Părintele Necula: Avem nevoie de lideri în profesiile lor. Să ne creştem politicienii

Părintele pr. Prof. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" din Sibiu a vorbit la Jurnalul de Seară despre omenie, credinţă, educaţie şi bunătate.

Vinul spumant, tot mai cumpărat de români în ultimii ani

Concurență mare la rezidențiat. Jumătate dintre candidați vor ajunge șomeri

Un bărbat turc a fost arestat în Calafat, după ce polițiștii de frontieră au descoperit 10 pistoale în camionul pe care îl conducea

Decizie disperată printre crescători: din cauza secetei, oamenii își vând animalele pe capete

Istoria poștei, de la scrisori trimise cu diligența la e-mail

Primarul din Constanța cere controale în 5 școli, pentru a verifica vizele de flotant

Noi informații cutremurătoare în cazul băiatului mort la spitalul din Târgu-Jiu

Postul Crăciunului a devenit un lux. Cu cât s-au scumpit legumele față de anul trecut

Meteorologii anunță vreme caldă

• Cred că politicienii au nevoie de mai multă rugăciune. Toată clasa politică are nevoia de rugăciunea multă a poporului, ca să înţeleagă că are un popor obosit de răutate, indiferent din ce coloratura politică sunt. Au nevoie să înţeleagă că nu sunt unde sunt doar pentru interesul lor personal.
• Să ne educăm copiii. E un popor care aşteaptă binele, obosit de răutate si jumătăţi de măsură. Ei (politicienii - n.r.) trebuie să înţeleagă că nu sunt unde sunt unde sunt doar pentru binele lor. Trebuie să ne rugăm mai mult şi mai atent.
• O luăm pe scurtătură când e vorba de morală, e un moment bun să încercăm să naştem o generaţie nouă de copii. Care oricând poartă cu sine forţa de a mai crea un 1 Decembrie. M-am întrebat cine i-a crescut pe ai noştri la 1 Decembrie 1981, am remarcat că toată comunitatea îşi creştea copiii.
• Cred că educaţia are nevoie de noi toţi. În fiecare linie se pot naşte genii, cert e că avem nevoie de lideri în profesiile lor. Avem nevoie de lideri. E important să învăţăm să fim oameni. Cultura civică nu se învaţă din manuale, ci din viaţa de zi cu zi, din atomul de omenie care se transferă la marea comunitate.
• E o epocă grea pentru toate virtuţile, pentru dragoste, nădejde, credinţă, dar şi pentru necredinţă, că au aşa mult de lucru, cred că sunt disperaţi.
• Istoria poporului nostru nu e o istorie de softuri, ci o istorie de hard pe care s-au construit câteva softuri de valoare.
• Ţara e scuturată de lipsa de nedăjde, pentru că sunt mişcări dintr-o parte în alta. Adevărul e unui singur. Noi ne căutăm dreptatea. Este un cântec al dreptăţii personale, de a impune adevărul personal ca dreptate naţională. Este atacată credinţa, dar oamenii sunt plini de încredere. Lumea are nevoie de a reîncărca încrederea, prea des privim de sus lucrurile. Încrederea înseamnă să recunoşti că Dumnezeu are încredere în tine.
• În ciuda aparenţelor şi raportărilor, cred în educatorul român, este dăruit să facă ceea ce noi nu suntem în stare.
  Cred că trebuie să privim în sus, e momentul să privim în sus.
  Cred că România e locul în care se împlineşte vocaţia românului.
• Cred că vom face tot ce putem ca oameni să fim mai buni. Lucrurile nu depind de noi, dar lucrurile pe care le facem depind de noi