Maria este mama a doi copii şi poate enumera pe loc toate obstacolele întâlnite în cei patru ani de când este părinte.
„Statul nu îşi asumă nicio parte semnificativă care, după mine, ar fi sistemul sanitar. În timpul sarcinii îţi plăteşti o mare parte din analize (...) După aia urmează grădiniţa, școala, unde iar nu e ok”, spune Maria Murgu.
Aşa se poate explica şi de ce natalitatea se află în cădere liberă. Anul trecut s-au născut, până în iunie, peste 90.000 de copii. În aceeaşi perioadă, în acest an bifăm circa 88.000 bebeluşi veniţi pe lume. Cu 4.000 mai puţin, iar declinul populaţiei se accentuează.
Prima parte a acestui an a adus un record nedorit. S-au născut cei mai puțini copii din 1955 încoace. Înseamnă că, în acest ritm, în 2050 România va mai avea doar 16 milioane de locuitori. Iar efectele pe teremen lung sunt dramatice. Copiii din ziua de astăzi, deveniți adulți, vor trebui să ne plătească nouă pensiile.
Condiţiile în care poate fi adus pe lume şi crescut un copil sunt motive serioase care pot influenţa decizia unei familii. Politicile statului de sprijinire a tinerelor familii sunt deficitare, iar valoarea indemnizaţiei acordată mamei, precum şi cea a alocaţiei copilului cu greu acoperă cheltuielile necesare pentru a-l creşte şi educa.
„În momentul în care devii părinte nu mai ai un unic rol, cel de părinte, este important să îți poți păstra și celelalte roluri, așa că și rolul profesional este important și te gândești la viitorul copilului pas cu pas”, explică psihologul Cristina Fulop.
Faptul că se nasc tot mai puţini copii se observă în statisticile oficiale. În acest an, sumele plătite drept alocaţii din bugetul de stat pentru copii au fost mai mici cu aproape 3 milioane de euro faţă de cele plătite în perioada similară din 2012.