Poate fi oprită violența împotriva femeilor? Patru ambasadori vorbesc despre experiențele din țările lor
În secolul tehnologiei sofisticate în care omenirea s-a depăşit pe ea însăşi, încă tolerăm un comportament primitiv: violenţa. Cel mai puternic se impune cu forţa, umilirea este o practică încă funcţională, abuzul de orice fel este acceptat. Violenţa împotriva femeilor este un fenomen care trebuie eliminat la nivel mondial. Suntem toţi la fel de vinovaţi atunci când ne facem că nu vedem răul de lângă noi. Femeile ajung să fie ucise şi torturate chiar de partenerii lor de viaţă, iar situaţia devine tot mai gravă în toată lumea. Reprezentanţii a patru dintre cele mai dezvoltate state din Europa, ambasadorii Franţei, Spaniei, Suediei şi Germaniei au vorbit deschis la „Pașaport diplomatic” despre cât de gravă este problema violenţei împotriva femeilor în ţările lor.
Franța. Cu cât urcăm mai sus în clasele sociale, cu atât fenomenul e mai ascuns și ignorat
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Subiectul acestei emisiuni „Paşaport diplomatic” este propunerea dvs. Vorbim despre violenţa împotriva femeilor, care este o problemă mondială. Care este situaţia în Franţa?
Michele Ramis, ambasadorul Franţei în România: Franţa e afectată de fenomentul violenţei împotriva femeilor ca multe alte ţări din lume, pentru că este o problemă generală. Este întotdeauna dificil să dăm statistici despre violenţe, pentru că unele dintre ele sunt ascunse, nu se fac plângeri. Şi de multe ori ne dăm seama de amploarea problemei când deja situaţia este foarte gravă. Ceea ce ştim este că 80% din violenţe au loc acasă, deci din păcate ele sunt comise de soţi sau de partener. Noi avem o rată de omucideri ridicată, mai exact în rândul femeilor. În medie sunt ucise 150 de femei pe an de către parteneri sau foştii soţi, adică o femeie la 2-3 zile. Asta se întâmplă de obicei înainte de despărţire. Deci, avem violenţă care se manifestă la nivelul tuturor claselor sociale, nu este vorba că s-ar concentra în clasele defavorizate. Aş spune că dimpotrivă, cu cât urcăm mai sus în clasele sociale, cu atât fenomenul este mai ascuns şi mai ignorat. Deci suntem ca majoritatea ţărilor lumii, afectaţi de acest fenomen.
Cristina Cileacu: Dar de ce se întâmplă aşa, cum spuneţi...
Michele Ramis: Pentru că nu avem curajul să denunţăm autorul dacă suntem într-un mediu social favorizat. Ne temem pentru reputaţie, ne temem de consecinţele sociale, de scandal. Aş spune că femeile din zonele favorizate sunt într-un pericol mai mare decât cele dintr-un mediu defavorizat.
Cristina Cileacu: Există deja soluţii care funcţionează în Franţa?
Michele Ramis: Da, sunt. Aş spune că suntem tocmai într-un moment de derulare a unui proces care a început pe 3 septembrie şi durează până pe 27 noiembrie, adică o serie de dezbateri despre violenţenţa în familie. Este un proces de consultare, de schimb de idei, de elaborare de soluţii care a marcat cu adevărat o mobilizare în Franţa pentru a face problema cunoscută. Existau deja soluţii, dar măsurile nu au fost eficiente în rezolvarea problemei. Guvernul a decis să accelereze lucrurile şi să consulte întreaga societate, statul, partenerii societăţii civile, sectorul medical şi juridic, pentru a găsi noi propuneri.
Este adevărat, avem deja metode de a ţine departe agresorii, de separare conjugală, brăţări electronice pentru a uşura depunerea de plângeri în comisariate, de a transmite semnale online în orice moment. Avem de asemenea măsuri de protecţie a victimelor, linii telefonice pentru caz de pericol, avem în funcţiune un număr de telefon - 3919 pe care îl putem apela în orice moment dacă o femeie se află în pericol. Deci, avem soluţii pentru gestionarea problemei, dar suntem conştienţi că trebuie să lucrăm la prevenţie, educaţie.
În acest moment se află în desfăşurare o mare campanie de mobilizare pentru a conştientiza acest fenomen printre femeile care nici măcar nu ştiu că sunt victime, pentru că sunt situaţii când nu ne dăm seama că suntem victime. Chiar şi printre tineri trebuie să răspândim cultura non-violenţei, pentru că din păcate încă mai credem că violenţa soţului sau al partenerului e ceva ce trebuie să acceptăm, să tolerăm, dar nu este aşa.
Cristina Cileacu: Dar acest tip de educaţie se predă la şcoală?
Michele Ramis: Da, este şi în şcoli dar este o campanie de mobilizare generală. Poate că propunerile care se vor finaliza pe 25 noiembrie vor conţine şi recomandări pentru programa şcolară. Cred că este o idee bună ca programele de educaţie civilă, cele de educaţie civică, de educaţie sexuală să fie o educaţie de non-violenţă printre femei, pentru că doar printr-o educaţie începută foarte devreme vom putea pune capăt acestei paradigme, de a considera firesc ca o femeie să fie nevoită să accepte violenţa din partea partenerului ei sau a fostului partener.
Spania. Aproape 1.000 de femei ucise de partenerii lor
Cristina Cileacu: Vorbim despre violenţa împotriva femeilor şi acest subiect este abordat mai mult în ultima vreme, în ultimii ani, să spunem, dar este încă departe de a fi rezolvat. Care este situaţia în Spania în cazul aceste probleme a violenţei împotriva femeilor?
Manuel Parada, ambasadorul Spaniei la București: Aş vrea să încep prin a vă da câteva cifre care vor arâta unde se situează Spania în cazul acestei probleme. În ultimii 15 ani, 928 de femei au fost ucise de soţii lor, de parteneri sau iubiţi.
Până la finalul lui 2017, mai mult de 27.000 de femei din Spania au fost puse sub protecţia poliţiei, într-un cadru de lucru al unui sistem general care urmăreşte cazurile care au legătură cu violenţa de gen. Cifrele acestea sunt chiar impresionante, arată magnitudinea problemei în Spania.
În acest an, 2019, între ianuarie şi octombrie, 47 de femei au fost ucise, şi-au pierdut viaţa, în Spania, ca rezultat al violenţei de gen.
Aceste cifre sunt şocante, dar arată ceva mai şocant decât atât. Dacă ne uităm la alte ţări europene, cum ar fi Germania, Franţa, ţările nordice, din păcate, situaţia nu este mai bună. Asta înseamnă că este o epidemie generală, înseamnă că toţi suntem vinovaţi, că nu facem destul.
Cristina Cileacu: Ce soluţii funcţionează, dacă funcţionează, în Spania?
Manuel Parada: După părerea mea, nu sunt soluţii simple la această problemă, dar putem face diverse lucruri şi avem datoria să venim cu sugestii şi soluţii. În primul rând, trebuie să continuăm să punem presiune pe autorităţile publice să aloce resurse umane şi materiale, resurse financiare pentru a lupta împotriva violenţei împotriva femeilor. Mă gândesc la judecători dedicaţi, tribunale speciale, care să investigheze abuzurile asupra drepturilor omului în cazul femeilor.
Trebuie să încurajăm femeile să reclame abuzurile. Dar, ca să poată face asta, trebuie să ne asigurăm că acele femei şi copiii lor sunt în siguranţă. Personal cred că factorul-cheie aici este educaţia. Trebuie să ne educăm copiii, de la cele mai fragede vârste, de la începutul educaţiei lor, că toate fiinţele umane sunt egale, că femeile nu trebuie să fie supuse violenţelor şi că femeile nu pot avea drepturi mai puţine decât bărbaţii, doar pentru simplul fapt că ele sunt femei. Trebuie să ne învăţăm copiii că violenţa împotriva femeilor este incompatibilă cu democraţia.
Suedia. Linie telefonică de ajutor pentru bărbați
Cristina Cileacu: Discutăm despre un subiect care, să spunem, în viziunea unui român ar fi mai puţin legată de Suedia. Privim Suedia, una dintre ţările nordice, ca un loc unde oamenii sunt de regulă mai fericiţi decât în restul lumii. Iar o problemă precum violenţa împotriva femeilor pare nepotrivită într-o ţară precum Suedia. Cum este în realitate?
Therese Hyden, ambasadorul Suediei la București: Violenţa împotriva femeilor, violenţa domestică este o problemă care se întâmplă oriunde în lume. Se întâmplă şi în Suedia şi este o problemă de asemenea şi în Suedia. De fapt, în Suedia este o interpretare vastă a ceea ce este considerat violenţă domestică. Nu înseamnă că o femeie trebuie să fie bătută foarte tare, ca să fie nevoită să meargă la spital, pentru ca asta să fie considerat violenţă domestică.
Pot fi violenţă sau abuz mai puţin grave, poate fi abuz psihic, poate fi abuz sexual, dar este tot violenţă domestică. Încă, una din patru femei din Suedia spune că a experimentat violenţă în cadrul relaţiei în care sunt şi în fiecare an, cam 13 femei sunt ucise în Suedia din cauza violenţei domestice. Statisticile sunt complicate, pentru că definiţia şi pragul violenţei sunt diferite. Aceasta este o problemă. Altă problemă este faptul că nu se reclamă tot. Multe femei pur şi simplu nu vor merge la poliţie sau nu vor vorbi cu autorităţile sociale despre aceste chestiuni.
Cristina Cileacu: Care sunt cauzele care duc la acest tip de probleme, mai ales, cum am spus, în Suedia, unde oamenii au o viaţă mai bună decât cei din restul lumii?
Therese Hyden: Aş spune că motivele sunt aceleaşi peste tot în lume. Violenţa este un fel de a impune control şi putere asupra unei alte persoane, este o metodă de a ameninţa o altă persoană şi se întâmplă oriunde în lume. Sunt şi alte chestiuni legate de acestea, unul poate fi faptul că violenţa ar putea fi parte din ideea şi stereotipul a ceea ce înseamnă să fii bărbat şi al masculinităţii. Aceste stereotipuri sunt pur şi simplu dăunătoare. Trebuie să fie discutate şi schimbate. Dar pot fi şi alte motive, cum ar fi boala, dependenţele, vulnerabilitatea. Aceştia sunt factori care evident că nu pot fi folosiţi niciodată drept scuză pentru violenţă, dar sunt factori cu care se poate lucra pentru a evita aceste violenţe care au loc.
Cristina Cileacu: Ce gen de măsuri, ce gen de soluţii are ţara dvs pentru aceste problemă a violenţei împotriva femeilor? Şi ce funcţionează de fapt?
Therese Hyden: În Suedia se pune mult accentul pe prevenţie, pe faptul de a fi mai degrabă proactivi, decât reactivi. Şi mai este şi un accent pus pe educaţie, pe implicarea bărbaţilor şi băieţilor în discuţii despre violenţă, toleranţă, egalitate de gen, dar este o discuţie şi despre stereotipuri, ce înseamnă să fii bărbat şi ce este masculinitatea. Iar guvernul suedez a adăugat deja din acest an mai mulţi bani pentru a combate şi preveni violenţa împotriva femeilor. Premierul Suediei susţine puternic această muncă şi ce s-a făcut de pildă până acum a fost să ajutăm la protejarea persoanelor cu adevărat vulnerabile, în mod special femeile tinere aflate în situaţii sociale vulnerabile. Un alt exemplu este că avem o linie telefonică de ajutor pentru bărbaţii care vor să scape de obiceiurile rele de a abuza femeile cu care au relaţii.
Germania. NU înseamnă NU
Cristina Cileacu: Ambasadorul Germaniei, vorbim şi cu dvs despre violenţă şi de regulă, violenţa împotriva femeilor se întâmplă acasă. Este „acasă” sigur în Germania pentru femei?
Cord Meier-Klodt, ambasador Germania: Aş vrea să spun în primul rând, bineînţeles şi în ţara noastră, precum şi în toate celelalte ţări, „acasă” este şi ar trebui să fie refugiul sigur pentru orice tip de familie, în variantele ei moderne pe care le avem acum în societăţile noastre moderne. Acestea fiind spuse, devenim tot mai conştienţi că violenţa domestică sau violenţa în cadrul domestic este o problemă nu doar pentru anumite zone sfâşiate de război sau societăţi aflate în conflict, dar la propriu în fiecare societate, chiar în mijlocul Europei, mai mare sau mai mică, în orice cultură, ceva ce se aplică oricărei grupe de vârstă, este o problemă de care chiar trebuie să ne ocupăm. Statisticile arată că aproape un sfert, şi se aplică în special femeilor, un sfert din femeile din societăţile noastre au fost victimele unui anume gen de violenţă, la un moment dat. Poate că cele mai multe cazuri nu sunt foarte grave, deşi sunt şi din acestea, dar cred că această cifră ne spune destul cât să avem o idee clară despre nevoia de a face ceva legat de violenţa domestică şi cum am spus, când spunem violenţă domestică, 80% implică femeile.
Cristina Cileacu: Ce funcţionează în Germania dacă vorbim despre rezolvarea acestui gen de probleme, pentru că fiecare ţară are soluţia ei, dar vedem că problema încă persistă, deci nu este suficient. Ce funcţionează în Germania?
Cord Meier-Klodt: În primul rând, ceea ce a funcţionat deja este conştientizarea de către politicile publice. Problema trebuie recunoscută mai întâi şi asta a fost timp de mulţi ani cea mai mare problemă, pentru că dacă vorbim despre sfera personală, este o cifră neoficială, sunt multe lucruri care se întâmplă şi nu sunt niciodată reclamate şi rata lor este încă foarte mare. Deci primul lucru şi cred că asta s-a întâmplat deja cu succes în Germania este să se anunţe în spaţiul public. Se menţionează proeminent violenţa împotriva femeilor în contractul de coaliţie făcut de partidele de la guvernare şi asta a avut multă vizibilitate încă din prima zi de guvernare. Apoi sunt foarte multe măsuri concrete care au loc între timp: campanii de conştientizare în toată Germania, o nouă reţea de adăposturi pentru femeile şi copiii care au nevoie, o linie telefonică non-stop pentru cazurile urgente, nu doar în limba germană, ci în 18 limbi diferite, pentru că noi suntem de asemenea o societate multiculturală şi s-au făcut şi paşi foarte concreţi la nivel legal. De exemplu, în ceea ce priveşte violenţele sexuale, unde foarte des părţile implicate dispută asupra faptului dacă a fost sau nu consimţit actul sau dacă a fost într-adevăr un act de violenţă. Aceste măsuri noi merg sub sloganul NU înseamnă NU, iar acest lucru face victimele să îşi obţină drepturile cu mai multă uşurinţă. La fel şi în cazul disputelor legale de genul: dacă a fost o discuţie şi este clar cine este autorul faptei şi cine este victima, victima rămâne în casă şi făptaşul se mută.
Cristina Cileacu: În fiecare zi, în lume, avem câte o zi internaţională pentru ceva. De ce este important să avem o zi internaţională de Eliminare a Violenţelor Împotriva Femeilor?
Clod Meier-Klodt: Conştientizarea este probabil chestiunea numărul unu. O dată ce este marcat clar că este o problemă, nu doar în anumite zone de război, ci în fiecare dintre societăţile noastre, unde, într-un fel sau altul este o problemă pe care nu o putem neglija, dar totuşi este deseori trecută cu vederea sau nu este recunoscută ca atare, cred că măsurile care ajută această conştientizare sunt foarte necesare.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
