Vieți distruse. Dependența care aduce profituri uriașe statului - REPORTAJ
Aproximativ o sută de mii de români sunt dependenţi de jocuri de noroc, în timp ce statul român ignoră fenomenul, inclusiv din motivul că încasează taxe uriaşe de la industria de gambling. Povestea unor jucători patologici încurajaţi să riște cât mai mult, într-un reportaj marca emisiunii „Din interior”.
Jucător 28 de ani: Se pune ceva pe creier şi tu nu mai vezi nimic, eşti ca un robot. Trebuie să joci, să joci, vii acasă, poţi să nu dormi 4-5 zile, că nu ai nicio problemă. Tu te gândeşti tot la suma care ai pierdut-o şi de unde să faci bani ca să scoţi cât de cât ceva din banii pierduţi, dar de fapt, te îngropi mai mult.
Stela Chiorea, jucătoare: Parcă spui că cineva pătrunde în creierul tău în momentul în care ajungi acolo în sală.
Jucător, 20 de ani: Pot să fac comparaţia de... ca şi cum ar fi cineva dependent de droguri, numai că nu consumăm droguri, consumăm ... jocuri.
Eugen Hriscu, medic psihiatru: Jocurile de noroc acţionează în creier la fel cum acţionează cocaina sau amfetaminele, deci sunt un stimulent foarte puternic.
Datorii de mii de euro la bănci şi cămătari. Familii ruinate. Cariere distruse. La asta duce dependenţa de jocuri noroc, o problemă care îi afectează pe aproximativ 100.000 de români, potrivit unui studiu comandat de principalii operatori de jocuri de noroc din ţară, în 2016.
Jucător, 28 de ani: S-a dus, aşa zis, tot viitorul meu apropiat cam de râpă. Tot, tot, fotbalul, liceul, prieteni. N-am făcut bine deloc la familie. I-am afectat cu totul. De la a lua tot din casă, până la... lăsându-i fără mâncare. Am făcut absolut orice ca să joc la cazino, am şi furat, am şi făcut prostii mari.
-Te-ai gândit vreodată să te sinucizi când erai aşa... când ai pierdut mult?
- Spre ruşinea mea, da. Spre ruşinea mea, da. Nu cu chestii de genul ce vedem la film cu spânzurătoare, dar am avut multe chestii dintr-astea... să iau pastile să scap de tot, de datorii, de...
"1 din 5 jucători vor încerca suicidul"
Eugen Hriscu, medic psihiatru, clinica Aliat: Cam 1 din 5 jucători cu probleme legate de jocuri de noroc vor încerca suicidul la un moment dat, vor avea o tentativă de suicid, ceea ce este cea mai înaltă rată dintre toate adicţiile. E ca şi cum ai fi într-o maşină, mergi cu viteză foarte mare spre un zid, dar nu mai ai frână.
Taxe încasate de stat: 1 miliard 314 milioane de lei
Industria jocurilor de noroc din România rulează anual miliarde de euro. Taxele încasate de statul român de la operatorii de jocuri de noroc în 2017 au fost duble faţă de cele primite cu 4 ani în urmă. Dacă în 2013, statul a primit din taxe aproape 700 de milioane de lei, anul trecut a încasat nu mai puţin de 1 miliard 314 milioane de lei, potrivit Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc.
Eugen Hriscu, medic psihiatru, clinica Aliat: E posibil ca statul român să fie el însuşi dependent de jocurile de noroc sau să devină, dacă nu este.
Profituri uriaşe din dependenţa jucătorilor
În sălile de jocuri de noroc, timpul se măsoară altfel. Geamurile sunt acoperite cu autocolant, pentru ca lumina naturală să nu pătrundă înăuntru, nu există ceasuri, iar în unele cazinouri se oferă mâncare și băutură la preţuri mici sau chiar gratis. Totul, pentru ca jucătorii să petreacă acolo un număr cât mai mare de ore.
Jucător, 28 de ani: Dintr-o săptămână de 7 zile, 6 zile le stăteam în cazino.
Jucător, 20 de ani: În unele momente au fost când am stat şi 3 zile în cazino.
Stela Chiorea, jucătoare: Cel mai mult am stat cred că 24 de ore cu întreruperi, adică, ieşeam afară 10 minute ca să răspund la telefon, să nu-şi dea seama persoana că eram în sală, că se auzea aparatul. Când te vezi acolo în toate luminile alea, ai o secundă în care zici: Mamă, visul meu e să ajung la Las Vegas.
Eugen Hriscu, medic psihiatru, clinica Aliat: Această industrie este o industrie care îşi clădeşte profitul pe jucătorii dependenţi.
O agenţie de jocuri de noroc, la 600 de români
În prezent, în România există 15.000 de agenţii cu aparate de tip slot machine, aşa numitele "păcănele" şi 10.000 de agenţii de pariuri, potrivit Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc din România. Asta înseamnă că la o populaţie adultă de 15 milioane, cât are România, există o agenţie de jocuri de noroc la 600 de adulţi.
Jucător, 20 de ani: Calea Moşilor o frecventez zi de zi. Pe Calea Moşilor sunt cazinouri din 5 în 5 metri.
Jucător, 28 de ani: În afară de farmacii şi cazinouri şi magazine mixte, foarte greu găsim ceva în jurul locului unde stăm.
Stela Chiorea, jucătoare: Când îţi vine nebunia aia şi mai ales dacă te cerţi cu cineva, fugi acolo.
Eugen Hriscu, medic psihiatru, clinica Aliat: Cel mai adesea cad pradă acestei industrii oamenii cei mai vulnerabili, oamenii săraci, oamenii izolaţi, oamenii cu probleme de sănătate mintală, cu depresie, cu anxietate, cu tulburări de personalitate. La riscul cel mai mare de a dezvolta o dependenţă sunt bărbaţii tineri, cu un nivel mare de impulsivitate, deci bărbaţii care tind să facă lucrurile fără să se gândească prea mult, care sunt impulsivi.
Bancomate şi case de amanet lângă cazinouri
Lângă toate sălile de jocuri de noroc, există un bancomat sau o casă de amanet, pentru ca jucătorii să poată pune mâna rapid pe o nouă sumă de bani, în cazul în care au pierdut tot ce aveau la ei.
Jucător, 28 de ani: La un moment dat, am ajuns să ne lăsăm tot la amanet.
Stela Chiorea, jucătoare: Laşi amanet până când ajungi în postura în care nu mai ai nicio uşiţă şi te duci acasă şi dormi. A doua zi, o iei de la capăt.
Gabriel Gota, angajat sală jocuri de noroc: Majoritatea îşi bagă telefoane la amanet, tot ce au, maşini, lanţuri. Cei care vin ... jumate au telefoane cu butoane, telefoane vechi.
Dependenţa de jocuri de noroc este ca un virus nevăzut, care, odată intrat în organism, face ravagii.
Stela Chiorea, jucătoare: Când m-am lăsat de consumul de droguri... cam aşa vine, laşi o dependenţă, o dai pe alta. Şi am început. Prima dată jucam aşa... în banii noştri de-acuma 100 RON, 200 RON şi încet, încet am început să joc sume. E un drog mai periculos ca drogurile care le-am tras eu. Spuneam: Adică, ce, m-am lăsat de heroină injectabilă şi nu pot să mă las de păcănele? Şi nu, ziceam că hai că intru şi dau decât două mâini ca să-mi potolesc starea.
Eugen Hriscu, medic psihiatru: Se ajunge ca un jucător să apese pe butonul aparatului de până la 1.000, 1.200 de ori, într-o oră... Dacă ne imaginăm că fiecare apăsare pe butonul aparatului este o minidoză pe care consumatorul şi-o administrează, aproape că nu există niciun drog pe lumea asta care să permită un asemenea număr de administrări.
România jucătorilor patologici
Ana Iorga, specialist neuromarketing: Acesta este un encefalograf care înregistrează activitatea neuronilor situaţi pe suprafaţa emisferelor cerebrale, pe care noi îl folosim pentru a studia reacţiile pe car erespondenţii le dezvoltă în momentul în care le arătăm anumiţi stimului. Astăzi vom testa reacţia doamnei la nişte filme care arată diverse situaţii legate de jocurile de noroc, de gambling. Ceea ce putem vedea cu EG-ul este reacţia de interes/approach sau reacția de avoidance/de respingere a mesajului. Există diferenţe între modalitatea de procesare a informaţie de către cei care sunt dependenţi, care au o dependenţă faţă de o anumită substanţă sau faţă de o anumită activitate, iar diferenţa provine din faptul că tarseul de recompensă sau reward mechanism, mecanismul de recompensă devine activ la orice fel de stimul, orice fel de element care îi duce cu gândul la dependenţa respectivă.
Jucător, 28 ani: Acum vreo 10 ani, dacă nu mă înşel, aveam un prieten foarte dependent. Păcălea lumea, orice ban prindea, juca. Într-o după amiază ne-am dus cu el. A câştigat o sumă foarte frumoasă, ne-a cinstit şi am zis: Wow, ce uşor se fac banii.
Anonim, 20 de ani: Prima oară când am jucat la jocuri de noroc aveam vârsta de 17 ani. Eram cu un grup de prieteni şi am intrat într-o sală de jocuri mecanice. Atunci am început cu nişte sume mai mici, 10, 50 de lei, 100 lei, după cu timpul s-au acumulat şi au devenit sume enorme. Mii de euro.
Minori tentaţi de "păcănele"
Jucător, 20 de ani: La jocuri mecanice, eu îmi dau seama după minori în felul cum joacă, că sunt foarte mulţi, tabară pe un singur aparat. Şi joacă pe nişte mize mici, adică de exemplu bagă 10 lei şi joacă pe 2 bani .
Sorin Constantinescu, reprezentant industrie jocuri: În continuare, la noi, sunt sălile astea mici prin sate, prin micile orăşele, unde sunt 5 aparate intr-un colţ, într-un bar şi acolo nu le supraveghează nimeni, inclusiv copiii merg şi bagă direct bancnota în aparat.
Gabriel Gota, angajat sală jocuri de noroc: Sunt foarte mulţi copii care vin pe care nu-i lăsăm. Încearcă să vină cu poze, poze pe buletin modificate.
România, raiul păcănelelor
Gabriel Bota are 27 de ani şi lucrează de doi ani într-o sală de jocuri de noroc din cartierul Bucureştii Noi. Astăzi se află, însă, în satul Domneşti din judeţul Giurgiu, unde îi ţine locul unei colege. Diferenţele dintre jucătorii de la oraş şi cei de la sat se văd la sfârşitul zilei.
Gabriel Gota, angajat sală jocuri de noroc: De obicei, în afara Bucureştiului se bagă bani mai mulţi în aparate. Aici la Domneşti, într-o seară... Am venit de 3 ori, azi e a treia oară, dar am scos aşa un teanc de bani din care 500 de lei cred că erau maxim de 10 lei, în rest numai de 1 milion şi de 500. Şi iar în Corbeanca, iar se joacă foarte mulţi bani.
-Cum reacţionează oamenii când pierd sume mari?
-Lovesc aparatele, ţipă, fac urât, dau vina pe noi.
- Aveam un băiat care se juca în fiecare zi, 5-6-7 milioane, dar zi de zi. Pierdea şi a spart aparatul, a dat cu pumnul.
O persoană poate depista că este dependentă de jocuri de noroc, în momentul în care câştigă o sumă importantă de bani şi în loc să plece cu banii acasă, joacă în continuare până pierde tot.
Stela Chiorea, jucătoare: A, mi-a dat, stai aşa că se sparge aparatul, e o zicală. Stai că s-a spart, acuma trebuie să dea. Şi uite-aşa te-a turnat. Bagi înapoi tot ce ţi-a dat şi mai bagi şi de la tine tot ce mai ai.
Jucător, 28 de ani: Avem satisfacţia asta să facem ceva cu banii ăia care îi câştigăm la momentul respectiv. -Deci tu n-ai apucat nicidată să-ţi iei ceva dintr-o sumă...
-Să mă bucur, nu. Eşti foarte egoist când joci. Nu dai la nimeni bani, vrei să fii numai pentru tine, nici măcar nu te-nduri să-ţi iei mâncare, să fiu sincer. Vrei să te bucuri de bani, dar de fapt, nu te bucuri cu nimic. Nu este bine nici dacă câştigi, nici dacă pierzi. De fapt, noi jucăm ca să ne atingem, zic eu, chestia aia din creier, care nu pot s-o numesc.
Responsabil de supravegherea modului în care funcţionează această industrie este Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, aflat în subordinea Guvernului României. Conform datelor furnizate de conducerea insituţiei, numărul controalelor în sălile de jocuri de noroc a crescut de 40 de ori, faţă de acum 4 ani. Dacă în 2013 au fost efectuate 344 de controale, în 2017 au fost 13.093.
Statul român a pus tratarea acestui tip de dependenţă în cârca industriei jocurilor de noroc, aceeaşi care şi câştigă de pe urma jucătorilor. Astfel, Asociaţia Organizatorilor de Sloturi din România şi Patronatul Organizatorilor de Pariuri din România au creat în 2015 programul "Joc responsabil", care oferă consiliere psihologică jucătorilor dependenţi şi familiilor acestora.
"Joc responsabil", primele 2 şedinţe gratuite
Cristian Andrei, consultant program "Joc responsabil": Dacă o persoană are o problemă legată de jocurile de noroc, se ivesc conflicte. De asemenea, se ivesc probleme personele în viaţa socială a acelui om. Practic, în loc să câştige şi operatorii, mai mult pierd, pentru că există mari fluctuaţii în accesul în sala de jocuri.
Sute de români, pe lista neagră a cazinourilor
Sorin Constantinescu, reprezentant industrie jocuri: Sunt nişte criterii după care se identifică aceşti dependenţi şi în sălile mari de jocuri, în cazinouri sau în sălile din mall-uri sau în sălile mari unde există doar bussinesul ăsta de jocuri de noroc, sunt oameni care pot să-i identifice şi să-i oprească să mai joace. În cazul extrem, îl punem chiar black list, adică îi interzicem accesul.
Dacă în urmă cu 10 ani, 80% dintre jucătorii care mergeau în cazinourile din Bucureşti erau români şi 20%, străini, în prezent, procentajul este aproape invers. Aproximativ 70% dintre jucătorii din cazinourile bucureştene sunt străini.
Turişti din Israel, Dubai şi Irak, la cazino
Sorin Constantinescu, reprezentant industrie jocuri: Străinii merg la cazino să se distreze sau spun: mă duc să pierd 200 de dolari sau mă duc să pierd 500. Românul zice: mă duc cu 100, ca să câştig 10 sau 1.000 şi atunci în momentul ăla când pierzi banii, devii frustrat.
Renunţarea la viciu, o luptă continuă
După ce a vorbit prima dată cu echipa Din interior, tânărul de 20 de ani care a acceptat să ne spună povestea lui sub anonimat a apelat la serviciile unui psiholog.
Jucător, 20 de ani: M-a sunat un prieten al meu şi mi-a zis că: ia, uite, bă, că eu nu mai mă joc. Păi da, cum? Cum ai făcut chestia asta? Uite, fac o terapie. Şi el mi-a zis: Vrei să încerci şi tu? Şi i-am zis: Haide, mă, să încerc, că nu am nimic de pierdut. Am fost la o terapie cu un psiholog foarte bun. Am ţinut în jur de 3-4 şedinţe şi pot să zic că m-a ajutat foarte mult. De două luni de zile n-am mai călcat în cazino, am început să fac altceva cu banii.
- Cum a fost pentru tine să te rupi de prietenii tăi din cauza asta?
- A fost un lucru cât de cât dureros pentru mine, pentru că erau ca fraţii mei, cu ei mâncam, cu ei beam, cu ei mă jucam la cazino şi mi-a fost greu, dar pentru binele meu, sunt în stare să fac orice.
Într-o comună din judeţul Suceava, ONG-ul Aliat organizează programe de tratament în locaţii în care se pot interna persoanele dependente de jocuri de noroc, alcool şi droguri. Metoda clinicii constă într-o combinaţie de psihoterapie, tratament psihiatric şi terapie sportivă, iar procesul de vindecare durează între 8 luni şi 2 ani, potrivit specialiştilor clinicii. Programul de rezidenţă este împărţit în module de câte o săptămână. Numărul de module necesar fiecărui pacient se stabileşte în funcţie de gravitatea fiecărui caz.
O săptămână de tratament: 2.800 de lei
Alina Ciupercovici, psihoterapeut clinica: Din 2015, de când am deschis clinicile, avem un număr mai mare de 3.000 de pacienți. Din acești 3.000, mai bine de 30% sunt cu dependență de jocuri de noroc, de ruletă, de păcănele, este o probemă severă de sănătate mintală.
Mihai Androhovici, terapeut sportiv: Unii dintre ei au avut probleme de sănătate, diverse accidente sau din păcate au fost extrem de statici în perioada în care au avut acele căderi şi partea de consum. Facem o evaluare a comportamentului lor pe traseu, pentru că trebuie să vedem cum reacţionează în interiorul grupului. Ei vorbesc între ei, mai ales la grupurile unde nu se cunosc, încep să-şi pună tot felul de întrebări, de unde vin, ce fac, auzim că discută despre problemele lor.
Fost jucător, 29 de ani: Când am început să pierd sume din ce în ce mai mari şi să nu mai pot înapoia acele sume pe care le împrumutasem... atunci mi-am dat seama că într-adevăr există o problemă, că sunt dependent. Familia, soţia, prietenii mi-au zis: băi, opreşte-te un pic, că ai o problemă. Mai întâi ascundeam de ei treaba asta, dup-aia au aflat şi ei. Nu le-a fost deloc uşor, au intervenit şi la ei o grămadă de probleme, s-au stresat şi ei, s-au panicat. Împreună am zis că trecem prin asta. Am avut o perioadă de abstinenţă de câteva luni, dup-aia la fel, am început să joc, iar le-ascundeam, ei îşi dădeau seama de stările mele că ceva e în neregulă, eu minţeam mereu.
Alina Ciupercovic, psihoterapeut clinica: Recăderile sunt parte a procesului terapeutic într-o dependență, adică nu... dacă un om a avut o recădere, gata, l-am scos, nu mai vrem să îl vedem...sunt parte din procesul terapeutic. Este important ca omul să rămână în relaţia terapeutică pentru a obţine un echilibru.
Sprijinul familiei, esenţial pentru vindecare
Fost jucător, 29 de ani: Susţinerea familiei a fost maximă, din toate punctele de vedere, şi financiar, şi moral. Indiferent de suma de bani pe care am pierdut-o, indiferent de cât de dărâmat eram eu psihic, ei au fost mereu lângă mine, părinţii, soacra, soţia, prietenii.
Iustin are 34 de ani şi a jucat la cazino timp de 12 ani. Când calculează sumele pe care i-a pierdut de-a lungul anilor, îi dă o sumă egală cu valoarea a două apartamente cu trei camere în Bucureşti.
Fost jucător, 34 de ani: Cred că undeva în jur de 200.000 de euro. Şi banii familiei, şi banii mei, şi banii prietenilor. În genul ăsta de dependenţă, în general noţiunea de bani nu mai există, deci cumva se rupe la un moment dat. Am încercat să mă opresc singur. Am zis: băi, nu mai joc, de astăzi nu mai calc în cazino, eram foarte convins de chestia asta şi că o să reuşesc fără ajutor şi după o perioadă în care iar mă încărcam cu tot felul de chestii, mă duceam şi recuperam, intram în cazino. Şi am zis: ok, nu pot singur, e momentul să apelez la un ajutor de specialitate. Am reuşit cumva să-mi accept lucrurile care mă urmăreau din trecut şi cred că este un pas foarte important în genul ăsta de terapie. Este grea prin prisma sevrajului, prin prisma faptului că în momentul în care ai bani, sume mai mari de bani la tine, îţi revin în minte aceleaşi tipare. ... şi autocontrolul e foarte important.
Dependenţii care nu îşi permit să acopere costurile unor tratamente eficiente în clinici private, se învârt în acelaşi cerc vicios. Joacă în continuare, în speranţa că într-o zi vor avea un noroc atât de mare, încât suma câştigată le va acoperi toate datoriile. Realitatea, în schimb, este dură. Vor pierde şi mai mulţi bani şi îşi vor ruina viaţa.
Jucător, 28 de ani: Dacă erau banii mei munciţi sau ceva, puneam capul jos şi mergeam înainte, dar când te împrumuţi şi ai dobânzi şi superi pe cei din jurul tău şi familie şi trebuie să faci rost de bani, foarte greu.
Prevenţia consumului de jocuri de noroc, crucială
Alina Ciupercovici, psihoterapeut clinica: Ne spun pacienţii în mod repetat în terapie: Dacă aş fi ştiut ce înseamnă să joc şi că nu mă pot opri şi că n-o să ştiu cum să fac lucrul ăsta, nu m-aş mai fi apucat niciodată.
-Ce i-ai spune unui tânăr care a început să joace la cazino, dar încă nu a devenit dependent?
Jucător, 28 de ani: profit
Pe lângă decontarea terapiei şi a tratamentului psihiatric de care au nevoie persoanele dependente, statul român ar trebui să deruleze campanii serioase de prevenţie a consumului de jocuri de noroc în România, o problemă care îi afectează în prezent pe aproximativ 100.000 de români. Acest lucru nu se întâmplă, ceea ce transformă patima jocului de noroc într-un adevărat pericol social.
Emisiunea de reportaje „Din interior” poate fi urmărită în fiecare duminică la Digi24, de la ora 14:05. Arhiva emisiunii, aici.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
