70 de copii învaţă la şcoala din satul doljean Palilula. Nu au văzut niciodată cum arată un laborator de informatică, de chimie ori de biologie.
„Internet avem în şcoală, în cancelarie, dar neavând sală specializată de informatică, nu putem să îl folosim decât noi, cadrele”, spune Paula Ţuină, profesor de matematică.
În teorie, situaţia e mai bună în cele mai multe şcoli care există la sat. 70 % dintre ele au laboartoare de informatică. Numai că ele nu sunt folosite nici măcar la 10% din capacitate, arată un studiu recent.
„Motivele pot fi foarte diverse: de la lipsa bazei materiale în unele şcoli, în alte şcoli pot exista calculatoare, dar să fie depăşite, uzate moral, în alte şcoli să nu existe bani pentru reparaţii, întreţinere”, explică Şerban Iosifescu, coordonatorul cercetării.
Dincolo de lipsa materialelor didactice moderne, studiul arată că dascălii uită, uneori, că educaţia înseamnă mai mult decât transmiterea de informaţii.
„Ne dictează, ne dă să copiem de pe caiet”, spune un elev.
„80% dintre copii spun că în mai mult de jumătate din timpul petrecut într-o oră stau pasiv şi ascultă explicaţiile profesorilor şi asta explică, poate, de ce o parte semnificativă din ei găsesc dificil să aplice cunoştinţele pe care le-au aflat la oră în viaţa de zi cu zi”, afirmă Daniela Buzdugea, reprezentant World Vision România.
De aceea, copiii de la ţară nu văd utilitatea şcolii. O treime dintre ei nici nu se gândesc să meargă mai departe la liceu.
„Procentul părinţilor şi al copiilor care declară că nu vor mai continua studiile este dublă faţă de media naţională de părasire timpurie a şcolii. Dacă vrem să reducem abandonul şcolar, aici trebuie intervenit, în şcoli care funcţionează în medii dezavantaje”, spune Şerban Iosifescu.
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 3.600 de elevi din 160 de şcoli de la sate.