Au fost în închisoare, au consumat droguri, au locuit pe străzi. Acum însă încearcă să-şi refacă viata, cu credința că fiecare om merită o a doua șansă. Muncesc zi de zi în ateliere sociale, își câștigă pâinea și au curajul să se gândească la viitor. Un model social nou în România, care face ceea ce statul ignoră: redă dreptul la lucru celor excluşi de pe piaţa muncii. Povestea lor, duminică de la 14.05, într-un reportaj impresionant DIN|Interior.
Lavina, fostă consumatoare de droguri: Am vândut tot, până și firele din casă de curent, le-am luat să le vând la fier vechi. Tot-tot! Patul l-am scos pe geam, deci... asta e disperarea de droguri.
Antonio, fost consumator de droguri: Am fost la Palatul Copiilor, la un târg de joburi și acolo m-am izbit de un răspuns... nu știu, m-a demoralizat foarte tare. Ăla a fost, să zic, un pas în față, că am vrut, până acum nu am mai muncit. Și doamna aceea a vorbit cu mine, a văzut că-s foarte ok, că știu să vorbesc corect gramatical, că sunt aranjat, că sunt ok... să zic din „n” puncte de vedere... Dar la un moment dat m-a întrebat de cazier...
Victor, fost deținut: Foarte bună mi s-a părut ideea, mai ales când te eliberezi de la penitenciar, nu prea ai multe șanse să te angajezi undeva, fiindcă te ia după, că ești hoț, că ești... și nu te angajează nimeni. Și aici angajează tot felul de... nu contează ce, e o asociație foarte bună.
Într-un atelier de inserţie, un angajat primeşte un salariu de 1200 de lei lunar, merge la cursuri de formare şi participă la consiliere psihologică şi vocaţională. După doi ani, adică la finalul contractului, aceştia sunt gata sa reintre pe piaţa muncii. Gata să îşi facă un viitor. Povestea lor, duminică, într-un reportaj DIN|INTERIOR.