Elena Pârvulescu a fost încântată când a auzit că la ea în comună se deschide o fabrică de confecţii. Şi-a depus CV-ul, a fost la interviu, apoi angajată. Urma să primească aproape 700 de lei salariu, 20 de bonuri de masă şi transport gratuit. Nu s-a împrietenit însă cu maşina de cusut, iar după o zi de muncă a plecat acasă.
„Am renunțat din motiv personal, stres mai mare, nu pot face față și nu vreau nici să încurc pe dânșii și nici eu să îmi complic viața”, spune ea.
Deşi au doar liceul în CV şi nicio experienţă profesională în domeniu, alte doamne au pretenţii mai mari. Ar vrea salarii de peste 1.000 de lei pe lună.
Patronii fabricii sunt disperaţi. De când au decis să investească în comună, caută forţă de muncă. Fără prea mult spor însă. Pe cele 300 de locuri puse la bătaie, abia au angajat 40 de femei.
„Speram să vină, am făcut și publicitate, căutăm oameni cu experiență cât de cât, măcar să știe să lucreze, nu neapărat calificare, o să ne apucăm de niște cursuri de calificare”, spune Alin Bănacu, asistent manager la fabrica de confecții.
Femeile care s-au angajat deja sunt multumite de condiții. Şi ele aşteaptă însă noi colege.
„Noi, România, nu suntem o țară de oameni săraci, suntem o țară de oameni leneși, nu prea se înghesuie tineretul la muncă, preferă să stea acasă, li se pare extraordinar de greu să stea opt ore pe scaun la mașina de cusut”, spune Constantin Bănacu, primarul comunei Bărbătești.
Comuna are aproximativ 3.000 de locuitori, din care, 50 sunt şomeri, iar alţi 50 - asistați social. Ceilalţi trăiesc de pe o zi pe alta ori au rude plecate la muncă în străinătate.