Numărul pensionarilor este cel mai mic din ultimii 18 ani, dar sistemul de pensii o duce tot mai rău

Cod roșu de vreme extremă în România. Când va lovi viscolul

„Ne așteptăm la episoade mai severe” de iarnă. Vortexul polar și ciclonul Bert, explicate de climatologi

Ciolacu, criză de furie

Paradoxul din Educație: Performanță în învățământul de stat gratuit, cu bani din donații

Repartitoarele de căldură vor fi obligatorii de la 1 ianuarie 2025

Care este legătura dintre studii și nivelul de trai

Băsescu, despre un război nuclear: Putin nu-mi dă impresia că a plecat din lumea asta / Cine crede că Rusia va ceda teritoriu se înșală

Președintele Klaus Iohannis va fi chemat în Parlament (surse)

Primele reacții ale lui Simion și Piedone după înregistrarea audio în care ce se alintă cu „Satana” și „Sătănel”

La jumătate anului, numărul de pensionari era mai redus cu 1% faţă de începutul lui 2014. 56.000 au dispărut din statistici, un ritm extrem de abrupt. Nici în cifrele pe un an întreg nu se regăsesc asemenea reduceri. Pensia medie a fost de 190 de euro pe lună. Şi la acest capitol se poate consemna un record, este cea mai mare pensie ca valoare consolidată în valută.

Numărul de pensionari îl depăşeşte pe cel al angajaţilor. Totuşi la nivelul caselor de pensii sunt înscrişi circa 5,5 milioane de persoane care contribuie, mulţi pe cont propiu, fără a aveau un contract de muncă.

Decalajul dintre cei care contribuie şi cei care sunt în plată se reduce treptat. E încă departe de o situație bună, dar există o ajustare. În ultimii 25 de ani, cel mai mare număr de pesionari a fost atins în 2003, când existau 6,34 de milioane de persoane. Era efectul disponibilizărilor făcute în urma restructurării întreprinderilor de stat. Au fost însă şi abuzuri. De pildă, dacă în 1990 existau 200.000 de persoane care primeau pensie de invaliditate, în 2009 s-a depăşit pragul de 900.000 de persoane.

În ultimii 25 de ani, numărul de angajaţi a scăzut drastic. De la 8 milioane în 1990 s-a ajuns în zilele noastre la aproape jumătate. Numărul pensionarilor l-a depăşit pe cel al angajaţilor pentru prima dată în 1997. Însă, în ultimii zece ani diferenţa s-a redus constant. Problema este că ritmul este prea redus. Şi problema este în zona muncii. Numărul de angajaţi în economie aproape că stagnează.

O dată cu reducerea numărului de pensionari a fost posibilă şi creşterea pensiilor. Dacă în urmă cu 15 ani pensia reprezenta puţin mai mult de o treime din salariul mediu, în câţiva ani a ajuns la jumătate. Cu mici variaţii de câteva procente se menţine în acestă zonă. Creşterea economică a permis o majorare, însă la un moment dat, din raţiuni electorale s-a sărit calul. În 2006, bugetul de pensii reprezenta 6% din produsul intern brut. Anul trecut a sărit de 8%. Şi nu ar fi o problemă dacă toate cheltuielile ar fi acoperite din contribuţiile strânse. Pensiile au crescut puternic în 2007 şi 2008, dincolo de ce era sustenabil. În 2006 bugetul de pensii acoperea tot ce avea în plată şi chiar mai rămânea cu ceva. În 2008, banii din contribuţii nu au mai ajuns şi a fost nevoie de alocări de la bugetul de stat.

Odată cu venirea recesiunii, când au dispărut locuri de muncă şi firmele au început să acumuleze datorii, la bugetul de pensii s-a căscat un mare hău ce trebuie acoperit de la bugetul de stat. În 2009, deficitul la pensii era de circa 1,4 miliarde de euro. În 2013, suma s-a dublat. Anul viitorul, o dată cu reducerea contribuţiei cu cinci puncte procentuale şi o posibilă creştere a pensiilor, gaura poate să se ducă la 4 miliarde de euro.