multe ori de teamă sau rușine.

„Vor să fie ascultate, fără să fie judecate și fără să fie presate să acționeze în vreun fel. Serviciile de asistență nu trebuie condiționate de acționarea în judecată”, a precizat Camelia Proca.

Astfel, reprezentanta A.L.E.G. a elaborat un ghid de conduită pentru angajații din centrele integrate de urgențe sau din adăposturile pentru victimele violenței sexuale: să abordeze sensibil aceste cazuri, să nu blameze victimele, să se concentreze pe victimă și pe nevoile ei, să ofere servicii confidențiale pe bază de anonimitate dacă este cazul.