Manipularea prin imagine, în epoca „fake news”
Ce au în comun un doctor de țară din România, un călător care a urcat pe munții din Kazahstan și un hotel aflat pe malul unui lac din Ungaria? Sunt subiectele celor 3 fotografi români selectați în finala Sony World Photography Awards. Ioana Moldovan, Adi Bulboacă și Sorin Rechițian vorbesc despre proiectele care i-au propulsat direct la prestigioasa competiție, cariera în fotografie și manipularea prin imagine, în epoca „fake news”.
6 români s-au calificat pentru „lista scurtă” a ediției 2017 a Sony World Photography Awards. Unul la secțiunea dedicată tinerilor, trei - la cea rezervată amatorilor și doi la concursul profesioniștilor.
Adi Bulboacă s-a apucat de fotografie la 16 ani și, de atunci, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați fotografi de spectacol din România. Chiar dacă majoritatea fanilor îl cunosc prin intermediul imaginilor surprinse în sălile de teatru, la concursul Sony de anul acesta participă la categoria Arhitectură.
„Și pe mine m-a mirat un pic că am scos o serie cu fotografii de arhitectură. Contextul a fost că o foarte bună prietenă, regizor, stabilită în Ungaria de vreo 6 ani, m-a întrebat dacă pot să vin, să fac fotografii pe platoul unui scurtmetraj la care lucra. Eram un pic strâns cu timpul, aveam un proiect pregătit pentru perioada aia, dar, după ce mi-a arătat câtvea fotografii cu hotelul în care urma să filmeze, a zis "Hai că-mi mut ce aveam eu deja stabilit și vin!". Mi-am imaginat, de acasă, că o să petrec câteva ore pe platou, cu actorii, fotografiind, și în restul timpului o să mă sui pe acoperiș, o să intru prin camere. Și exact așa a fost! Unul dintre puținele evenimente în care socoteala de-acasă seamănă cu aia din târg”, povestește Adi Bulboacă, fotograf.
Personajul principal al fotografiei este un hotel construit în anii 70, pe malul lacului Balaton din Ungaria.
„Mi-a amintit foarte tare de arhitectura hotelurilor de pe la noi, de prin Eforie, Costinești, Saturn, lucrurile astea exotice de-a dreptul. Cam în același stadiu de nerenovare, de zeci de ani, totuși foarte bine întreținut și în niște linii foarte clare. Stilul arhitectural este brutalist, deciun stil clasic comunist și foarte ușor de recunoscut. Ce e fascinant e că toate clădirile astea au particularitățile lor. În cazul clădirii despre care vorbim, fațada se bucură de un superjoc de linii, și curbe, și repetiții, format de balcoanele camerelor de hotel”, spune Adi Bulboacă, fotograf
Pe Adi Bulboacă îl leagă de Sony World Photography mai mult decât ambiția de a-și vedea munca recunoscută.
„În general, nu particip la concursuri. Dar acum doi ani, Cosmin Bumbuț - care-i unul dintre cei 2-3 fotografi pe care-i urmăresc superatent - a câștigat și, ca o coincidență, exact la categoria Arhitectură, a câștigat competiția asta, cu o serie de fotografii făcute în camerele intime ale penitenciarelor din România. M-am gândit că ar fi o coincidență drăguță să duc „legenda" mai departe, pentru că aparatul pe care Cosmin l-a câștigat atunci, la competiția asta, a ajuns la mine”, afirmă Adi Bulboacă, fotograf,
Ioana Moldovan este un fotojurnalist cunoscut pentru subiectele adesea problematice pe care și le alege. A ajuns în zone de conflict, pentru a spune poveștile pe care le consideră importante. O astfel de poveste, deși una pe timp de pace, este și cea înscrisă la concursul de anul acesta.
„Am avut de foarte mult timp ideea să fac un proiect cu doctori la țară, mai ales din cauză că am tot citit de problema lipsei de doctori la țară și de numărul redus al acestoa în satele din România. Am vrut să găsesc un doctor care lucra de mai mult timp într-un sat. Ca să poată să-mi explice mai mult care este situația... Din vorbă-n vorbă și întrebând și pe la DSP-uri, am auzit de doamna doctor Ciupitu, am aflat că lucra de mai mult de 30 de ani în Gângiova. Chiar înainte s-o cunoscut m-am gândit că este, din punctul ăsta de vedere, personajul ideal. După ce am cunoscut-o și am petrecut cu ea mult timp m-am convins de acest lucru”, spune Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Un om excepțional poate face ca lucrurile să se schimbe în bine.
„Intenția din spatele acestui proiect a fost, în mod normal, să ridic, cumva, în atenția publicului niște probleme din sistemul de sănătate din România. Și acestea sunt multe. Și sunt și mai multe în mediul rural. Dar am vrut să fac asta găsind, totuși, un exemplu pozitiv. Am încercat să balansez cumva toate problemele din sistemul medical, să vorbesc despre ele prin ce se vede în fotografii, prin ce-mi spune și doamna doctor. Dar, în același timp, să arăt că, până la urmă, această meserie, în ciuda tuturor dificultăților, se poate face, dacă-ți dorești cu adevărat să o faci”, adaugă Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Un subiect cu implicații sociale are șanse să devină un bun candidat la un premiu internțional. Există o strategie, atunci când înscrii un anumit proiect la concurs?
„Dacă există o strategie sau dacă alții au o strategie, eu nu am. Îmi aleg proiectele în funcție de lucrurile care mă interesează și de lucrurile care - consider eu - trebuie știute și trebuie aduse în atenția publicului. Așa că nu pot să spun că am o strategie”, spune Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Nici Sorin Rechițan nu are vreo strategie, în ceea ce privește fotografia, ci doar o pasiune pentru această zonă artistică. Psiholog de profesie, își amintește că primul aparat foto și l-a cumpărat la sfârșitul liceului. Iar în 2017 a ajuns finalist la Sony World Photography Awards, la categoria Natură. Imaginea care i-a adus recunoașterea specialiștilor se numește „Călătorul din Altai". O expediție în munții omonimi s-a dovedit nu doar o încercare în domeniul alpinismului, ci și o reușită fotografică.
„Împreună cu doi coechipieri, am plecat să urcăm vârful Belukha, care-i cel mai înalt din munții Altai. Cadrul e făcut în penultima zi a ascensiunii, în ultima tabără. Abia ridicaserăm cortul „Călătorul" este unul dintre coechipieri, se numește Pavel Tipei, un om de afaceri din Arad, yoghin, alpinist și pasionat de natură”, afirmă Sorin Rechițan, fotograf amator.
Participarea la competiție a pornit de la o postare pe Facebook. Asa a aflat Sorin despre concurs.
„Nu sunt un urmăritor al competițiilor, dar, căzându-mi sub nas, am decis să înscriu 3 fotografii. Peste 3, din câte-mi amintesc, erau cu taxă. Competiția e dură, sunt foarte multe fotografii bune, și în categoria ei, la Natură. Dar competiția în artă e tot timpul subiectivă. Oricum, din toate fotografiile participante, pentru mine favorită nu e a mea”, spune Sorin Rechițan, fotograf amator.
Pasionat de expediții și, mai ales, de munți, Sorin Rechițan plănuiește să petreacă trei săptămâni în Etiopia. Și acolo se va afla la înălțime.
„Cu ascesiunea vârfului Ras Dashen, din munții Simien. Niște munți care nu sunt înzăpeziți, dată fiind poziționarea țării, dar Etiopia este cunoscută, în principal, pentru cultură și civilizație”, precizează Sorin Rechițan, fotograf amator.
„Pentru mine, cel mai important aspect sau cea mai importantă urmare a unei astfel de nominalizări este faptul că munca ta ajunge la cât mai multă lume. Iar asta, pentru un fotojurnalist, este cel mai important. Îți dorești ca povestea pe care o spui despre anumiți oameni să fie văzută de cât mai mulți, să fie ascultată de cât mai mulți. Pentru că, în momentul în care povestea are un public mai larg, sunt și șanse mai mari ca presiunea asupra sistemului să fie mai mare și, de ce nu, la un moment dat, posibilitatea să se schimbe ceva. Sau șansa să se schimbe ceva devine mai mare. Și-atunci da, orice nominalizare de acest gen, orice publicare în media internațională nu poate decât să servească poveștii, să servească ideii din spatele proiectului”, spune Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Trăim în epoca post-adevăr, în care vorbim adesea despre manipulare, dezinformare și fake news. Nici zona fotografiei nu a fost scutită de astfel de incidente: cadre regizate, imagini prelucrate în programe computerizate, pentru a provoca emoție și a atinge scopul dorit; suprapuneri premeditate, pentru a obține diverse beneficii.
„E o realitate, e foarte tristă, e alarmantă de-a dreptul. Tot ce pot să spun e că, din fericire, există niște „câini de pază". Așa cum, în jurnalismul scris, există proiecte ca Factual, care verifică informațiile și încearcă să le propage în mod corect, există și în fotojurnalism, niște oameni care țin să atenționeze ori de câte ori se întâmplă ceva de felul ăsta. La World Press Photo, unul dintre premii i-a fost acordat unui iranian, care se pare că a regizat mare parte din cadre, se pare că nu a avut acordul pentru multe fețe din imaginile pe care le-a publicat. Și, cu toate că niște oameni binevoitori au atenționat organizația World Press Photo, ei au decis, după o investigație amplă, că nu sunt suficiente dovezi cât să-i retragă premiul”, povestește Adi Bulboacă, fotograf.
„Mai ales în cazul imaginii, este foarte trist când astfel de incidente de manipulare, pentru a obține anumite lucruri, se întâmplă. Pentru că, foarte mult timp, oamenii aveau încredere în fotografie. Mai mult, poate, decât în scris, mai mult, poate, decât în alte medii. Chiar erau un citat (nu-mi mai aduc aminte al cui) care zicea că oamenii nu se încred într-o pictură, dar au încredere într-o fotografie, cred în ea. Și, în momentul în care apar astfel de incidente și anumiți oameni abuzează de fotografie în felul acesta, nu fac decât să scadă încrederea publicului în fotografie”, spune Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Incidentul cu fotograful iranian nu este unul izolat. La ediția 2015, organizația World Press Photo i-a retras italianului Giovanni Troilo Premiul I la categoria „Probleme contemporane", pe motiv că fotografiile cu care a câștigat fuseseră realizate în alt oraș decât a pretins autorul. Mai mult, la aceeași ediție, 20% dintre finaliști fuseseră descalificați. Nici ediția din anul următor, 2016, nu a fost lipsită de incidente: organizatorii au eliminat din competiție 16% dintre finaliști, din cauza „clonării" parțiale a fotografiilor sau a procesării „extreme" a imaginilor.
Nici românii nu au fost scutiți de suspiciuni de fraudă: Alex Andrieși, participant, anul aceasta, la competiția destinată amatorilor, a fost acuzat că a plagiat un cadru realizat, în 2011, de rusoaica Anka Zhuravleva. Chiar și așa, juriul Sony World Photography Awards a declarat fotografia lui Andrieși câștigătoare la categoria National Award.
„Chiar dacă lucrurile sunt atât de delicate și, până la urmă, adevărul se depistează atât de greu, cred că e de datoria noastră, a celor care ne ocupăm cu imaginea, ne pricepem la imagine, cred că e de datoria noastră să atenționăm cu fiecare ocazie, dacă se întâmplă ceva de genul ăsta. Mai ales exemplele pe care le dădeai tu - alegeri prezidențiale, războaie, intervenții - sunt niște exemple atât de dure și cu implicații atât de mari, încât cât timp putem face ceva, cât de mic, trebuie să facem lucrul ăla”, afirmă Adi Bulboacă, fotograf.
„Ar trebui ca întreaga comunitate fotografică, și din România, și din lume, să ia atitudine împotriva tuturor acestor manipulări. De orice fel”, spune Ioana Moldovan, fotojurnalist.
Uneori, chiar dacă autorul unei fotografii este animat de cele mai bune intenții și nu are nimic de ascuns ori de inoculat privitorului, efectul imaginilor este paradoxal. Într-o lume dominată de temeri și suspiciuni, niciun cadru nu este ferit de interpretări.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
