Curajul poartă un nume: Arian. Puștiul face înot de performanță și a ajuns printre cei mai buni în doar un an și jumătate. S-a îndrăgostit de apă într-un moment de cumpănă, dar i-a plăcut atât de mult încât astăzi nu se mai vede făcând altceva. Când avea 10 ani, Arian și-a pierdut piciorul stâng în urma unui accident, în timpul unui joc de rugby. O lovitură nefastă și erorile medicale au dus la amputare. Optimismul din ochii băiatului este, însă, dezarmant. La fel și modestia, atunci când vorbește despre realizările lui.
„Eu mă văd ca orice altă persoană normală care face un sport de performanță, nu văd ceva special în mine neapărat, doar probabil mai multă ambiție”, mărturisește Arian.
În urmă cu aproape doi ani, Arian Notrețu intra pentru prima oară în bazin. Puștiul și-a pierdut piciorul într-un accident, pe când avea 10 ani.
Apoi, la prima competiție internațională, Trofeul Prolemaida 2017, desfășurat în Grecia, Arian a adus României două medalii de aur și două de argint. A luat locul 1 la probele de 100 de metri și la 400 de metri spate și locul al doilea la probele de 50 de metri și 100 de metri liber. Acesta a fost doar începutul.
Băiatul consideră că cea mai importantă competiție de până acum a fost cea din Italia, la care a reușit să ia locul 6 european, la proba de 100 de metri spate. La Campionatul European Paralimpic, media de vârstă a fost de 15 ani.
„Cei de afară sunt de la 15-16 ani-17, la juniori. Iar el anul ăsta face 13 ani și trebuie să se lupte cu ăia. Nu-i nimic, ne luptăm”, spune încrezător antrenorul Daniel Nistoroiu.
Arian are însă planuri mărețe. Și șanse mari să le ducă la bun sfârșit. Se antrenează pentru Jocurile Paralimpice de la Tokyo, din 2020.
„Deocamdată următorul meu obiectiv este să ajung să mă calific la jocurile olimpice și să reprezint România”, spune băiatul.
„Mai are doi ani de muncă, în care să se califice în jocurile paralimpice de la Tokyo. Cred că va reuși”, spune antrenorul.
A făcut sport de când se știe, dar a învățat să înoate în momentele în care se acomoda cu noua lui viață. Înotul a fost mai întâi o formă de terapie. Apoi, a devenit totul.
„Am făcut și handbal, și tenis, karate, fotbal, cred c-am făcut mai toate sporturile, mai puțin pe cele de iarnă. În special m-a atras înotul, deoarece îmi oferă anumite sentimente în anumite momente. De fericire când îmi ating timpii, de tristețe când nu reușesc să-mi... să-mi fac un nou record”, mărturisește Arian.
Băiatul merge la școală, la antrenamente, își face timp pentru teme și nu se plânge nicio secundă.
„Mă trezesc dimineața, am antrenament până la ora 7, mă întorc acasă, mănânc, mă duc la școală, uneori am și un antrenament de la ora 3, dacă nu am, mă întorc la ora 6 de la școală și seara probabil am meditații sau orice altceva, îmi pregătesc temele pentru a doua zi și mă culc, deoarece a doua zi o iau de la capăt”, explică Arian cum arată o zi de muncă pentru el.
„La prima vedere, e foarte matur, dup-aia găsim în el un copil. E foarte ambițios. Câteodată el mă împinge de la spate să merg mai departe”, spune antrenorul Daniel Nistoroiu.
Puștiul este unul dintre cei trei eroi paralimpici ai campaniei „Nicio scuză”, născută din dorința de a-i determina pe oameni să facă mișcare. Cele mai recente statistici arată că doar 6% dintre români fac sport cu regularitate, iar 61% deloc.
„Te ajută să fii mult mai punctual, să fii mult mai deschis în tot ceea ce faci, să pui mult mai mult suflet. În general asta face sportul”, spune Arian.
Citiți și: Voința de fier a unui băiat cu un picior amputat